Amour, film care lua anul trecut Palme d'Or-ul, iar anul acesta concurează la cinci categorii ale premiilor Oscar, intră în premieră în cinematografele din Bucureşti, Braşov, Cluj şi Constanţa. Filmul surprinde un fragment din ultimii ani de viaţă ai unor foşti profesori de pian, soţ şi soţie (Jean-Louis Trintignant şi Emmanuelle Riva). Georges şi Anne sunt un cuplu de octogenari cultivaţi, foşti profesori de muzică ieşiţi la pensie. Fiica lor (Isabelle Huppert), muziciană şi ea, trăieşte în străinătate cu familia ei. Într o zi, Anne suferă un atac cerebral minor. La ieşirea din spital, ea se întoarce acasă parţial paralizată. Dragostea dintre cei doi bătrâni urmează să fie pusă la grea încercare.
De ce să vezi filmul?
Pentru geniul regizoral al lui Michael Haneke, o regie epurată şi perfect condusă, în această poveste cu uşile închise, sublimă şi tragică, care ne face să vibrăm de emoţie, pentru privirea magnetică şi vocea hipnotică a lui Jean-Louis Trintignant şi mai presus de toate, pentru prestaţia de neuitat a Emmanuellei Rivas. Un film de neratat.
Pentru cele două roluri principale din Amour, regizorul austriac Michael Haneke a reuşit să îi aducă pe Jean-Louis Trintignant şi peEmmanuelle Riva. Cei doi actori se retrăseseră de ani buni din industria cinematografică, concentrîndu-se pe rolurile de teatru. În ceea ce-l priveşte pe Trintignant, după 1996, a acceptat numai roluri ocazionale în filme. După o pauză de 14 ani, regizorul austriac Michael Haneke reuşeşte să-l convingă pe Trintignant să se întoarcă pe platourile de filmare, trimiţându-i scenariul de la Amour, scenariu scris special pentru el.
Jean-Louis Trintignant are 83 de ani, un premiu la Cannes pentru interpretare pentru filmul Z, un Urs de Argint pentru "Cel mai bun actor" în The Man Who Lies şi European Film Awards pentru "Cel mai bun actor" în Amour. A început teatrul de la vârsta de 20 de ani. Talentul său a fost descoperit de Roger Vadim (regizor de la care şi-a luat numele şi politicianul român Corneliu "Vadim" Tudor). El a fost cel care l-a distribuit în filmul său Et Dieu... créa la femme (1956), alături de Brigitte Bardot, film în urma căruia tînărul actor a devenit cunoscut. Ulterior, presa începe să-l hărţuiască în legătură cu o presupusă relaţie între el şi partenera sa din film, Brigitte Bardot, aşa că Trintignant fuge pentru o perioadă în armată.
Primul mare succes îl are cu rolul de pilot de curse auto în Un homme et une femme (1966), regia Claude Lelouch, zece ani mai tîrziu. Distribuirea în acest rol a fost oarecum uşoară dacă ne gîndim că tânărul Trintignant crescuse într-o familie de piloţi: bunicul său (Louis Trintignant) şi un unchi (Maurice Trintignant) au fost ambii şoferi consacraţi, acesta din urmă câştigând de două ori Monaco Grand Prix la Formula 1, precum şi cursa de la Le Mans.
De la Un homme et une femme (1966) până în zilele noastre, Trintignant a jucat în peste o sută de filme, mai ales roluri de criminali sau soţi geloşi. Are multiple colaborări în Italia, unde lucrează cu regizori celebri precum Valerio Zurlini în Summer Violent (1959) şi în The Desert of the Tartars (1976), cu Ettore Scola în La terrazza (1980), cu Bernardo Bertolucci în The Conformist (1970) şi cu Dino Risi în filmul cult The Easy Life (1962).
În 1970, Trintignant refuză rolul principal din Last Tango in Paris (revenit ulterior lui Marlon Brando) din cauza scenelor de nuditate. Primul său film în limba engleză a fost Under Fire (1983), unde a jucat alături de Nick Nolte şi Gene Hackman. Un amănunt inedit: tema muzicală din Under Fire (Nicaragua, compusă de Jerry Goldsmith) a fost reluată de curând de Quentin Tarantino în filmul său Django Unchained şi folosită la scena intrării pe plantaţia Candyland.
Ulterior, Trintignant a mai jucat într-un film în limba engleză: Confidentially Yours (1983) al lui François Truffaut. În 1994 joacă într-unul din cele trei episoade ale trilogiei lui Krzysztof Kieślowski: Three Colors: Red. În 1995 pune vocea personajului "unchiul Irvin" în The City of Lost Children.
Trintignant obişnuieşte să-şi aleagă în ce film să joace în funcţie de regizor. Recent, despre Michael Haneke (Amour) a spus: "Haneke este un maestru deplin al domeniului cinematografic, de la aspectele tehnice precum sunetul şi imaginea, până la modul în care lucrează cu actorii".
La 85 de ani, Emmanuelle Riva ia o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun rol feminin cu Amour. La cincizeci de ani după primul premiu internaţional (la Veneţia, în 1962, cu Therese Desqueyroux, de Georges Franju), Riva joacă rolul unei respectabile doamne în vârstă, cochetă încă, stilată şi rafinată: victimă a unui prim atac cerebral, se chinuie împreună cu primul ei soţ să îşi păstreze demnitatea şi umorul. Însă, încetul cu încetul, nu mai poate face faţă, se întunecă - devenind progresiv un munte de durere şi de tristeţe. Emmanuelle Riva trăieşte această transformare cu o resemnare zdrobitoare. Actriţa a debutat în 1959 în Hiroshima Mon Amour.
Pe 24 februarie, data Galei Oscar, actriţa va împlini 86 de ani. Numeroşii membrii vârstnici ai Academiei Americane de Film ar putea-o scoate câştigătoare anul acesta pe Emmanuelle Riva.
Părerea ta
Spune-ţi părerea