The Giver, SF-ul cu Brenton Thwaites, Meryl Streep, Jeff Bridges, Katie Holmes şi Alexander Skarsgard, se pregăteşte să intre pe marile noastre ecrane. Viitorul distopic pe care îl prezintă, deşi vizual mai calofil ambalat, ascunde aceeaşi realitate neagră ca în Children of Men, film în care - de asemenea - speranţa/viitorul omenirii - era (într-)un copil.
Acțiunea are loc într-o societate distopică și ternă a viitorului, în care oamenii au fost lăsați fără nici un fel de amintiri, astfel încât aceștia nu mai manifestă nici un fel de sentiment sau emoție, fiind asemenea unor roboți ale căror îndatoriri/meserii sunt prestabilite. Când un băiat de 12 ani este desemnat drept Receptor al Amintirilor (The Giver), descoperă că lucrurile nu sunt atât de frumoase și de perfecte precum își imagina.
Povestea
Darul lui Jonas e centrat pe povestea lui Jonas (Brenton Thwaites), un tânăr care trăiește într-o lume aparent ideală, dar fără culoare, în care toată lumea pare fericită și mulțumită. Odată ce i se încredințează sarcina de a deveni Primitorul memoriei trecutului Comunității, acesta începe să-și petreacă timpul alături de Dăruitor (Jeff Bridges). Jonas începe încetul cu încetul să afle adevărurile întunecate și mortale din trecutul lumii în care trăiește. Această putere, a cunoașterii, îl face să descopere faptul că miza e una mult mai mare decât își imagina, și că cei pe la care ține cel mai mult sunt în pericol de moarte. Jonas trebuie acum să evadeze din lumea aceasta pentru a-i proteja pe toți, o întreprindere căruia nimănui nu-i reușise înainte.
Darul lui Jonas e bazat pe romanul omonim al lui Lois Lowry, câștigător al Medaliei Newbery în 1994, vândut în mai mult de 10 milioane de copii în toată lumea, și lansat în România de editura Art.
Darul lui Jonas este povestea ieșirii din copilărie a lui Jonas, un tânăr crescut într-o lume aparent utopică, în care toată lumea pare să fie fericită. Această armonie este creată de o existență strict controlată, în care oamenii sunt privați de așa-zisa povară a amintirilor. Membrii acestei comunități nu au noțiunea suferinței, a foamei, sau a violenței.
Pe de altă parte, nu există nici libertate, posibilitatea de a alege și nici individualitate. Fiind tratați cu o injecție zlinică, oamenii sunt transformați genetic pentru a nu simți vreo emoție, și nu pot percepe nici culori. Acest mediu controlat științific preîntâmpină orice distrincție vizuală care ar putea să stimuleze simțurile și să altereze ordinea acestei lumi utopice. Comunitatea trăiește, așadar, în case identice, haine identice, având structuri familiale identice.
Familiile din această societate neobișnuită sunt coordonate de Consiliul Bătrânilor, care alocă unui bărbat o femeie, dar cei doi nu pot concepe împreună cei doi copii permiși per unitate familială; un bărbat și o femeie care e născută pentru a i se aloca rolul de „mamă” sunt cei care concep copiii, pentru ca apoi unitatea familială să poată aplica pentru a i se aloca fiecare copil. Unitatea familială încetează să mai existe după ce și-a atins scopul, acela de a crește copiii într-un mediu controlat. Când copiii ajung adolescenți trebuie să-și „uite” părinții.
În afara unei inteligențe ieșite din comun și a unei integrități deosebite, Jonas mai are ceva deosebit: are ochi deschiși la culoare. În cadrul Ceremoniei unde tinerilor li se alocă vocațiile, Șefa Bătrânilor (Meryl Streep) îl alege pe Jonas pentru a moșteni poziția de Primitor al Amintirilor. E cea mai respectată poziție din comunitate, iar Jonas urmează să devină păstrătorul amintirilor străvechi, de dinainte de vremurile Identității.
Jonas începe să fie pregătit de actualul Păstrător al Amintirilor, cunoscut sub numele de Dăruitorul (Jeff Bridges), un om blând, dar ciudat, care duce pe umerii săi povara amintirilor. Încetul cu încetul, lecțiile cu Dăruitorul încep să-l izoleze pe Jonas de prietenii săi, mai ales când începe să învețe despre bucuriile și plăcerile, dar și despre durerile, tristețe, războiul și moartea din lumea reală. Pe măsură ce i se dezvăluie secretele întunecate al Comunității, Jonas începe să înțeleagă că lumea în care trăiește este distopică, de fapt, și că, privând-o de amintiri, oamenii nu vor cunoaște niciodată fericirea dacă nu au fost lăsați să cunoască durerea.
