Ana Ularu: „dacă am de alergat cu o armă în brațe, nu leșin și nici nu arăt stupid”

În luna septembrie a acestui an, actriţa Ana Ularu a purtat costume de epocă în decorul creat la studiourile MediaPro şi s-a alăturat, ca Judith, unei facţiuni din Rezistenţa Evreiască pentru a lupta împotriva forţelor naziste, spre sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru filmul Chosen, în regia bosniacului Jasmin Dizdar. Din distribuţia filmului mai fac parte Harvey Keitel şi Luke Mably.

Ești o eroină est-europeană într-o poveste est-europeană, spre deosebire de Harvey Keitel, actor american (chiar dacă are origini românești, a trăit toată viață în America). Faptul că te-ai născut în România te-a ajutat să intri mai bine în pielea eroinei? Ţinând cont de problematica filmului - rezistența în față unei invazii străine, s-au așteptat producătorii/regizorul că tu să intri în pielea personajului tău tocmai pentru că ești de origine est-europeană și întelegi mai bine apartenența la o națiune?

Ana Ularu: În primul rând aș demonta cu drag expresia „a intra în pielea personajului”.

Un personaj se construiește, el este o sumă de replici pe o foaie și câteva crâmpeie de așteptări pentru cineaștii care așteaptă să îl filmeze. Un personaj nu există până nu e întrupat de actor, așa că „pielea” respectivă are exact structura și textura pe care o inventez și creez eu, actorul, împreună cu regizorul meu, cu partenerii mei și întreaga echipă. Nu se intră în ceva, se făurește ceva. Cred că producătorii s-au așteptat pur și simplu să fac un rol, scop în care m-au angajat, nu? Are foarte puțină legătură cu etnicitatea mea sau a oricui, mare parte din celelalte personaje erau jucate de actori englezi care aveau prea puțină legătură cu Polonia și Ungaria, cele două țări în care are loc acțiunea filmului. La fel cum eu am jucat fie o tânără din North Carolina, o ducesă franceză etc.

Și ca să comprim și concluzionez - naționalitatea, apartenența la un „trib” mai înrădăcinat și tot așa sunt concepte frumoase la care tu ai vrut să te referi. Dar aici era mult mai mult vorba despre a fi evreu în cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial, despre a supraviețui și a-ți păstra umanitatea și speranța. Iar la asta au muncit împreună actori englezi și români.

Joci rolul unei tinere evreice, pentru care familia și comunitatea înseamnă totul...

Ana Ularu: Joc rolul unei tinere care nu are structură supusă, care refuză să accepte situația poporului ei și care vrea să atace la rândul ei. Mereu am admirat ideea de Rezistentă și pe cei implicați în asemenea idei, mi se pare o trăsătură superbă revolta, nevoia de a scutura cușca. Judith, personajul meu, își iubește sora și camarazii, și înțelege că atunci când se vor opri din a lupta vor pieri. Ea încearcă doar să trăiască și să îi protejeze pe ai ei.

Personajul tău a fost construit ca un personaj de acțiune tocmai datorită autorității mai mari pe care o au la evrei femeile comparativ cu alte culturi? Știm că evreicele au o mai mare autoritate în cadrul familiei.

Ana Ularu: Asta e o întrebare pentru scenariști, aș zice. Plus că e o generalizare un pic forțată. E un personaj de acțiune pentru că asta e. Dar asta e doar una din fațete. Judith e și tandră, și generoasă, și speriată sau tristă sau în dificultate în fața unei decizii. E un om, nu un concept. Asta încercăm să creăm, oameni. Și să fugim de tezism pe cât putem.

Numele personajului tău este simbolic, ținând cont de legenda frumoasei Judith care l-a ucis pe generalul Holofern și astfel a eliberat Bethulia?

Ana Ularu: Probabil că da. Din nou întrebare pentru scenariști. Și felicitări pentru hermeneutică. Judith e o luptătoare mai degrabă, încercarea Rezistenței de aici este de a amâna explozia finală, de a-și menține poziția și a nu capitula, de a trăi cu alte cuvinte. Cu atât mai mult cu cât înaintea începerii acțiunii filmului, Ungaria era un spațiu destul de relaxat pentru comunitatea evreiască. Aici e interesant de cercetat istoria, alegerile lui Horthy, reticența lui vizavi de Axă, complotul lui cu Aliații care au dus până la urmă la invazia germană.

Dacムai putea alege sムtrăiești viața unui personaj eroic din trecut, care ar fi acesta?

Ana Ularu: Isabelle Eberhardt. Sau Ernesto Guevara.

Ce scene ai filmat la București? În ce orașe ai mai filmat? Pe ce perioadă s-a întins filmarea?

Ana Ularu:  Am filmat doar în București, tot. Acțiunea de la 1944 e filmată în București. Cred că o luna a durat totul.

Personajul Rachel din Serena este pozitiv, cum ai descrie-o pe Judith - e ambivalentă?

Ana Ularu: De ce ar fi ambivalentă? Pentru că știe să mânuiască o armă? E un personaj curajos. Să zicem că asta îl face pozitiv, deși eu cred enorm de multe în nuanțe. Suntem mult mai complecși decât pozitiv/negativ și există atâtea percepții și scuze cât există oameni/personalități.

Rolul tău este unul de acțiune. Ai avut de-a face cu mânuirea armelor, cu lupte corp la corp, cu tot ceea ce presupune rolul unei femei - luptător în rezistență? Ce arme ai mânuit? Experiența din SF-ul distopic te-a ajutat în sensul ăsta? Cum te-ai pregătit fizic pentru cele două roluri de acțiune?

Ana Ularu: Cele două filme nu au nici o legătură. Chosen e o bucată de istorie, ancorat în concret, într-un trecut verificabil, Index Zero e un viitor probabil, nu se aseamănă nici poveștile, nici tipul de personaje - Judith e o luptătoare în timp ce Eve e întru totul o supraviețuitoare și o mamă ce încearcă să își protejeze copilul nenăscut. Nu am avut parte de pregătire fizică în prealabil, eu sunt un om destul de activ și sportiv, așa că dacă am de alergat cu o armă în brațe, spre exemplu, nu leșin și nici nu arăt stupid.

Filmul Chosen este al doilea lungmetraj al regizorului bosniac Jasmin Dizdar, după Beautiful People, o peliculă recompensată cu premiul secţiunii Un Certain Regard la Festivalul de Film de la Cannes din 1999. Lungmetrajul a fost realizat pe baza unui scenariu scris de Gabriel De Mercur.

(copyright foto MediafaxFoto/Raul Stef)