Copilul-umbră, una dintre cele mai stranii creaturi din Urzeala Tronurilor

de Gloria Sauciuc în 16 Iun 2014
Luni, 16 iunie, la HBO, episodul cu numărul 10 din sezonul IV, numit „Copiii”, va fi difuzat de la ora 22

În luna februarie am avut ocazia, prin bunăvoinţa HBO, de a-i întâlni şi intervieva la Londra pe actorii Liam Cunningham şi Carice van Houten, interpreţii lui Davos Seaworth şi, respectiv, Melisandre în îndrăgitul serial Urzeala tronurilor. Cei doi au vorbit despre personajele lor, cea mai dificilă/stranie scenă pe care au avut-o de turnat până acum pentru Game of Thrones şi despre faptul că personaje de care publicul este ataşat sunt eliminate violent din poveste. Luni, 16 iunie, la HBO, episodul cu numărul 10 din sezonul IV, numit „Copiii”, va fi difuzat de la ora 22. Să ne amintim cine sunt Ser Davos Seaworth şi Melisandre.

Davos (Liam Cunningham) este un cavaler recent numit și un fost contrabandist aflat în serviciul lui Stannis Baratheon, Lord de Piatra Dragonului și revendicator al Tronului de Fier. În timpul Revoltei lui Robert, Davos l-a ajutat pe Stannis când era sub asediu la Capătul Furtunii, ducându-i ceapă și alte mâncăruri în castel. Proviziile i-au ajutat pe oamenii lui Stannis să supraviețuiască până la finalul războiului. Pentru ajutorul lui, Stannis l-a recompensat făcându-l cavaler și oferindu-i pământuri.

Melisandre este Preoteasă a lui R'hllor, aflată în slujba lui Stannis Baratheon (jucat de Stephen Dillane), Melisandre are puteri profetice care îi permit să cunoască (doar parţial) evenimentele viitoare. Stannis este lipsit de carisma, curajul şi temperamentul incendiar al fraţilor săi. Este o persoană care nu face nicio mişcare neplanificată. Melisande, Preoteasa roşie, l-a convertit pe Stannis la cultul ei şi l-a făcut să se creadă Lord al Luminii, salvatorul mitic care va lupta cu întunericul ce ameninţă imperiul. Are puteri magice şi poate vedea viitorul reflectat în flăcări. Spre deosebire de alţi oameni din Westeros care au puteri profetice, Melisandre are încredere absolută în modul său de a-şi interpreta previziunile. Astfel, Melisandre este convinsă că Stannis este alesul, cel care va converti locuitorii din Westeros transformându-i în adepţi ai lui R'hllor. Pentru a-l convinge şi pe Stannis de acest lucru, preoteasa foloseşte cele mai variate metode, inclusiv seducţia.

Cum aţi descrie parcursul personajului dvs.?

Carice: Unde trebuie să meargă, asta nu vă pot spune. Însă noi aflăm mai multe despre povestea fiecărui personaj, şi încet-încet dezvăluim despre ele tot mai multe. Melisandre este un personaj relativ complex: dacă locul ei ar fi în lumea Disney, ar fi un personaj negativ, însă, în lumea reală, modernă - şi aici vorbim de o poveste modernă - situaţia este mai complexă şi ea nu poate fi pur şi simplu erou negativ. Ea nu s-a născut o persoană malefică, şi cu toate că metodele ei nu sunt acceptabile, în sufletul ei nu este rea. Lucrurile pe care ea le face sunt justificate de perspectiva unui bine general. Până şi mama vitregă din poveşti nu este caracterizată numai de maliţiozitate: ea este geloasă, şi nu ştie cum să reacţioneze bine atunci când este cuprinsă de gelozie. Astfel gândesc asemenea personaje: faptele lor, din perspectiva proprie, sunt justificate.

Dar călătoria lui Davos?

Liam: Mare parte din evoluţia lui ca personaj începe undeva înaintea acţiunii din serial, cu mulţi ani înainte de a se fi întâlnit cu Stannis (Baratheon , jucat de Stephen Dillane, Lord al Pietrei Dragonului şi frate mai tânăr al lui Robert Baratheon – n.red). Pe măsură ce serialul continuă - şi pe măsură ce în joc intră Stannis, Melisandre şi Davos - cresc şi paranoia şi gelozia. Lupta pentru putere nu este neapărat ceva bun, mai ales dacă nu eşti foarte puternic sau nu foarte inteligent. Puterea este un lucru periculos. Şi este ceva care apare tot timpul în serial, nu numai în cadrul familiei Baratheon, dar şi în rândul celorlalte familii. Ca personaj, este tot mai dificil să rămâi cu o structură morală bună atunci când primeşti puterea şi simţi dorinţa de putere. Acest lucru grevează evoluţia personajului, dar - în acelaşi timp - îl face, din perspectiva actorului, foarte interesant de jucat. Cât despre încotro se îndreaptă personajul? Nu ştim! Dorim să fim la fel de surprinşi ca şi publicul care urmăreşte serialul. Suntem şi noi fani, care au norocul să fie - în acelaşi timp - şi actori.