Împreună, Jonas și Dăruitorul vor ajunge să își dea seama că acum e momentul pentru schimbare, căci Comunitatea s-a rătăcit de pe drumul cel bun, și că trebuie să-și recupereze amintirile piredute. Trăind pentru prima dată emoții reale, Jonas se îndrăgostește de prietena lui, Fiona (Odeya Rush), și intră într-o cursă contra cronometru pentru a evada și a-și salva propria viață, dar și pe aceea a celorlalți la care ține. Odată cu puterea cunoașterii, Jonas descoperă că miza e mult mai gravă decât își imagina, și că, pentru Fiona, fratele lui mai mic, Gabriel, și chiar și pentru Dăruitor, totul e acum o luptă pe viață și pe moarte. Având de înfruntat obstacole mortale, Jonas are acum o misiune pe care nimeni înaintea lui nu a mai reușit să o ducă la bun sfârșit.
Mai mult de un deceniu pentru a aduce pe ecrane The Giver
Romanul SF al lui Lois Lowry, The Giver, a fost vândut în peste zece milioane de copii în toată lumea, ajungând ca azi să fie lectură recomandată în școlile de pe tot teritoriul Statelor Unite.
Walden Media, companie coproducătoare a filmului, a avut nevoie de mai mult de un deceniu pentru a dezvolta acest proiect. Frank Smith spune: „The Giver este bijuteria literaturii pentru adolescenți, și suntem mândri să adăugăm acest film în lista altor mari ecranizări pe care le-am produs, precum Holes, Charlotte's Web, Bridge To Teribithea, Cronicile din Narnia etc.”.
Ecranizarea acestui roman reprezintă împlinirea unui vis de douăzeci de ani pentru Jeff Bridges, care e și producător al filmului: „Fiicele mele au citit cartea, dar chiar înainte de a o citi ele eu căutam un proiect în care să fie implicat tatăl meu, Llyod Bridges. În același timp, voiam și să fac un film pe care copiii mei să-l poată vedea și ei. Căutam într-un catalog de cărți pentru copii și am dat peste o copertă minunată cu un bărbat grizonat, mai în vârstă. Mi-am zis că tata poate juca acest personaj! Am citit cartea și am fost surprins. Mă așteptam la o carte pentru copii, dar funcționa perfecte și la nivelul unui adult, așa că era proiectul perfect pentru tatăl meu.” Birdges a mers până acolo încât a filmat un film întreg cu propria sa cameră, el fiind regizor, iar protagoniști, tatăl și nepotul său în rolul Dăruitorului, respectiv al Primitorului.
De atunci, Bridges a încercat împreună cu managerul său, Neil Koenigsberg, să aducă la viață acest proiect care a trecut prin mână a numeroși regizori și scenariști.
În urmă cu peste 15 ani, o companie la care lucra producătoarea Nikki Silver a achiziționat drepturile cărții. Silver spune că a fost bine că a reușit să achiziționeze chiar ea drepturile, căci era pasionată de cărțile pentru copii, în special cele din genul young adult.
De atunci, Silver a început să se ocupe împreună cu Bridges de acest proiect, având grijă să nu-l lase să moară: „A fost extrem de dificil să găsim pe cineva care să preia proiectul, pentru că toată lumea iubea și respecta atât de mult romanul, încât se temea să nu-l strice. Într-un final, compania Weinstein s-a implicat și s-a arătat dornică să înfrunte alături de noi această provocare”.
Harvey Weinstein declară: „The Giver a fost dintotdeauna una din cărțile preferate de mine și de copiii mei”.
Romanul
Lois Lowry spune despre cartea pe care a scris-o acum mai mult de douăzeci de ani: „Nu am fost impulsionată de vreun gând politic, ci a fost inspirată de tatăl meu, care la acea vreme era foarte în vârstă, și amintirile începeau să i se estompeze. Trăia la distanță de mine, eu îl vizitam o dată la șase sătpămâni. Cu timpul a început să fie evident că-și pierdea memoria, uitând amintiri care pentru mine erau extrem de importante. Dar mai vedeam că era și bucuros că uitase toate lucrurile care îl întristaseră sau în înfricoșaseră, inclusiv implicarea lui în cel de-al doilea război mondial sau moartea primului său copil, sora mea, la o vârstă foarte fragedă. Asta m-a făcut să mă gândesc la cât de importante sunt amintirile, și cum ar putea cineva să le manipuleze”.
