Articole The Others

(2001)

Ceilalți

Regizorul despre film - O poveste cu fantome

“Primele mele amintiri despre filme care mi-au provocat fiori de groazã mã duc, de fapt, la un vis din copilãrie – cãci a visa e ca si cum ai vedea un film. În acest vis, niste bufnite sinistre care îti fãceau piele de gãinã anuntau apropierea unei prezente invizibile, care se tîra prin holul casei mele spre sufragerie, unde mã gãseam eu, ghemuit pe canapea, într-o asteptare înspãimîntãtoare.

Nu aveam mai mult de cinci ani pe atunci, si acum, cînd mã gîndesc la asta, ca si la faptul cã toatã copilãria mea a fost marcatã de spaime – fricã de întuneric, fricã de usi întredeschise, fricã de dulapuri, si, în general, fricã de aproape orice care putea ascunde pe cineva, sau mai ales, “ceva”, nu pot sã nu îmi spun uimit cã ar fi trebuit sã devin specialist în filme de groazã si sã devin un fan absolut al genului.

De ce frica ne provoacã o asemenea plãcere? De unde fascinatia de a trece prin toate chinurile iadului la cinema? Sînt convins cã marele ecran, dicolo de care nu se poate trece, si mai ales în cazul filmelor horror, transformã fiorii de groazã într-o senzatie neplãcutã pentru spectator, dar în acelasi timp confortabilã, cãci acesta e bine protejat de partea în care se aflã în sala de cinema, nefiind expus niciunui pericol real. Iar aceasta este una din senzatiile cele mai intense care pot fi trãite.

Pentru un realizator de film este periculos de usor sã depãseascã limitele, împroscînd totul cu sînge si efecte speciale, transformînd astfel fiorii de groazã în repulsie pur si simplu. Sã fii explicit – uneori doar o chestiune de buget – este mult mai superficial decît sã fii sugestiv. Pentru mine, sã lasi imaginatia sã lucreze este esenta paranoiei, anxietãtilor, obsesiilor care zac latente în constiinta colectivã. Trezeste toate acestea în spectator, si îl vei duce înapoi în cele mai întunecate cotloane ale copilãriei sale …

Consider cã multe povesti de groazã, mai ales cele care apartin genului de “horror gotic” – categorie în care se poate încadra si acest film, tind sã se preteze unei interpretãri religioase si morale, aproape întotdeauna în strînsã legãturã cu pãcatul: individul care se ia la întrecere cu natura, si îndrãzneste sã treacã dincolo de granitele divinului; casa bîntuitã care este purificatã de blestemul care abãtuse asupra ei explodînd în mii de bucãtele; în general, stereotipuri ale Binelui împotriva Rãului.
În Ceilalti am încercat sã abordez subiectul exact dintr-un unghi opus. Am vrut sã obtin cea mai mare simplitate posibilã în termeni de conflict si de efecte dramatice (inclusiv efecte speciale), în contrast cu complexitatea persoanjelor. Aici nu avem eroi pozitivi sau eroi negativi. Doar fiinte umane care încearcã sã dea un sens conditiei sau situatiei în care se aflã.
Acest film, plin de coridoare lungi si întunecate, este un tribut adus de mine acelei creaturi, niciodatã descoperite, care bîntuia coridoarele viselor mele de copil.”