Admitem: Machete 2, destul de „meseriaş”

„Tout ce dont vous avez besoin pour faire un film, c'est d'une fille et d'un flingue”/„Tot ce-ţi trebuie pentru un film este o fată şi o armă”, spunea Jean-Luc Godard, care cu siguranţă nu se gândea că Robert Rodriguez o va lua ad literam, ba va dovedi şi exces de zel, punând în ecuaţie vreo zece fete şi... nenumărate arme în Machete Kills. Al doilea film al seriei cu Danny Trejo protagonist rulează în premieră săptămâna aceasta, aducându-l pe ecran din nou pe taciturnul Trejo, plus femei letale sumar îmbrăcate, fiecare cu armele ei secrete (Rodriguez e din nou inventiv, dupa ce în Planet Terror protagonista era Cherry, o femeie cu o armă automată în loc de picior), eviscerări, lipsă de milă faţă de personaje, care cad secerate când te aştepţi mai puţin şi vedete de la Hollywood.

Charlie Sheen este preşedintele SUA, care îi dă lui Machete o misiune vitală pentru viitorul păcii mondiale: prinderea unui geniu malefic al armelor (Mel Gibson, surprinzător de îmbătrânit), gata să aducă apocalipsa. Sofía Vergara mizează pe armele sexuale, în rest nu face memorabil rolul, Amber Heard contează doar pe frumuseţea ei, nu e tare pe poziţie, iar Michelle Rodriguez revine ca Luz, o variantă feminină a lui Che Guevara, implicată în lupta politică pentru drepturile imigranţilor mexicani. Vanessa Hudgens, aici din nou prinţesă Disney, şi Lady Gaga, foarte bună în rol, completează distribuţia feminină. Antonio Banderas face un rol de zile mari, ca bounty hunter, iar Demian Bichir e un fel de Jekyll şi Hyde, revoluţionar scelerat.

Rodriguez bifează, aşadar, la capitolul actori cu greutate, dar şi la toate cele trei capitole „babes, bullets, blood” ale categoriei pe care o omagiază. Oferă un film pe care iubitorii genului îl vor adora în primele două treimi. Ultima parte a lui Machete Kills e, însă, o parodie fără inspiraţie a... Star Wars, iar genericul de final promite că următorul Machete se va desfăşura în spaţiu... Măcar să aibă inspiraţie Rodriguez ca în acest al treilea film Machete să o întâlnească pe Barbarella. Ultima parte te face, aşadar, să ieşi din convenţia filmului de serie B şi să te prinzi că ciorba pe care o ai în faţă e un amestec imposibil de înghiţit.

Povestea din spatele Machete

Machete a început ca un trailer fals pentru proiectul Grindhouse al lui Rodriguez şi Tarantino, care trailer anunţa un film de categorie B cu multă violenţă. „Nu mi-am dat seama că vom dezvolta un întreg film după el”, declara regizorul într-un interviu în 2010, relatând că fanii îl întrebau mai degrabă când va finaliza Machete decât Sin City 2, în mare parte pentru că existenţa trailerului sugera un film deja finalizat. Într-adevăr, Rodriguez a avut ideea filmului încă din 1994, atunci când l-a abordat pe Danny Trejo pentru filmul Desperado: „Când l-am întâlnit, am zis 'Tipul ăsta ar trebui să fie un Jean Claude Van Damme sau un Charles Bronson mexican, unul care scoate câte un film pe an, şi filmul lui să se numească Machete”, a spus regizorul.

La vizionarea americană a primului film s-a ridicat problema unui mesaj politic, o „chemare la arme” a tuturor mexicanilor împotriva autorităţilor americane şi a legilor dure care interzic imigraţia. Într-adevăr, există în primul film replici anti-imigraţie, formulate de un politician republican - Robert de Niro. Dar filmul nu se vrea o instigare, după cum se apăra Rodriguez: „Nu numai că ar fi un gest iresponsabil, dar ar fi plat şi neinteresant. Nu despre asta e vorba. De fapt, eroul negativ şi principalul adversar al lui Machete este un baron al drogurilor dintr-un cartel puternic, ce omoară întreaga familie a lui Machete şi îl goneşte din Mexic doar pentru că e un poliţist cinstit. De aceea Machete ajunge muncitor cu ziua în State”, explică Rodriguez.

După peste 200 de roluri secundare, pentru prima dată Danny Trejo devine numărul unu. Actorul hispanic combină mai multe personaje din filmele lui Rodriguez. E punctul culminant al unei serii care a început cu Desperado, a continuat cu Once Upon a Time in Mexico şi From Dusk 'Til Dawn. În ciuda fizionomiei distincte şi a comportamentului său extrem de rece, Trejo consideră că alura lui Machete este de om obişnuit. „Trăsătura cea mai importantă a personajului Machete este aceea de tip obişnuit care ştie să se bată. El îşi foloseşte însă şi capul atunci când se bate”.

În ciuda distribuţiei de excepţie, Machete Kills a fost realizat cu un buget limitat şi într-o viteză de bolid. „Aveam două posibilităţi: ori filmam ca la 20 de ani, ori nu mai făceam filmul de loc," spune Rodriguez. Unul dintre momentele memorabile ale lui Trejo la filmările Machete Kills a fost cel în care a stat faţă în faţă cu Mel Gibson: „Mi-am azvârlit sabia la pământ, iar Robert a întrebat, 'De ce îţi abandonezi sabia, Danny?' Eu i-am răspuns, „Nu pot să mă duelez cu William Wallace. Nu-ţi dai seama? El a salvat Scoţia.' Avem în film această secvenţă grozavă de luptă cu spada. Mi-a plăcut la nebunie să lucrez cu Mel. A fost grozav!”.

Pentru Rodriguez, Machete Kills a fost şansa de a fi cât se poate, omeneşte vorbind,de inventiv şi creativ. „Toată seria e plină de nebunii. Nu ţine cont de nicio regulă. Asta e ceva foarte palpitant”, spune Rodriguez. „Cred că de aceea a şi atras atâţia actori mari, fiindcă totul e permis! Actorilor, creatorilor şi realizatorilor nu le place nimic mai mult decât să aibă libertate de creaţie. Atunci când ai o slujbă care comportă libertate de creaţie, atunci n-o mai tratezi ca pe o slujbă! În cazul ăsta e mai degrabă o distracţie, o joacă!”.