Scriitoarea a crescut în atmosferă mnilitară, mutându-se cu familia foarte des în multe baze militare de pe tot globul. Aceasta a fost altă sursă de inspirație pentru universul din carte, unde totul e identic: „Trăiam după numeroase reguli într-un mediu extrem de ordonat. La fel am creat și universul în care trăiesc Jonas și Dăruitorul; deși regulile îi mențin mulțumiți, nu pot nega realitatea faptului că efortul de a trăi așa îi face să-și dorească cu și mai multă disperare ceea ce le lipsește. Acum, că nu mai trăiesc în acea lume militărească, pot să apreciez cu adevărat diversitatea și varietatea lumii reale”.
Cel care a fost cooptat să scrie scenariul este Michael Mitkin, un dramaturg apreciat. Acesta e doar cel de-al doilea scenariu de film al său: „Când compania Weinstein m-a întrebat dacă am auzit de acest roman, le-am răspuns imediat că era cartea mea favorită când eram adolescent”. Pentru că era un mare fan al romanului, Mitnick a fost și onorat, dar și temător să preia acest proiect: „Când adaptezi un roman, te întristează faptul că ești nevoit să renunți la anumite detalii, sau să le schimbi din diferite motive, dar aici măcar eu eram acela care trebuia să decidă schimările”.
Odată cooptat în echipă și regizorul Phillip Noyce, cei doi au avut mai multe discuții cu Lowry, care era încântată să vadă că romanul ei devenea, în sfârșit, film.
Realizatorii au încercat să respecte cei zece milioane de fani ai romanului, păstrându-i integritatea tematică, iar Jeff Bridges spune: „După douăzeci de ani de când vreau să văd acest proiect devenit film, mi-am dat seama că vreau să rămânem fideli cărții, dar ceva tot trebuia să lăsăm deoparte. Am avut marele noroc ca scenariul să fie scris de Michael, căci a adus multe idei grozave, fiind, în același timp, deschis ideilor propuse de alții, pe care le-a trecut prin filtrul său personal transformându-le în ceva și mai bun”.
Reputatul regizor Phillip Noyce, care are în portofoliu titluri impresionante precum Salt, Patriot Games, sau The Bone Collector a adus cu el experiența și viziunea necesară unui asemenea proiect care are o doză mare de inedit.
Distribuţia
Distribuția filmului include nume importante ale cinematografiei actuale; astfel, îi regăsim pe Alexander Skarsgård și Katie Holmes, Jeff Bridges și Meryl Streep, dar și nou-veniți precum Brenton Thwaites, în rolul lui Jonas, sau Odeya Rush, în rolul Fionei, Cameron Monaghan, în rolul lui Asher.
Deși protagonistul romanului are 12 ani, Brenton i-a impresionat pe realizatori atât de mult la audițiile pentru casting, încât rolul a fost croit pentru o vârstă mai apropiată de a lui.
În film o mai regăsim și pe Taylor Swift în personajul lui Rosemary, care a fost creat în speranța că aceasta va accepta să intre în acest proiect. A fost dificilă includerea personajului ei în scenariu, pentru că în roman ea nu mai făcea parte din comunitate, căci supraviețuise numai cinci săptămâni din perioada totală de instructaj pentru a deveni Receptoarea amintirilor.
Jeff Bridges joacă rolul Dăruitorului, care pare bătrân, dar nu este, ci e doar ostenit de greutatea poverii pe care o poartă, aceea de a păstra memoria Comunității. La înțelepciunea lui fac apel membrii Comitetului Bătrânilor când au de luat decizii importante, dar i se interzice complet să împărătșească și altora cunoștințele sale, sau să le folosească pentru a face schimbări în Comunitate.
De-a lungul perioadei de instrucție, relația dintre personajul său și cel al lui Brenton Thwaites se schimbă, primul devenind nu numai mentorul celui din urmă, ci și singurul său prieten adevărat.
Skarsgård este Tatăl lui Jonas și al lui Lily (Emma Tremblay), iar personajul său este cel care împlinește nevoile fizice și emoționale ale oricărui copil care se naște, în primele sale luni de viață. Dar tot el e responsabil de eliberarea, adică uciderea bebelușilor care se dovedesc inutili pentru că ceva nu e în regulă cu ei ori fizic, ori emoțional.
Actorul nu citise romanul, însă era fan al genului SF distopic, precum 1984 sau Brave New World; consideră că scenariul vine cu o viziune foarte interesantă asupra lumii aceleia aparent perfecte, dar care ascunde secrete teribile.
Katie Holmes este Mama lui Jonas și a lui Lily; are o poziție înaltă în Departamentul de Justiție, cel care se ocupă de respectarea strictă a regulilor Comunității. Holmes consideră că rolul ei nu a fost deloc ușor, pentru că trebuia să exprime o dualitate delicată – pe de o parte, duritatea necesară pentru a-și face meseria, și pe de altă parte, vulnerabilitatea poziției de mamă a lui Jonas.
Părerea ta
Spune-ţi părerea