Articole The Happening

Asa cum se întampla cu fiecare dintre filmele sale, M. Night Shyamalan a avut o viziune puternica asupra imaginii pe care si-o dorea pentru filmul THE HAPPENING (ÎNTAMPLAREA) înainte ca el sa fi ajuns în platoul de filmare. Înconjurat de un grup de artisti, dintre care multi au mai colaborat cu el în trecut– îi includem aici pe cineastul Tak Fujimoto, designerul de costume Betsy Heimann si compozitorul James Newton Howard – precum si unele persoane noi, printre care designerul de productie Jeannine Oppewall, el a stabilit regula de baza a filmului, si anume aceea de a transforma frica si anxietatea în lucruri frumoase.

“Vroiam sa realizez un thriller foarte naturalist, curat, aproape la fel ca filmele thriller ale Vechii scoli, din vremurile cand nu aveam gadget-uri si computere, cand totul se baza în mod direct pe naratiune.”, spune el. “Am discutat despre cum am face filmul daca nu am avea toate aceste tehnici noi si despre cum am face sa arate ca o versiune 2008 a unui film din anii ’50.”

Filmul THE HAPPENING (ÎNTAMPLAREA)vorbeste despre cum poate natura sa o ia razna si sa se întoarca împotriva oamenilor si de aceea productia depinde foarte mult de natura. Cu o saptamana înainte sa înceapa filmarile, Shyamalan si-a adunat echipa de productie si a spus: “Va fi un alt fel de film pentru noi; un film a carui actiune se va petrece într-o buna masura pe drumuri. 80 % din locatiile noastre sunt afara, iar finalizarea filmului va depinde de modul în care coopereaza Mama Natura. Suntem la mila elementelor naturii.”

Asa a si fost. Echipa de cineasti a lucrat sincronizandu-se cu vremea si cu peisajele, ceea ce a influentat întregul design al filmului. Jeannine Oppewall, designer de productie nominalizat de multe ori la premiul Oscar, comenteaza: “Cred ca multi dintre noi înteleg foarte bine cum ajuta locatiile si peisajele la derularea acestei povesti si cat de important era sa se creeze un cadru realist în care Elliot si Alma sa-si desfasoare calatoria de la Philadelphia la tara. Pentru mine, acesta este peisajul tineretii mele, de care ma simt foarte legata si cred ca la fel se simte si Night care a crescut acolo.”

Filmarile au început pe 6 august 2007, mai bine zis la noua ani dupa ce începuse productia filmului The Sixth Sense. Productia s-a filmat pe secvente, în 44 de zile, cu o viteza uluitoare, cu echipele mereu în miscare, schimband locatiile la cateva zile, pe masura ce era necesara deplasarea dintr-un oras mare în orasele mai mici, pe traseul parcurs de Elliot si Alma în încercarea de a scapa. Ideea a fost sa se pastreze viu în mintea oamenilor angrenati în productie sentimentul ca erau tot timpul pe goana.

“Fiecare locatie era o noua aventura. ”, spune Jose Rodriguez. “Chiar ca a fost ca un spectacol pe drum, iar noi nu stiam niciodata exact ce ne asteapta atunci cand ajungeam în alta locatie. Cred ca acest aspect a creat multa energie, pentru ca toata lumea trebuia sa fie în alerta tot timpul. Nu aveam niciodata ragazul necesar ca sa ne acomodam cu un loc sau sa ne mai tragem sufletul, ceea ce chiar i-a ajutat pe actori si pe cei din echipa de filmare prinsi în aceasta cursa nebuneasca. Ei chiar au avut sentimentul ca gonesc si cred ca si spectatorii vor simti la fel.”

