Articole Sliding Doors

In orice relatie sentimentala, timpul este un factor esential. Atât infiriparea ei cât si ruptura se cladesc pe intâlniri intâmplatoare, descoperiri accidentale, clipe de revelatie. Este suficient ca o singura imprejurare de acest fel sa fie ratata, pentru ca soarta sa se depene in alta directie.

Chiar asa? – aceasta e intrebarea pe care scenaristul si regizorul Peter Howitt o pune in DINCOLO DE USI, o comedie sentimentala de suspans despre posibilele finaluri ale unei relatii amoroase. Filmul surprinde, adesea cu ironie, formele contemporane de infidelitate, nesiguranta, frica de o legatura serioasa, aspecte pe care doar dragostea adevarata le poate depasi.

Totul a inceput când Peter Howitt, pe atunci un binecunoscut actor al televiziunii britanice, era cât p-aci sa fie calcat de o masina. Inca nu se dezmeticise bine, când a inteles ca in acea fractiune de secunda intreaga lui viata ar fi putut sa se schimbe. „Ce formidabila idee de film” – si-a spus el.

Drumul ideii pâna la ecran si-a avut propria lui serie de momente când a actionat mâna soartei. In paralel cu actoria, Howitt scria scheciuri comice si realizase deja doua scurt-metraje (unul fiind distins cu o medalie de argint la Festivalul de film de la Chicago). Cu ele sub brat, s-a dus la producatoarea britanica Philippa Braithwaite, au discutat ideea acestei comedii romantice, iar Braithwaite l-a indemnat sa se apuce de lucru. Mai târziu, când scenariul a fost definitivat, iar Howitt a inceput sa alcatuiasca distributia, l-a inclus si pe scotianul John Hannah. Finantarea initiala cazuse, când Hannah care, urmare succesului repurtat cu primul sau lungmetraj Patru nunti si o inmormântare, se afla in S.U.A. ca sa discute cu o serie de producatori, reuseste sa-i atraga in proiectul DINCOLO DE USI pe cei de la Mirage, printre care si Sydney Pollack. Acesta, incântat de calitatea scenariului, l-a sprijinit viguros, in ciuda faptului ca Howitt era necunoscut ca regizor.

Howitt si Braithwaite au plecat urgent la New York ca sa discute cu noii lor parteneri – Pollack,Horberg si Doran. Horberg isi aminteste: „Filmul era despre coincidente si destin, iar un fapt memorabil de acest tip s-a produs chiar atunci.” Pe scurt, dupa o zi obositoare de lucru, desi toti voiau sa se odihneasca, au ajuns la o petrecere care s-a dovedit a fi receptia data de Miramax cu ocazia lansarii filmului Emma, cu Gwyneth Paltrow in rolul titular. Mai târziu, Howitt a inteles ca soarta i-o adusese in fata pe viitoarea interpreta din SLIDING DOORS. „Jocul ei era fantastic, accentul impecabil. Era perfecta pentru Helen” – isi aminteste el.

rândul sau, Paltrow a fost cucerita de scenariu. „Mi se trimit o groaza de scenarii plicticoase, dar al lui Peter a fost ca o gura de aer proaspat. Rar mi se intâmpla sa stiu din prima clipa ca trebuie sa fac rolul.” Paltrow vede in usile glisante ale metroului metafora sanselor ce se inchid si se deschid.

John Hannah s-a hotarât si el tot de la prima lectura. „E formidabil de bine scris si adus din condei. Miezul insa, il constituie povestea de dragoste a baiatului care cunoaste o fata si infrunta orice ca sa o cucereasca.” Iar personajul James i se pare mult mai vital si mai optimist decât cele interpretate anterior, si adauga: „Este o mare bucurie ca mi-a revenit rolul. Sydney (Pollack) si Peter puteau sa aleaga pe cineva mai celebru. Ce bine ca n-au facut asta ...”

Spre deosebire de James, baiat dulce si dintr-o bucata, Gerry scriitorul este un om inchis si oscilant. Actorul irlandez John Lynch n-a sovait sa-l accepte, desi personajul se poarta urât. „Scenariul lui Peter mi-a amintit de piesele lui Neil Simon, cu umorul lor sclipitor. Gerry e un barbat tracasat; e combinat cu doua femei si trebuie in permanenta sa-si stearga urmele. Aproape tot filmul el incearca sa stie ce vrea de fapt, iar când afla, este probabil prea târziu. Pentru mine, usile glisante inseamna modul in care circumstantele, sau un singur eveniment, pot sa-ti dea peste cap, ori sa-ti ordoneze intreaga viata”.

Cursul vietii lui Gerry este irevocabil tulburat de manevrele fostei sale prietene, actuala sa amanta secreta - Lydia, o americanca interpretata de Jeanne Tripplehorn. Aceasta a fost atrasa de posibilitatea de a face un rol diferit de cele ce i s-au oferit la Hollywood. „Nu aleg in functie de posibilul succes comercial. Mi-a placut povestea – inteligenta, plina de fantezie, vesela dar si cu momente triste, sumbre. In plus, am vrut sa lucrez cu Peter. Stiam ca este un actor cu experienta si un om plin de umor.” Ea vede in Lydia o femeie pusa pe razbunare, dar motivata de singuratate si de patima. „Lydia nu e nebuna. E o femeie capabila, care a tras din greu ca sa ajunga cineva, si care crede ca intr-o relatie ai succes tot asa, adica fiind tot timpul activa!” Ea spera ca publicul va iesi de la acest film mai constient asupra modalitatilor de operare ale destinului.

Actorii principali sunt inconjurati de un grup impresionant de talente britanice, printre care Zara Turner in rolul Annei, intelegatoarea prietena a lui Helen, Paul Brightwell in rolul Clive, prietenul lui James, si Douglas McFerran, care in film este Russell, confidentul lui Gerry de la cârciuma. „Sydney Pollack mi-a spus ca voi avea trei mari probleme, intrucât eu sunt scenaristul, regizorul, si mai sunt si actor, dar ca trebuie sa-i las pe ceilalti sa-si joace rolurile asa cum inteleg ei. Asta s-a soldat cu niste momente extraordinare, la care nici n-as fi visat” – comenteaza Hewitt.

Filmarile s-au desfasurat intr-o Londra de un sic contemporan, pe care echipa tehnica s-a straduit sa-l redea cât mai bine. Scenografa Maria Djurkovic a insistat asupra aspectului ultramodern. „Londra poate fi prezentata in multe feluri. Noi am hotirât sa mergem pe o linie grafica clara, curata” – spune ea.

Realizatoarea de costume Jill Taylor nu a avut o misiune usoara, trebuind sa conceapa o gama vasta de haine si accesorii. Problema cea mai spinoasa – crearea a doua stiluri diferite pentru Paltrow – s-a rezolvat cu ajutorul lui Calvin Klein.