Cele mai bune coloane sonore

Compozitorii de muzică de film au căpătat statutul de staruri în ultimele decenii, fiind adulaţi uneori mai ceva ca actorii din filmele pentru care compun. Dacă până nu demult departamentul muzical al unui film era adesea desconsiderat de studiourile producătoare, acum coloana sonoră este adesea folosită ca element principal în promovarea unei premiere şi uneori muzica poate isca dezbateri intense între cinefili (vezi cazul Hans Zimmer şi Inception). Cei de la Empire au acordat un spaţiu gigantic celor mai bune soundtrack-uri din toate timpurile, publicând pe site interviuri cu compozitori şi regizori şi reparcurgând decenii întregi de premiere pentru a descoperi cele mai relevante sountrack-uri. Iată în materialul de mai jos câteva dintre coloanele sonore care au făcut istorie în ultimii 13 ani.

Requiem for a Dream
Se întâmplă adesea ca faima unei anumite linii melodice să evadeze din sala de cinema şi să ajungă celebră pe cont propriu. Este cazul lui Lux Aeterna, tema principală din Requiem for a Dream, creată de Clint Mansell. Melodia a devenit atât de cunoscută, încât Peter Jackson a folosit-o, într-o versiune reorchestrată, pentru trailerul lui The Lord of the Rings: The Two Towers. Multe alte filme au folosit elemente din ea: The Da Vinci Code, Lost, I Am Legend, Sunshine, Zathura, Babylon A.D. etc.

Moulin Rouge!
Baz Luhrmann, al cărui Marele Gatsby poate fi în continuare vizionat pe marile noastre ecrane, s-a inspirat din filmele de la Bollywood pentru a crea povestea de dragoste dintre o curtezană din Parisul de la începutul secolului 20 (Nicole Kidman) şi un scriitor aspirant (Ewan McGregor). Luhrmann a folosit coveruri după melodii celebre şi, ajutat de decoruri somptuoase, energia şi vocile interpreţilor, a reuşit să creeze una dintre complete experienţe cinematografice ale noului mileniu. Ca fapt divers, frumoasa declaraţie de dragoste cunoscută pe coloana sonoră sub numele Elephant Love Medley foloseşte acorduri din nu mai puţin de 12 melodii.

Le fabuleux destin d'Amélie Poulain
Soundtrack-ul are în spate o poveste interesantă: regizorul Jean-Pierre Jeunet tocmai voia să-l abordeze pe Michael Nyman pentru a compune coloana sonoră a filmului său, când un asistent de producţie a început să asculte, în maşina sa, muzica lui Yann Tiersen. Jeunet l-a bătut la cap pe Tiersen să compună coloana sonoră pentru Amélie, iar compozitorul a fost cât pe ce să refuze, preocupat până peste cap de următorul său album, L'Absente. Rezultatul insistenţelor lui Jeunet a fost una dintre cele mai populare, cumpărate, descărcate şi ascultate coloane sonore din istorie.

The Dark Knight
Hans Zimmer a devenit în ultimul deceniu portdrapelul muzicii americane de film (el semnează şi coloana sonoră a premierei de vineri, Man of Steel). Zimmer a colaborat cu Christopher Nolan la ultimele filme ale acestuia, iar unul dintre cele mai apreciate soundtrack-uri este cel de la The Dark Knight, pentru care Zimmer a creat nenumărate instrumente noi, pentru a se sincroniza auditiv cu sumbrul oraş Gotham înfăţişat de Nolan.

Stăpânul inelelor: Frăţia inelului
Soundtrack-ul i-a adus lui Howard Shore un premiu Oscar şi, deşi compozitorul este răspunzător pentru mega-succese precum Tăcerea mieilor, Se7en şi Musca printre multe altele, l-a aşezat o dată pentru totdeauna printre mai-marii muzicii de film. Shore s-a cufundat adânc în lumea lui Tolkien, folosind cuvinte în limba elfilor sau a piticilor şi vocea bântuitoare a popularei Enya pentru a-şi duce ascultătorii în Tărâmul de Mijloc. A reuşit!

Sunt multe soundtrack-uri care nu pot fi ignorate. Legendare sunt şi cel al muzicalului Once, creat de Glen Hansard, sau cele din Donnie Darko (Michael Andrews) şi Into the Wild (Eddie Vedder). Chitaristul Radiohead Jonny Greenwood, specialistul sunetelor discordante, a impresionat în There Will Be Blood şi We Need to Talk About Kevin, Michael Giacchino în Up, iar unele dintre cele mai bântuitoare acorduri de vioară auzite vreodată sunt cele de pe coloana sonoră a lui In the Mood for Love, compusă de Michael Galasso şi Shigeru Umebayashi. Marie Antoinette a luat prin surprindere cu eclecticul său soundtrack (de câte ori n-am ascultat I Want Candy), iar Sofia Coppola şi-a accesorizat perfect muzical şi mai cunoscutul Lost in Translation.