Păreri The Sweet Hereafter

(1997)

Dulcea lume de după

Ordonează după

Data

Rating

PoliFanAthic pe 03 Ianuarie 2010 12:39

Traind singuratatea

Ceea ce deosebeste The Sweet Hereafter de multe filme este tandretea sa, echilibrul perfect intre emotie si ratiune. Atom Egoyan transpune pe ecran ceea ce fusese creat cu succes in romanul eponim si reuseste sa creeze o lume care pe cat este de reala, pe atat pare de nepatruns. Putine sunt experientele artistice care au reusit sa contureze cu asemenea precizie si tact izolarea iscata de suferinta la diferite nivele in spiritul nostru.

Poezia lumii se naste dintr-o coloana sonora extraordinara care transpune tot ceea ce ne este propus sa traim la o distanta rece, dar teribil de ademenitoare. Drama personajelor, ce se aseamana doar in aparenta, ii leaga, precum ii si dezbina, iar sacrificul suprem al adevarului se justifica prin salvarea unui mod de viata, salvare care implicit va transfigura realitatea. Intreaga contemplare asupra izolarii este atat de bine tradusa prin… citeşte

El_KaPpa pe 05 Iulie 2020 15:09

7,6/10

"Mitchell Stephens: I can help you.
Billy Ansell: Not unless you can raise the dead."

Cu toate ca are o premisa mult mai dramatica si mai complexa decat Exotica, atmosfera nu mi s-a parut nici pe jumatate la fel de reusita si nici personajele la fel de atragatoare ca acolo. In timp ce Exotica si-a facut loc pe viata in mintea si in inima mea pe "The Sweet Hereafter" nu cred ca-l voi retine foarte mult timp. Asta nu inseamna ca nu este un film bun sau care nu merita vazut, avand multe momente foarte bune si suficienta emotie.