Ştiţi pentru cât timp personajele voastre vor mai apărea în serial?

Liam: Asta nu ţi se spune.

Carice: Pentru că nici nu se cunoaşte.

Liam: Pentru că nici cărţile nu sunt terminate!

Care este raportul de putere între bărbaţi şi femei în cel de-al patrulea sezon? Puterea lui Daenerys a crescut enorm.

Liam: Asta este pentru că dragonii ei au crescut, şi au devenit indivizi de sine stătători. Nu mai sunt copilaşii ei, deci există riscul ca arma ei secretă să nu mai fie, de fapt, o armă secretă. Balanţa de putere - asta este grozav cât priveşte serialul, cu sexul şi violenţa lui - şi e faptul că personajele feminine trebuie să fie puternice, ca să facă faţă. Cum am mai spus/o, femeile din serial sunt periculoase. Sunt înfricoşătoare. Melisandre, Cersei, Daenerys,... chiar şi Arya, este o ucigasă, şi e de înălţimea asta (arată cu mâna puţin deasupra mesei - n.red.). Fiica mea se numără printre fanii împătimiţi ai Aryei. Simte că, într-un fel, Arya o reprezintă. Personajele feminine din serial, în general, sunt personaje complet formate: există femeie slabe, bărbaţi slabi, dar şi femei puternice şi bărbaţi puternici. Femeile sunt reprezentate destul de corect drept personaje individuale, nefiind definite prin raportare la bărbaţi... orice ar fi aceştia pentru ele.

Pe de altă parte, Melisandre şi Davos sunt două faţete ale conştiinţei lui Stannis, latura demonică şi cea angelică. Melisandre pare să se ghideze după principiul că scopul scuză mijloacele, pe când Davos nu este atât de sigur de asta. Aşadar, îi poţi numi duşmani, sau antagonişti, sau altfel? Cei doi sunt precum apa şi uleiul. Sunt, într-un mod straniu, uniţi, iar Stannis este liantul între ei doi. În acest film, orice s-ar putea petrece cu aceştia doi. Am un presentiment, poate doar un instinct, că producătorii au de gând să facă ceva ieşit din comun... Nu ştiu ce anume! Nu există zvonuri. Însă nu m-ar surprinde. Pur şi simplu, nu se ştie următorul pas al serialului, este imprevizibil. Îl urmăreşti şi te întrebi ce anume vor mai face aceşti oameni nebuni.

Nu credeţi că este riscant să pierzi atâtea personaje îndrăgite, ceea ce înseamnă şi plecarea actorilor, în condiţiile în care personajele mor atât de des?

Liam: Nu cred asta. Serialul are succesul pe care îl are, în parte pentru că nu merge pe linia obişnuită de a construi acţiunea. La sfârşitul sezonului 1, atunci când Ned Stark îşi pierde viaţa, lucrurile se schimbă dramatic pentru toată lumea. Am ştiut asta de când am văzut-o, am observat reacţia publicului, care a fost şocat. Următoarea scenă în care apare Ned, în următorul episod, este cea în care capul retezat al personajului este expus în vârful unui par. Liam: Cred, ca mare parte din public, că acest serial nu este genul cu care ne-am obişnuit, este ceva întors cu totul altfel şi îndreptat în cu totul altă direcţie. Este un deschizător de drumuri, şi dă publicului de înţeles că nu vom mai face lucrurile aşa cum le făceam odată. Asta este ceea ce face serialul captivant: publicul are o legătură cu serialul într-un mod nemaiîntâlnit până acum. Urmăriţi numai reacţiile pe Youtube la Nunta Roşie.

Carice:Este ca un fel de 2 Girls, 1 Cup dus la nivelul următor...

„Trei oameni de la decoruri apăsau nişte pompe pentru ca burta protetică să se mişte, mai aveam şi o pelerină - mult prea grea ca să o poţi purta” (Carice van Houten)...

Care a fost cea mai stranie sau cea mai dificilă scenă?

