Articole Lockout

Doi băieți din Dublin

James Mather și Stephen St. Leger s-au cunoscut la Școala de film din Dublin și au început să lucreze împreună. În ultimii douăzeci de ani ei au filmat numeroase reclame și scurt-metraje. De obicei James stă în spatele camerei și eu regizez, spune Stephen. Producătorul Marc Libert explică: James este responsabil cu imaginea și luminile, iar Stephen se ocupă cu scenariul și editarea. Cei doi regizori au devenit repede experți în efecte vizuale și au obținut rezultate spectaculoase în filmele lor de scurt-metraj.

Scurt-metrajul de 15 minute Prey Alone a fost cel care i-a convins pe cei de la EuropaCorp. Am fost cu toții foarte impresionați, spune Libert. Filmul arată un avion de luptă care urmărețte o mașină printr-un tunel. Este uimitor că au putut filma așa ceva cu un buget de doar 60.000 de euro, pe care i-au primit de la guvernul irlandez. Producătoarea Leila Smith adaugă: După ce am văzut scurt-metrajul, i-am arătat DVD-ul lui Luc, care a insistat să se întâlnească cu regizorii.

Sunt un mare fan al filmelor lui Luc Besson, cum ar fi Marele Albastru și Metroul, spune St. Leger. Și sunt câteva scene în scurt metrajul nostru Prey alone care seamănă cu Profesioniștii. Poate că Luc a reacționat pozitiv la filmul nostru și la faptul că am supervizat chiar noi efectele vizuale.

Așa a început aventura M.S One.

Un thriller SF care nu se ia în serios

Atunci când James Mather și Stephen St. Leger s-au întâlnit cu Luc Besson, ei scriseseră deja două filme de lung metraj și doreau să regizeze un film de acțiune mai amuzant. Regizorul filmului Al cincilea element avea proiectul perfect pentru ei: cei mai periculoși 500 de criminali ai lumii sunt închiși într-o închisoare aflată în spațiu, unde ei sunt într-o stare de stază. Deținuții se trezesc dintr-o dată, povestește Leila Smith. Se nasc revolte în toată închisoarea și este trimis un agent ca să restaureze ordinea.

Cei doi regizori irlandezi au acceptat cu mare entuziasm propunerea celor de la EuropaCorp și s-au întâlnit regulat cu Luc Besson pentru a lucra la scenariu. Băieții se întâlneau cu Luc și stăteau câte două-trei ore pentru a pune la punct structura filmului, cu părțile narative și elementele care trebuiau integrate, spune Marc Libert. Când s-au întors în Irlanda, James Mather și Stephen St. Leger au scris dialogurile și chiar au făcut niște modificări de structură ca să își impună propriul stil. După prima variantă am făcut-o și pe a doua, la care am mai lucrat patru-cinci luni. Luc a reactionat foarte bine când a citit-o.

Leila Smith a apreciat mai ales colaborarea strânsă între EuropaCorp și cei doi regizori, ea insistând pe dorința celor doi de a comunica: Nu au fost prea multe discuții între Luc și băieți.
Întâlnirile pe care le-au avut pentru a discuta scenariul au funcționat foarte bine. Luc le dădea explicații cu privire la anumite scene și îi sfătuia să nu mai introducă și altele pentru că el simțea că acestea ar putea fi oricum scoase la editare. Experiența regizorală a lui Luc Besson s-a dovedit crucială. Leila Smith recunoaște că atunci când regizorii nu erau de acord cu Luc, el le spunea doar atât: Convingeți-mă! Ei își argumentau alegerile și armonia personajelor la care țineau. De cele mai multe ori Luc era fericit să fie convins.

Deși LOCKOUT este în primul rând un thriller SF, filmul are și momente comice. Este foarte dificil să ajungi la o astfel de combinație, întrucât comedia este un gen prin excelență subiectiv, explică Stephen St. Leger. Fiecare are propria sa viziune asupra umorului. O scenă care ar trebui să fie amuzantă poate foarte ușor să fie un eșec. Pentru mine, maestrul absolut este Billy Wilder – are tipul acela de umor pasiv, care nu este niciodată greoi și nu spune glume de dragul glumelor. Îți dai seama că el nu încearcă să fie amuzant cu orice preț. Am încercat să ne ghidăm după el. De asemenea, regizorul admite cu deschidere influențele din anii 80: Mi-a plăcut la nebunie seria Greu de ucis sau Idilă pentru o piatră prețioasă, iar asta se vede în umorul din acest film.

Personajele au fost o preocupare constantă pentru cei doi regizori. Ei nu și-au ușurat munca atunci când l-au făcut pe personajul principal un tip destul de greu de plăcut la prima vedere, din cauza cinismului și a plictiselii pe care o afișează. Dar este foarte amuzant, deși mina lui este mereu serioasă. Îmi amintește de personajele jucate de William Holden în filmele lui Billy Wilder, spune St. Leger. Un tip sarcastic cu un simț al umorului usturător. Relația dintre Emilie și Snow îmi aduce aminte de Bogart și Hepburn în Regina africană. Cu alte cuvinte, două forțe opuse care se atrag.

La început Emilie apare ca o tânără naivă și privilegiată care pare să fie interesată de ceilalți și care încearcă să lupte pentru ei. Regizorii au dorit ca acest personaj să evolueze până la finalul filmului. Treptat, ea se maturizează și devine mai puternică, spune St.Leger. Leila Smith adaugă: Apropierea de Snow o transformă, chiar și din punct de vedere fizic. Și felul de a vorbi i se schimbă, renunță la prejudecăți și devine mai curajoasă. Regizorii s-au asigurat și că Snow este impresionat de evoluția ei. Deși Snow consideră că majoritatea oamenilor sunt slabi și nu se pot apăra, el realizează că Emilie nu este ca ei atunci când ea ripostează și vorbește fără rețineri, mai spune St.Leger.

