Vorba criticului Girish Shambu, ceea ce captivează la filmele lui Christian Petzold este tensiunea unei perspective duale, contradictorii a lumii contemporane. Pe de o parte, Petzold critică sistemele opresive ce izvorăsc în această lume, dar pe de altă parte o estetizează, punând-o într-o lumină seducătoare.
Iar din această tensiune derivă un mod aparte de a se raporta la personajele sale. Identitatea lor devine ambiguă, incertă, complet dependentă de perspectiva altor personaje. Să luăm cel mai clar exemplu: Phoenix, un film de epocă.
Phoenix (2014)
Acțiunea aici e plasată imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, într-un Berlin ruinat, ocupat de soldații americani care, alături de trupele Aliate, tocmai puseseră capăt nazismului.
Nelly (superba Nina Hoss), care abia a fost salvată din lagăr, nu se mai recunoaște în urma operației de reconstrucție facială prin care a trebuit să treacă. Singurul reper pe care l-au avut doctorii au fost fotografiile ei de dinainte de război. Drept urmare, nici fostul ei soț, Johnny (Ronald Zehrfeld), nu o mai recunoaște. Deși se zvonește că tocmai el o trădase, dând-o pe mâna naziștilor, Nelly îl vrea înapoi, fiindcă el e singurul ei reper prin care se mai poate identifica. El e tot ce a mai rămas din viața ei de odinioară, când cei doi cântau împreună, el la pian, ea la voce. Iar Johnny, care a cam rămas pe drumuri, are un plan: să o facă pe această femeie să se dea drept soția lui, pentru a pune mâna pe averea ei.
Nelly intră în acest straniu joc, fără să îi dezvăluie soțului adevărata ei identitate. Și de aici începe una dintre cele mai intrigante romanțe din istoria recentă a cinemaului. Nelly se preface că e Nelly, deși ea chiar e Nelly, dar în același timp nu mai e. Doar muzica o va putea da de gol.
Ghosts / Gespenster (2005)
Revenind la problematica lumii contemporane, această poveste explorează incertitudinea memoriei (și, deci, a identității) într-o societate germană post-capitalistă. Nina, o adolescentă orfană, se îndrăgostește de Toni, o fată pe care o întâlnește în parcul în care strânge gunoaie.
Însă dincolo de această poveste de dragoste (de o subtilitate de care astăzi, în noul val de filme queer, nu mai ai parte), ceea ce frapează la Gespenster este felul ambiguu prin care ne raportăm la identitatea Ninei. Urmărim în paralel un cuplu înstărit, Françoise și Pierre. Françoise, care tocmai fusese externată de la un spital de psihiatrie, o întâlnește pe Nina întâmplător pe străzile din Berlin și are impresia că e fiica ei, recunoscând-o după semnele din naștere. Ea își pierduse fiica în urmă cu mai bine de zece ani, când căruciorul în care o lăsase într-un supermarket fusese furat. Însă, deși Nina are impresia că și-a găsit într-un final mama, Pierre (posibilul ei tată) și Toni (posibila ei parteneră, care o tot trădează) îi reneagă apartenența. Așadar, cine e Nina? E sau nu fiica celor doi?
Petzold construiește aici o lume tranzițională, purgatorială, în care aceste suflete dezrădăcinate încearcă să își găsească plenitudinea prin tot felul de mijloace. Iar imaginile camerelor de supraveghere, de la cele care le înfățișează pe Nina și pe Toni furând din magazin și până la acel cadru recurent, ultima imagine în care Françoise își văzuse fiica în cărucior fiind trasă de un necunoscut, ne arată tentativele apăsătoare ale unei structuri într-o societate eminamente haotică și incompletă.
Jerichow (2008)
Inspirat după Poștașul nu sună de două ori, Jerichow ilustrează un straniu triunghi amoros între Ali (Hilmi Sözer), un turc din diaspora germană, soția lui, Laura (Nina Hoss), și Thomas (Benno Fürmann), un veteran de război eliberat într-un mod josnic din Orientul Mijlociu.
Ali a făcut avere în Germania printr-un lanț de magazine și a cumpărat-o, practic, pe soția lui, odată cu datoria pentru care aceasta intrase în închisoare. Trebuie amintit că Nina Hoss e o actriță absolut impecabilă, de o forță și o expresivitate remarcabile, iar rolul pe care îl face aici nu e o excepție.
Thomas a rămas fără slujbă după ce a fost eliberat din armată, iar Ali îl angajează ca un soi de mână dreaptă. Tensiunea dintre cei trei e cu atât mai profundă cu cât Ali pare să îl împingă pe Thomas să îi fure soția, ca și cum i-ar lăsa-o drept moștenire unui posibil pretendent mai tânăr, mai puternic, dar incomplet.