Carice: Naşterea copilului-umbră, acesta ar fi răspunsul. Am participat amândoi la acea scenă.

Liam: Da, simţeam durerea... simţeam durerea ta, iubito (râd amnândoi – n.red).

Carice: A fost o noapte stranie. Era rece, era o peşteră adevărată, şi era un curent puternic deoarece peştera era deschisă la ambele capete, iar eu eram dezbrăcată.

Liam: Era ger, pur şi simplu.

Carice: Trei oameni de la decoruri apăsau nişte pompe pentru ca burta protetică să se mişte, mai aveam şi o pelerină - mult prea grea ca să o poţi purta, şi ideea era: „Naşte odată!". Şi am întrebat cum urma să arate copilul, şi mi s-a spus: „Nu ştim încă. Atât doar că arată periculos". Aici a fost cel mai ciudat...

Liam: Nu a fost ca o zi obişnuită la birou.

Carice: Când am văzut asta mai târziu, am reacţionat: uau, e aşa cool!

Liam: Reacţia a fost extraordinară: „Ai văzut asta?”. Când primeşti o asemenea reacţie... Dacă ai încerca să povesteşti serialul cuiva, cum ai putea-o face? „Era femeia aceea cu dragoni şi mai era şi cealaltă femeie, care la începutul episodului era însărcinată şi la sfârşit dă naştere unei umbre”; ajungi să fii întrebat: „Ai băut ceva?". Serialul este incredibil, însă – odată ce îl urmăreşti ca spectator - te scufunzi în el. Este captivant şi este frumos făcut, cu toate detaliile care apar în el.

Este ceva anume ce nu vă place în Urzeala Tronurilor?

Liam: Este vremea din Irlanda. Ar fi mai frumos undeva în Croaţia, nu?

Carice: Este mereu frig. Mereu.

Dacă personajul dvs sfârşeşte precum Ned Stark... care ar fi cea mai frumoasă amintire a dvs. din Urzeala Tronurilor?

Carice: Copilul umbră! Însă mai ales faptul că am jucat alături de Stephen (Dillane – n.red.) şi de Liam. Nu poţi găsi doi actori, doi oameni mai diferiţi. Poţi face o întreagă comedie cu aceşti doi oameni.

Liam: Acelaşi lucru. Reputaţia lui Stephen Dillane e largă, ca şi jocul său pe scenă şi pe ecran. Este un actor foarte subtil, şi recunosc că am fost un pic intimidat. Încă din prima zi, a fost o bucurie totală. Iubesc la nebunie prezenţa lui, ca şi gusturile lui...De ce râzi?

Carice: Sunteţi, voi doi, aşa de amuzanţi!

Liam: Ah, şi opţiunile lui ca actor. Vă dau un exemplu. Atunci când ne-am întors la Blackwater şi eram epuizat, am făcut o repetiţie la acea scenă. Şi una din replicile lui era: „Credeam că ai murit”. Majoritatea actorilor ar reacţiona stând în picioare pentru un moment de demnitate, de bucurie că cineva drag s-a întors. Stephen în schimb se aşază jos, se pune cu spatele la mine şi îmi dă o privire peste umăr...„Credeam că ai murit”. Deci, latura emoţională egală cu zero, majoritatea ar juca cu milă şi cu emoţie, dar Stephen nu e genul. Nu îi pasă! Iar scena e strălucită, pentru că şi personajul meu gândeşte: „Asta e tot ce primesc?" Este un transfer minunat de putere. Iar Stephen e o bucurie autentică!

Exploreaza subiecte similare:

Liam Cunningham

Alte știri din cinema

Nasty - mai mult decât tenis

După mediu-metrajul Nunți muzici și casete video, regizorul și producătorul Tudor Giurgiu a ales să își facă debutul în lungmetrajul documentar cu Nasty, un portret cât se poate de exhaustiv al românului care a schimbat fundamental tenisul.

La Chimera: o călătorie spirituală printre jefuitorii de morminte

La Chimera, un film despre jefuitorii de morminte din Italia anilor '80, care furau artefacte din mormintele etrusce pentru a le vinde pe piața internațională, se poate vedea în cinematografe

Aaron Taylor-Johnson, Ralph Fiennes și Jodie Comer, în continuarea la 28 Years Later

Regizorul filmului Slumdog Millionaire, Danny Boyle, va regiza acest sequel

Anne Hathaway a avut de sărutat zece actori la audiție, pentru ca agenții de casting să-i identifice partenerul perfect de film

Anne Hathaway lansează pe streaming The Idea of You, în care joacă alături de Nicholas Galitzine (Mary & George)

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells