Articole Unstoppable

Un vechi veteran al filmelor de acțiune, Denzel Washington știe exact cât de departe vrea să meargă cu cascadoriile. Nemaiavând nimic de demonstrat după zecile de filme făcute, e foarte categoric în privința a ceea ce e dispus sau nu să facă, și, regizor la rândul lui, știe ce este necesar în ceea ce privește acțiunea în prim-plan. Dar până și Washington a fost convins să ia parte la una dintre cascadoriile elaborate ale filmului de farmecul lui Tony Scott și pasiunea sa pentru verosimil. "Trebuie să fiu nebun", râde Washington, încercând să explice de ce a fost de acord să alerge pe un tren în mișcare pentru una din scenele de acțiune ale filmului. "Trenul mergea pe calea ferată cu 80 km pe oră, eu alergam pe el, un elicopter plutea la 3 m deasupra mea, am stat agățat pe o parte laterală a lui... E nebunie! Am fost foarte fericit când cascadorul meu a plecat din oraș pentru că știam că Tony nu avea să-mi ceară mie să fac treaba lui", glumește el.

Scott i-a cerut prima dată lui Washington să alerge pe o platformă joasă făcută să arate ca partea de sus a trenului. Încet, dar singur, Washington s-a acomodat cu mișcarea și, înainte să-și dea seama ce se întâmplă, Scott a schimbat platforma cu un vagon adevărat echipat cu un sistem de hamuri și scripete. "Tony este foarte șmecher, nu a spus nimic", își amintește Washington. "M-au încălzit și, până să-mi dau seama, eram deasupra trenului. Trenurile sunt mult mai înalte decât s-ar crede. Și piloții de elicopter [Alan Purwin și Fred North] făceau slalom printre copaci și vagoane de tren, în sus și în jos și peste tot în jur".

"Când citești un scenariu, uiți că trebuie să faci ce e scris pe pagină", spune Pine. "Fie că înseamnă că fiecare scenă în care joci are loc în locomotiva unui tren sau personajul tău sare din spatele unei camionete care merge cu 80 la oră într-un tren care merge și mai repede".
Într-o scenă chinuitoare, Will se străduiește cu curaj să cupleze două vagoane în mișcare, în timp ce e zguduit de un vagon de marfă plin de cereale. "Cascadorul meu, Daniel Stevens, a fost incredibil", spune el. "A alunecat prima dată și a trebuit să-și utilizeze forța bustului ca să nu fie tras sub balast, dar a făcut-o de cinci ori!"
Într-o altă scenă, Pine era legat în spatele unei camionete care mergea în paralel cu linia de tren - simulând săritura dublurii sale din mașină în tren. Deși producția nu i-a permis lui Pine să efectueze cascadoria, a trebuit să urce pe o montură din camionetă și să mimeze săritura.

Washington și Pine, ca și regizorul lor, au făcut cercetări amănunțite despre lumea în care se aruncau. Nu numai că ambii actori au petrecut timp cu Scott și scenaristul Mark Bomback ca să discute despre personaje și poveste, ambii au bântuit prin depouri feroviare săptămâni în șir ca să înțeleagă diferitele slujbe de la șef de stație la conductor și să învețe lucrurile de bază de la adevărații profesioniști - nu doar terminologia, ci experiența reală, directă de a conduce o locomotivă și una dintre cele mai periculoase slujbe, cuplarea și decuplarea vagoanelor individuale.

După ce s-a dedicat proiectului, Tony Scott s-a dus întâi la scenograful Chris Seagers și la managera de locație, Janice Polley, pentru a țese o tapiserie vizuală. Începe procesul prin îmbinarea de imagini care-i amintesc de aspectul, textura și emoția pe care le vrea pentru film. Pentru Scott, care este artist și pictor, aceste imagini explică ceea ce cuvintele nu pot transmite.

