Articole The Last Samurai

Desi productia principalã a filmului Ultimul Samurai a început în octombrie 2002, regizorul Edward Zwick a fost de mult fascinat de cultura japonezã si de filmele japoneze. De fapt, si-a imaginat filmul Ultimul Samurai de când era un adolescent.

„Am vãzut prima oarã The Seven Samurai de Akira Kurosawa când aveam 17 ani si de atunci l-am vãzut de mai multe ori decât îmi pot imagina”, îsi aminteste Zwick. „Chiar în acel film existã tot ce trebuie sã stie un regizor despre naratiune, despre dezvoltarea personajului, despre filmarea actiunii, despre dramatizarea unei teme. Dupã ce l-am vãzut, am început sã studiez fiecare dintre filmele lui. Desi nu puteam sti atunci, m-a condus spre cariera de realizator de film.”

Studiind istoria o perioadã îndelungatã, Zwick a considerat irezistibilã perioada denumitã Restaurarea Meiji. Sfârsitul erei în care a fost la putere vechea clasã Shogun a dus la prima întâlnire semnificativã cu apusul dupã o izolare auto-impusã de 200 de ani.

„Mai presus de orice”, spune Zwick, „a fost o perioadã de tranzitie. În fiecare culturã, acel moment al schimbãrii de la antichitate la perioada modernã a fost emotionant si dramatic. Este de asemenea remarcabil din punct de vedere vizual. Fiecare imagine, fiecare peisaj, fiecare încãpere spune o poveste, juxtapozitia vechiului si a noului. Un bãrbat cu o pãlãrie melon se plimbã alãturi de o femeie care poartã kimono. Un bãrbat care trage cu o puscã cu repetitie înfruntã un bãrbat care are o sabie.”

Zwick cunoaste povestirile din aceastã perioadã, întrucât a regizat atât Glory, cât si Legends of the Fall / Legendele Toamnei, ambele cu actiunea plasatã la sfârsitul secolului al 19-lea.

Tom Cruise, distribuit în rolul nefericitului cãpitan Algren, are acelasi interes si admiratie ca si Zwick fatã de etosul japonez, în special acela al Samurailor. Ca si Zwick, l-a descoperit pe Kurosawa si opera japonezã ca adolescent.

„I-am respectat întotdeauna si am avut un sentiment puternic pentru cultura japonezã si pentru oameni”, spune Cruise. „Eleganta si frumusetea Samurailor, spiritul Bushido, al puterii, compasiunii si al unei loialitãti intense, obligatia de a-si respecta cuvântul si dorinta de a-si da viata pentru ceea ce considerã cã este drept. A fost ceva fatã de care nu am putut rezista. Când am discutat prima oarã cu Ed, am stiut cã trebuie sã realizez acest film. Am o relatie foarte puternicã cu tema acestuia, ca si cu personajele din povestire.”

Filmele lui Zwick au explorat adesea complexitãtile rãzboiului si onoarei. Pentru a dramatiza, diferentele, ca si terenul comun dintre un soldat din vest si un rãzboinic Samurai au fost irezistibile.

„La început, în colegiu, si ani dupã aceea, am citit foarte mult despre istoria Japoniei”, explicã regizorul. „Am fost foarte impresionat de „The Nobility of Failure” (Nobilitatea Esecului) de Ivan Morris, în care spune povestea lui Saigo Takamori, unul dintre cele mai celebre personaje ale Japoniei, care a ajutat pentru prima oarã la crearea noului guvern si apoi s-a întors împotriva lui. Viata lui frumoasã si tragicã a devenit punctul de plecare al fictiunii noastre.”

Schimbarea de la Japonia feudalã la o societate mai modernã a însemnat încetarea anumitor obiceiuri si moravuri „arhaice” care reprezentau un exemplu pentru clasa rãzboinicã, cunoscutã si ca Samurai. Timp de multi ani, Samuraii au avut un rol foarte respectat în organizarea socialã. Ca si cavalerii Angliei, soldatii Samurai protejau lorzii, sau, în acest caz, conducãtorii, fatã de care juraserã credintã. În timp ce cavalerii aveau propriul sistem de cavalerie, Samuraii trãiau printr-un cod denumit Bushido, „modul rãzboinicului, care sublinia, printre altele, loialitatea, curajul, rezistenta si sacrificiul.”

În contrast cu anumite arme moderne din vest oferite acum Japoniei, Samuraii pãreau anacronici fatã de cei care propuneau progresul. Noua lor dorintã pentru toate lucrurile moderne nu au lãsat loc pentru Samuraii cu sãbiile lor de legendã si cu notiunile învechite de onoare. Provocarea lui Katsumoto, în calitate de ultim Samurai, este de a mentine principiile sale personale într-o societate care nu le mai pretuieste. Ceea ce l-a atras pe Zwick a fost lupta lui, în special în asociere cu propria cãlãtorie spiritualã ezitantã a lui Algren.

„Întotdeauna am considerat cã valorile de bazã ale culturii Samurailor sunt atât admirabile cât si relevante”, spune el. „Si anume, întelegerea cã violenta si compasiunea merg împreunã si cã poezia, frumusetea si arta sunt mai mult o parte din antrenamentul rãzboinicului în mânuirea sãbiei sau puterea fizicã. De asemenea, sunt interesat de posibilitatea neasteptatã a renasterii spirituale care influenteazã vietile pentru care transformarea pare cel mai putin posibilã”. Referindu-se la dorinta de a combina aceste elemente în Ultimul Samurai, spune el, „Povestea noastrã este o aventurã romanticã în cel mai larg sens al cuvântului, si, în acelasi timp, o odisee foarte personalã. Provocarea este de a crea o poveste în care relatiile rivalizeazã în cel mai larg context, peisajul intern rezonând împotriva tabloului epic.

„Gãsesc personajul lui Katsumoto la fel de interesant ca si cel al lui Algren”, continuã Zwick. ”Katsumoto este o persoanã traditionalã, chiar reactionarã, care rezistã la fluxul schimbãrii si încearcã sã mentinã valorile care meritã sã fie salvate. Personal, mã identific cu aceastã dilemã si vãd cum se aplicã multor alte aspecte ale vietii moderne.”.

La fel de clar cum este exprimat codul Samurailor de cãtre Katsumoto si de fratii lui, este evident si în cazul surorii lui Katsumoto, Taka, tânãra vãduvã de rãzboi, care se este nevoitã sã se asocieze cu Algren în cele mai grele împrejurãri. Taka, interpretatã de actrita japonezã Koyuki, se comportã cu o asemenea pace sufleteascã strictã încât strãinul american nu suspecteazã emotiile complexe si puternice pe care le simte pentru el, pânã când îsi dã seama cã este si ea tot atât de mult Samurai ca si partenerii ei bãrbati.