Printre cele cateva locatii importante unde s-a filmat în interior s-a numarat si statia de tren de pe 30th Street din Philadelphia, o statie importanta aflata la jumatatea drumului dintre New York City si Washington, D.C., unde Elliot, Alma, Julian si Jess îsi încep calatoria pentru a fugi din oras, împreuna cu alte cateva sute de persoane. Amtrak le-a aprobat celor din echipa de productie accesul în salile si holurile garii, cu conditia ca ei sa îsi poata opera trenurile în continuare, dupa orarul normal. Cineastii au fost încantati ca au putut sa se plimbe prin gara care este a doua din tara, din punct de vedere al intensitatii traficului, chiar si în salile cu acces restrictionat. Astfel, au putut capta grandoarea garii construite în marmura, în stilul arhitectonic al anilor ’30. “Este una dintre acele cladiri în care intri si esti fascinat de frumusetea ei.”, comenteaza Rodriguez.
La gara, ca de altfel pe parcursul întregului film, figurantii au fost o parte vitala a peisajului. În fapt, ei au fost atat de importanti pentru viziunea generala a lui Shyamalan încat el însusi s-a ocupat de distributia fiecarei persoane pentru scenele cu multimi mari. El vroia ca filmul sa transmita ideea ca o asemenea calamitate ar putea sa afecteze pe oricine, indiferent din ce patura sociala provine. De aceea, avea nevoie de o multime de persoane foarte diferite, de la bunici la directori, oameni de afaceri, fermieri, care sa cada prada terifiantului eveniment.. “Cu figurantii, Night vroia sa transmita faptul ca în orice moment filmul ar fi putut urma povestea oricui din multime, ca ei erau cu totii oameni interesanti si ca toate rasele si categoriile sunt tratate în mod egal.”, spune Mercer.
In scenele cu trenul, o tensiune coplesitoare începe sa se simta pe masura ce zvonurile despre evenimente se transmit dintr-un vagon în altul. Se ajunge la un punct culminant atunci cand trenul se opreste în mod neasteptat, pasagerii ramanand abandonati într-un loc necunoscut. Pentru a filma aceste scene, cineastii au închiriat patru vagoane, cu ajutorul autoritatilor de la compania South Eastern Pennsylvania Railway.

Un alt interior important a fost restaurantul G-Lodge din micutul oras Phoenixville, Pennsylvania, cam la 30 de mile distanta de Philadelphia, care reprezinta în film Filbert’s Restaurant, locul unde oamenii din oras si din suburbii se aduna sperand sa scape de ucigasul invizibil. “Noi cautam un loc de tipul acesta, aflat cumva la rascruce de drumuri, si care sa dea sentimentul ca este foarte izolat. În cele din urma am gasit aceasta casa veche, în stilul anilor ‘20 sau ‘30 în Phoenixville, care avea toate caracteristicile necesare.”, spune Mercer.
Oricum, cea mai mare parte a filmului are loc afara, în loc deschis unde nimic nu pare a fi o amenintare, dar totusi haosul poate apare în orice moment. O buna parte din scenele de exterior din a doua parte a filmului au fost filmate la Walker Farm din Unionville, Pennsylvania, unde o suprafata de sute de hectare cu vegetatie bogata a oferit imaginea unor campuri verzi si a unor coline blande, folosita
în finalul filmului THE HAPPENING (ÎNTAMPLAREA).
Aici productia s-a confruntat cu o provocare, si anume ei trebuiau sa controleze unele din fortele naturii, în principal vantul, care devine în film o entitate simbolica importanta, o emblema a elementelor naturale dezlantuite. “Vantul este cu adevarat un personaj în film si a trebuit sa fie experimentat astfel.”, explica Sam Mercer. Noi a trebuit sa controlam vantul la diverse nivele, asa încat uneori sa fie mai bland, alteori extrem de violent.”

Vantul a fost de asemenea important pentru intentia lui Shyamalan de a concentra toate fortele cosmice monstruoase ostile oamenilor într-o forma simpla si elementara. Primele sarcini în acest sens i-au revenit echipei pentru efecte speciale a lui Steve Cremin, care a cautat o modalitate de a întruchipa vantul în forma unui personaj care se transforma, de la suflu bland, briza puternica, pana la rafage necrutatoare. Cremin a venit cu un proiect care cuprindea ventilatoare mari, mobile, unele avand diametrul foarte mare si care erau actionate de motoare de masini de curse. Acestea puteau crea efecte mult mai dramatice vizibile pe camera de filmat decat un ventilator tipic al echipei de filmare. Mai tarziu, Ed Hirsh, superviser pentru efecte speciale a avut o interventie digitala pentru a intensifica scenele si mai mult, iar Tod Maitland, care s-a ocupat de sonorizare, a venit cu înregistrari deosebite ale vantului care sufla prin copaci, fosneste prin iarba si suiera prin ferestre, încercand ca prin intermediul acestor sunete sa dea spectatorului senzatia foarte concreta ca exista o amenintare în aer.
“Realismul pe care l-a creat echipa FX cu ajutorul vantului i-a ajutat cu adevarat pe actori sa aiba sentimentul ca sunt prinsi într-o situatie neobisnuita si le-a inspirat foarte mult interpretarea.”, spune Rodriguez.

