Bas-baritonul Cătălin Țoropoc este o apariție demnă de vocea sa: sobru și impunător, calm dar profund, o prezență discretă pe care nu o poți ignora. În interviul de mai jos descoperim și ceea ce este dincolo de apariție, și anume un artist al Operei Naționale București care își iubește sincer meseria și care încercă iar și iar să atingă perfecțiunea muzicii.
Îl putem urmări pe scenă pe 7 ianuarie 2019, în Sala Mare a Teatrului Național București, la a șasea ediție a Concertului Extraordinar de Anul Nou. Concertul este organizat de Fundația Calea Victoriei și, alături de Cătălin Țoropoc, aduce în fața publicului alte două voci excepționale: mezzosoprana Maria Miron (Jinga) și soprana de coloratură Andreea Mădălina Barbu.
Care e aria ta, sau bucata muzicală, preferată din programul Concertului Extraordinar de Anul Nou 2019?
R: Eu sunt foarte bucuros, pentru că am cântat deja tot ce mi-a plăcut. Dar din acest concert cred că Rossini, aria lui Basilio e preferata mea. Este comică prin contextul în care e cântată, dar și plină de tâlc, prin ceea ce transmit cuvintele. În plus, e și prima oară când o cânt, așa că simt un soi de nerăbdare.
Dacă aria ta preferată de operă ar fi o persoană, cum ar arăta ea?
R: Profundă, complexă, nostalgică, intensă și optimistă. Nemico della Patria, din Andrea Chenier.
Care a fost cel mai frumos compliment primit după un concert?
R: Fiind genul acela perfecționist și mereu nemulțumit, eu nu sunt foarte atent la complimente, dar sunt și seri de grație. Mă bucură nespus când văd că personajul pe care l-am interpretat a fost receptat întru totul, așa cum a fost creat în libret și confirmat prin muzică. Complimentul cel mai frumos este când port discuții despre efectele acelui personaj, lucrul ăsta mă împlinește.
Ce impact are asupra ta lucrul cu un dirijor sau altul? În ce se reflectă?
R: Orice etapă de lucru cu muzicieni, și mai ales cu un dirijor, are un impact puternic pentru că implică energii, pozitive sau neutre, care se reflectă în produsul artistic, evident. Cu cât este mai aproape de adevăr, cu atât este mai puternic receptat de public.
Ce înseamnă să lucrezi cu dirijorul Tiberiu Soare?
R: Primul cuvânt care îmi vine în mine este bucurie. Are un entuziasm molipsitor, care te determină să oferi maximul, este mereu pozitiv și mereu deschis și prin atitudinea lui te face să realizezi măreția acestui dar de a fi artist.
Ținând cont de ariile alese în programul Concertului din 7 ianuarie, cu ce stare crezi că va rămâne publicul, la final?
R: Concertul Extraordinar de Anul nou are toate ingredientele pentru a fi o mare sărbătoare: sala superbă, organizarea excepțională și cu mult bun gust, muzicieni buni și entuziaști, un dirijor excepțional, alături de o super orchestră, plus un program muzical care cred și sper că le va asigura oamenilor doza de frumos pentru întreg anul.
Ce e muzica pentru tine și cum crezi că îi schimbă pe cei din jur?
R: Muzica este dar divin, eu așa o percep, declanșează în noi sentimente și emoții care sunt recunoscute în interiorul nostru în mod universal și, în acest context, muzica are legătură și cu viața și chiar cu alegerile noastre. Este dovedit științific, medical, că și atunci când cântăm, dar și când ascultăm, eliberăm endorfine, deci suntem fericiți. Cum totul în jurul nostru este energie, este imposibil să nu ne influențeze, însă de aici intră în scenă conștientizarea și liberul arbitru, care decid acțiunile noastre în mod propriu-zis.
Cum faci să treci de la un personaj la altul în numai câteva secunde? Cum îți ajustezi emoțiile, când după o arie veselă urmează una tristă?
R: Fiind vorba de un concert, trebuie să treci de la o arie la alta în câteva minute, într-adevar. În spatele acestor minute mai este timpul, deloc puțin, pe care l-ai folosit pentru fiecare arie în parte, studiul ei, traducerea și înțelegerea ei, pentru a fi tu convins în momentul în care decizi să o intepretezi în acel concert. În acele minute dintre ariile din concert, tu poți trece la celălalt personaj prin acea convingere pe care o ai despre următoarea arie, este ca o comandă pe care o dai creierului, însă el are nevoie de date foarte exacte și te răsplătește în raport cu ce ai investit tu pentru asta. Cu cât ești tu mai convins, cu atât publicul percepe mai mult.
Cine e prima persoană cu care îți dorești să vorbești imediat ce cobori de pe scenă? Ai vreun ritual înainte sau după ce susții un concert?
R: Soția mea, evident. Este cel mai înfocat fan al meu, dar și cel mai dur critic, după mine . Înainte de spectacol sau de concert, fac o rugăciune de cerere, iar după, de mulțumire. Nihil Sine Deo.
Ai mai cântat cu vreunul dintre colegii cu care vei împărți scena pe 7 ianuarie?
R: Cu Maria - Mimi, cum îi spunem noi, de multe ori, și de fiecare dată e aceeași bucurie, este un artist excepțional, iar pe Mădălina o cunosc, este o soprană foarte talentată, cu o voce superbă și abia aștept să cântăm pentru prima dată împreună.
Compară muzica cu o prăjitură. Ce gust are? Ce conține? (Delicatese culturale)
R: Îmi imaginez o vitrină imensă a unei cofetarii care îmi place foarte mult. De fiecare dată îmi este foarte greu să mă hotărăsc ce să aleg, prăjiturile sunt foarte diferite, dar foarte gustoase toate, iar, într-un final, sunt convins că am făcut alegerea bună și savurez la maxim. Așa cred că este și cu muzica, noi alegem în funcție de ce rezonează cu noi mai mult, în momentul acela, și atunci, evident, e alegerea perfectă.
Să ne imaginăm că participi la un concurs de talente, dar nu ai voie să cânți. Ce alt talent ai folosi ca să impresioneză juriul?
R: Daca e vorba de imaginație, aș asculta. Îmi place foarte mult asta, fiecare om are o poveste și poți învăța enorm din experiența și emoția lui. Nu știu cum ar arăta asta pe scena unui concurs, dar în mod sigur câștigătorul aș fi eu.