Prima preocupare a lui Seagers a fost găsirea trenurilor potrivite. "Evident, au existat multe probleme, dar trenurile au fost prioritatea noastră de top", spune el, "dimensiunea, aspectul, culoarea. Lucru, care la rândul lui, ne-a făcut conștienți de perioada de an în care filmam, așa încât culoarea a devenit extrem de importantă. Trebuia să vedem cum arătau două trenuri unul lângă altul. Înainte să putem privi ceva dintr-un unghi artistic, a trebuit să luăm în considerare aspectele politice din lumea feroviară, deoarece fiecare companie are propria imagine. Am început să căutăm trenuri, ca să ne asigurăm că avem tipul corect de tren. Cei mai mulți dintre noi cred că toate trenurile sunt la fel, dar odată ce te implici, descoperi cât de multe tipuri și modele există. Când căile ferate le cumpără noi de la producător, le aranjează cum doresc, pentru propriile nevoi.

"Am ajuns să închiriem patru trenuri 777 și le-am transformat în trenuri oarbe", continuă el. "Am făcut același lucru cu trenurile 1206 care trebuiau operate cu telecomandă, fie că exista sau nu un conductor la bord. Cum 1206 este mult mai mic, model mai compact, am folosit același tip de ecranare folosită de agenții de publicitate pentru decorarea autobuzelor. Tot ce se vede din exterior este vopsit, interiorul nu se vede, așa că a mers excelent."

Filmările au început în Brewster, Ohio la Stația Brewster de la sud de Canton, luni, 31 august 2009. După o săptămână de filmare la depoul Wheeling & Lake Erie, distribuția și echipa s-a dus în nordul Pennsylvaniei, stabilindu-se în Bradford, Pennsylvania la vreo 8 km de granița dintre Pennsylvania și New York.

Deși majoritatea scenelor din film sunt în exterior, Scott și Seresin au urmat aceeași paletă naturală de culori pentru întreaga producție, inclusiv în interior. "N-am vrut ca ceva să pară elegant sau stilizat", spune Seresin. "Povestea are loc în lumea reală și, pornind dintr-un depou, parcurge o bucată frumoasă de provincie, ajungând într-o zonă mai decăzută, așa că ne-am gândit să menținem nota realistă în fiecare dintre aceste locuri."

DE NEOPRIT are loc într-o singură zi, cu secvențe ample de acțiune ce au loc într-un interval de două ore. Compania a filmat timp de trei luni și jumătate, de la sfârșitul verii până în toamnă și iarnă, anotimpuri în care vremea este fără îndoială cea mai diversă și mai imprevizibilă.
Ambele elicoptere au fost dotate cu camere Cineflex de înaltă definiție. "Panorama acestui film este foarte mare pentru unitatea aeriană", explică Nowell, directorul de imagine. "Am filmat în fiecare zi în care trenul mergea, și pe ploaie și pe soare. De obicei, filmăm câteva zile sau o câte săptămână ici, colo. A fi pe platou în fiecare zi este foarte neobișnuit, mai ales când Tony folosește două elicoptere atât ca aparate de filmare, cât și transportatoare în mod alternativ. Fie că filmam secvențe de acțiune pentru unitatea principală sau imagini noi, fie ca aparatul de filmare la sol ne includea și pe noi în film, eram mereu în aer".

Într-unul dintre cele mai tensionate momente ale filmului, trenul traversează o curbă strânsă, dar șina e reglementată pentru viteze de sub 24 km pe oră. "Tony s-a împotrivit să recurgă la orice fel de artificiu CG, când se ajungea la o astfel de problemă", spune Seresin. "Când ești pus la colț, uneori vii cu rezultate foarte bune". A recurs la ceea ce el numește "tertipuri vechi cu fum și oglinzi" pentru a amplifica mișcarea trenului.

Sub bagheta de maestru a lui Scott, DE NEOPRIT combină emoțiile tari cu interacțiunea dintre două personaje în care te regăsești, Frank și Will, care și-au început ziua în modul cel mai obișnuit și au încheiat-o ca doi eroi. Și Scott conchide că filmul va purta publicul, împreună cu Frank și Will, în această călătorie. "Cred că ăsta e un film la care te așezi bine în scaun și, foarte curând, ajungi pe marginea lui . DE NEOPRIT te ține cu sufletul la gură".