Articole Wo hu cang long

"Nu exista spatiu lasat de bunul Dumnezeu peste care eroii acestui film sã nu paseasca. Nu zboara, merg. Pe ziduri, pe ape, pe fragile ramuri de bambus. Mai tin in mina si o sabie cu care despica aerul. De aceea nu pot fi comparati cu nimeni. Daca vom aminti ca regizorul de origine taivaneza Ang Lee si-a dorit un alt "Ratiune si simtire" ("Sense and Sensibility") cu kung fu, chiar ca nu mai gasim nici o referinta. Stabilit in Statele Unite, unde a realizat printre altele, o adaptare a amintitului roman victorian al lui Jane Austen, Lee plonjeaza, cand nimeni nu se astepta, in China legendara a disnastiei Ching si a cavalerilor Wuxia, implinindu-si astfel un vechi vis : "Vine de departe, spune el, din copilarie. Am crescut cu artele martiale si astazi continuu sa le privesc. Apoi, mi se pare ca nu te poti numi un adevarat cineast daca nu ti-ai incercat puterile pe acest teritoriu". Ang Lee s-a incumetat si intr-un fel, a revolutionat genul. Pentru prima oara, jocurile sunt conduse de doua femei, o tanara de vita nobila, razvratita impotriva constrangerilor de casta, si o maestra a carei viata ascunde taina unei iubiri dureroase. Intre ele, un luptator incercat, prea obosit pentru a rataci asa cum a facut toata viata. Singura lui grija este depunerea sabiei sale miraculase in mainile celui care o merita. Furtul si recuperera ei sunt miza dramatica a acestui film acaparator prin coregrafia uluitoare a scenelor de lupta, puritatea imaginii si melancolia unor personaje aflate la asfintit. Autorul nu a hollywoodienizat genul artelor matiale aduse pe ecran, ci mai degraba a impus cinematografului american o schita epurata a unui spectacol atit de popular. Avandu-l drept colaborator pe Yen Wo Ping, cel care a semnat coregrafia din "Matrix", beneficiind si de aportul unor efecte speciale numerice, cineastul ramane in mitotlogia genului cel putin prin cateva scene a caror neverosimilitate nu mai are importanta in raport cu placerea oferita ochiului; atasati prin nevazute corzi de marale, actorii merg, cum spuneam, pe valuri si se dueleaza sarind din ramura in ramura. "Cand un caine tanar si nebun cum este Ang Lee intalneste un batran intelept precum Wo Ping, ies scantei", spunea Michelle Yeoh, specializata in astfel de filme. Fara prezenta ei, a experimentatului Chow Yun Fat si a tinerei de douazeci de ani Zhang Ziyil, revelatia filmului, scanteile ar fi fost mai anemice. Sigur ca intrebarea daca "Tigru si dragon" a fost chiar "cel mai bun film strain al anului" ramane, dar ea nu diminueaza bucuria de a-l privi. Imaginea si muzica, asigurate de Peter Pau si, respectiv, Tan Dun au fost si ele rasplatite cu cite un Oscar."
Magda Mihailescu
(Adevarul, 3 aprilie 2001)

"MAGIE ORIENTALA
Incarcat cu un sac de premii (3 Oscaruri, 3 BAFTA, 2 globuri de aur si multe altele mai putin celebre), Tigru si Dragon a stirnit, peste tot in lume, laude entuziaste. Unele voci au indraznit chiar superlativul absolut: "cel mai frumos film al anului 2000".
Ceea ce impresioneaza in primul rind la acest film este latura lui formala. Perfectiunea compozitiei cadrelor, rafinamentul decorurilor si al costumelor, incredibila coregrafie a miscarilor care sfideaza gravitatia (culminind in scena antologica a duelului in balans pe virfuri de bambus) constituie o bucurie indicibila pentru ochi, dar si pentru suflet. Pentru ca Ang Lee nu face din aceasta vendetta orientala un act de o frumusete gratuita, ci incearca sa vizualizeze elevarea spiritului care da aripi trupului teluric.
Tigru si dragon este o mestesugita imbinare de drama, film de actiune, film cu arte martiale,love story, feerie, basm si film filozofic avind ca tema centrala clasica infruntare dintre bine si rau, ambele in stare pura. In China feudala, un mare maestru al artelor martiale (un fel de Superman al epocii sale) impreauna cu o femeie-luptator, de care il leaga o profunda si nemarturisita dragoste (de altminteri reciproca), pornesc in cautarea unei sabii legendare, numita "Destinul verde", furata de o tinara fata, fiica guvernatorului, ce se afla sub influenta unei diabolice criminale. Aceasta poveste despre dragoste, onoare si sacrificiu - in care lupta perfect echilibrata dintre bine si rau se sfirseste (total ne-holywoodian) cu moartea celebrului razboinic in bratele iubitei sale, tocmai pentru ca binele sa poata invinge prin recuperarea fetei guvernatorului din ghiarele raului - este departe de ceea ce spectatorii obisnuiti cu Bruce Lee si Jackie Chan isi pot imagina. Lupta devine ritual si celebrare a fortei spiritului, realitatea basculeaza in fantastic, imponderabilitatea trupurilor consoneaza cu inaltimea idealurilor aflate in joc si totul pare imbibat in nostalgia dupa o lume ideala.
Privit superficial, Tigru si dragon poate parea o poveste puerila, frumos filmata si atit. Codurile acestor oameni, care cu infinita umilinta si uluitoare stapinire de sine invata sa devina semizei, sint insa mult mai adinci si ele confera filmului o aura inegalabila.
MAGIE ORIENTALE
Charge d’un sac plein de prix (3 Oscars, 3 BAFTA, 2 Globes d’or et beaucoup d’autres moins celèbres) Crouching Tiger, Hidden Dragon a reçu partout dans le monde des eloges enthousiastes. Certaines voix ont même utilise le superlatif absolu : le plus beau film de l’annee 2000.
Ce qui impressionne en premier lieu dans ce film c’est son côte formel. La perfection de la composition des cadres, le raffinement des decors et des costumes, l’incroyable choregraphie des mouvments qui defient la gravitation (culminant dans la scène anthologique du duel en balance sur des tiges de bambou) constituent une joie indicible pour l’œil, ainsi que pour l’âme. Ang Lee ne fait pas de cette vendetta orientale un acte d’une beaute gratuite, mais il cherche à visualiser l’elevation de l’esprit qui donne des ailes au corps telurique.
Crouching Tiger, Hidden Dragon est un mariage heureux de drame, film d’action, film d’arts martiaux, love story, feerie, conte de fees et film philosophique ayant comme thème central la classique confrontation entre le bien et le mal, tous les deux en leur etat pur. Dans la Chine feodale, un grand maitre des arts martiaux (une sorte de Superman de son epoque) et une femme-lutteuse, pour laquelle il ressent un profond amour non-avoue (d’ailleurs reciproque), partent à la recherche d’un sabre legendaire nomme "Le destin vert", vole par une jeune fille, qui est en fait la fille du gouverneur, qui se trouve sous l’influence d’une criminelle diabolique. Cette histoire sur l’amour, l’honneur et le sacrifice - dans laquelle la lutte parfaitement equilibree entre le bien et le mal finit (non à la manière hollywoodienne) par la mort du celèbre guerrier dans les bras de sa bienaimee, justement pour que le bien puisse vaincre par la recuperation de la fille du gouverneur des bras du mal - est loin de ce que les spectateurs habitues à Bruce Lee ou Jackie Chan peuvent imaginer."
Cristina Corciovescu
(Bucarest Matin, 20-22 aprilie 2001)