Scena finala si cea mai solicitanta este cea de la ferma doamnei Jones, unde ea traieste de ani de zile izolata complet de restul lumii. Jeannine Oppewall a început cu o ferma veche de 200 de ani , aflata pe teritoriul Ridley Creek State Park – la doar 16 mile distanta de centrul orasului Philadelphia. Acolo este o oaza de paduri si pajisti care au devenit ca o zona dintr-o alta lume. Echipa ei a îngropat firele de electricitate, a construit arcate si a adaugat elemente arhaice, stergand totodata toate urmele vietii moderne. Ei de asemenea au realizat o gradina plina de pomi fructiferi si legume, care sa poata oferi hrana pentru o femeie singura ani de zile; tot aici au crescut iepuri si pui. În interiorul casei au fost folosite elemente de ornamentatie vechi, care s-au putut gasi prin magazinele din jur, la care s-au adaugat o serie de lampi folosite în cazul unei furtuni.

Sonorul filmului THE HAPPENING (ÎNTAMPLAREA) a fost la fel de important pentru Shyamalan ca si imaginea, iar în acest sens el a colaborat strans cu Tod Maitland, care s-a ocupat de mixajul sonor, pentru a se asigura ca orice scartaitura si orice fluierat va avea impactul scontat asupra spectatorului. “M. Night Shyamalan este un cineast care este întotdeauna extrem de atent la sonor.”, spune Maitland. “Chiar în scenariul sau exista multe detalii despre sonor, iar în acest film sunetele naturale ajuta cu adevarat la crearea unor momente de tensiune. Aproape ca sonorul devine un alt personaj.”

Shyamalan s-a interesat la fel de mult si de coloana sonora a filmului, pentru care a apelat din nou la vechiul sau colaborator James Newton Howard. Coloana sonora a acestuia – inclusiv pentru filmul lui Shyamalan The Village si, recent, pentru filmul Michael Clayton – a fost nominalizata la cateva Premii ale Academiei.
“Cu James, eu întotdeauna trec prin acelasi proces, si anume îi dau scenariul si îi spun despre ideile filmului, iar la început el scrie muzica pentru teme si idei mai degraba decat pentru filmul finit.”, spune Shyamalan. “Am ajuns sa avem acelasi traseu creativ.”
Scenaristul/regizor continua: “Pentru filmul THE HAPPENING (ÎNTAMPLAREA), noi am discutat despre cateva conceptii diferite în privinta muzicii. Una dintre aceste conceptii urma sa aiba o tema muzicala de tipul ‘Bolero’, în care muzica tot se intensifica pana cand pare ca prinde pe toata lumea, ca un val ce acopera întreg filmul. O alta conceptie presupunea crearea unei muzici stranii, disonante, cu ajutorul elementelor de percutie, cam în genul muzicii din filmul Planeta Maimutelor, genul de sunete care îti dau un sentiment de panica si reflecta întreg comportamentul anormal care apare în film. În fine, James a scris o muzica frumoasa care cu adevarat însufleteste filmul. El de asemenea a creat o tema muzicala cu ajutorul instrumentelor cu coarde, care vrea sa sugereze lupta omenirii.”

Dupa productie, Shyamalan s-a preocupat de colaborarea cu editorul Conrad Buff, care a castigat în trecut Premiul Academiei pentru filmul Titanic. Împreuna, cei doi au lucrat pentru a împlini viziunea originala a lui Shyamalan: au desfacut filmul în secvente, mentinandu-i un ritm alert. “Eu îi tot spuneam ca filmul original Invasion of the Body Snatchers dura 81 de minute, nici mai mult, nici mai putin!”, îsi aminteste el. “Aceasta a fost sursa noastra de inspiratie.”
Parea ca din momentul în care Shyamalan a avut prima data în cap ideea pentru filmul THE HAPPENING (ÎNTaMPLAREA) , atat viteza, cat si inspiratia au fost prezente tot timpul
“Acesta chiar a fost cel mai usor film pe care l-am facut vreodata. ”, spune Shyamalan, “si cred ca aceasta este pentru ca a avut o structura si o tema puternica chiar din momentul în care povestea mi-a venit în cap pentru prima data, iar acea structura si acele teme au dictat totul de la început pana la sfarsit. Principalele întrebari dupa aceea au privit situarea noastra pe o scara de la 1 la 10 în ceea ce priveste teroarea si panica. Odata ce am stabilit unde suntem, am încercat tot timpul sa ne ridicam mai mult.”