Avantajele ”pre-viziualizării”

După ce a fost finalizat scenariul, regizorii i-au sugerat lui Luc Besson să ”pre-vizualizeze” întregul film cu ajutorul unui platou virtual care a inclus și un model pentru M.S One, dar și costume. Luc Besson a fost imediat de acord. Deși regizorii au deviat de la pre-vizualizare, aceasta i-a ajutat să creeze atmosfera dorită și s-a dovedit că filmul are umor. Având o idee precisă asupra rezultatului final, am reușit să obținem echilibrul perfect între thriller și comedie, pentru că este foarte ușor pentru un film să cadă în parodie sau, pe de altă parte, să se ia prea în serios, subliniază St.Leger.

Previzualizarea a reprezentat și un instrument pentru șefii de departamente și i-a ajutat să-și imagineze scenele complexe de acțiune și cascadoriile pentru a putea răspunde la cererile regizorilor. A fost foarte folositoare mai ales pentru că tehnicienii erau de naționalități diferite (britanici, irlandezi, francezi, sârbi). Puterea imaginilor sparge barierele lingvistice. Per total, în jur de 15 oameni, inclusiv regizorii, patru specialiști pentru storyboard și artiști specializați în grafică 3D au lucrat la previzualizare timp de patru luni înainte ca actorii să adauge dialogul. Rezultatul a fost că am avut un fel de versiune animată a filmului, cu toate scenele cheie, cum sunt scena căderii libere sau a urmăririi cu motociclete, spune Leila Smith.

Un buget optimizat

Deși filmul a fost inițiat și produs de EuropaCorp în Franța, el a fost filmat în Serbia, cu actori vorbitori de engleză și cu ajutor financiar din partea guvernului irlandez. Deși cei doi regizori sunt din Dublin, nu au putut să filmeze acolo. Studiourile din Dublin sunt foarte bune, dar și foarte scumpe și noi aveam nevoie de cel puțin 1500-2000 de metri pătrați. Bugetul nostru a fost decent, dar e un film de debut și am fost nevoiți mereu să facem tot felul de schimbări. În cele din urmă, s-a decis ca filmarea să aibă loc în studiouri moderne în Belgrad, Serbia. Chiar și așa, ca urmare a numărului mare de efecte speciale, EuropaCorp s-a decis să lase post-producția pe mâinile unei companii specializate din Dublin.

Decoruri reciclabile

Decorurile au combinat construcțiile cu scenele filmate pe ecranul verde, cum ar fi imaginile din spațiu și cele cu Pământul pe fundal, și autostrada unde are loc urmărirea cu motociclete. Pentru scena aceea, am folosit un sistem cu pistoane hidraulice pentru a ne putea mișca în toate direcțiile, își amintește Leila Smith. Decorul care înfățișează nava M.S One a inclus o zonă de securitate unde Snow îi infinge o seringă în ochi lui Emilie, o infirmerie unde ei găsesc mai multe cadavre și zona generală a închisorii. Părțile din decor pe care le atingeau actorii, cum ar fi stâlpii din zona principală, au fost construiți și instalați în fața ecranului verde pentru a completa scenele în post-producție.

La fel ca un joc uriaș de Lego, decorurile erau reciclate sistematic. Asta a însemnat că filmările se făceau în funcție de disponibilitatea decorurilor. În fiecare zi, managerul de producție împreună cu regizori și cu noi făceam verificări, pentru a ne asigura că o anumită scenă era gata, astfel încât în câteva zile decorul putea fi dezasamblat. În timp ce se construia un alt decor, ne mutam în alt studio, își amintește Leila Smith.

Filmul a beneficiat de creativitatea production-desingerului Romek Delimata, care a găsit adesea soluții neașteptate și ingenioase. Mai multe locuri din Belgrad, cum ar fi coridoarele de la metrou și aleea întunecoasă ce amintește de Blade Runner și-au adus și ele contribuția. Scena din Biroul Oval de la Casa Albă a fost filmată în berăria Amstel, într-o suburbie a Belgradului. Marc Libert spune: Romek este un tocilar, puternic influențat de Războiul Stelelor, care și-a petrecut timpul mâzgălind fotografiile cu locurile în care urmau să aibă loc filmările pentru a schița schimbările ce trebuiau făcute. Astfel, a obținut ceva spectaculos din nimic.

O filmare cu cifră octanică mare

Comunicarea extraordinară între regizori a fost foarte folositoare în scenele de acțiune mai complexe pentru realizarea cărora a fost nevoie de cascadorii, scene de luptă și lumini complicate. Cel mai bun lucru este că eu și James ne cunoaștem și lucrăm împreună de atât de mult timp încât am dezvoltat un fel de al șaselea simț. Nu avem nevoie să vorbim prea mult pe platou, mai ales pentru că avem lucrurile puse la punct și plănuite dinainte și amândurora ne place să ne implicăm în fiecare aspect al producerii unui film, nu doar în scrierea scenariului și în regie. James este incredibil. Gândește mereu cu patru-cinci scene înainte, spune Stephen St. Leger.

Metoda lor s-a dovedit foarte utilă, mai ales pentru spectaculoasa scenă cu câmpul magnetic. Marc Libert explică: O parte a decorului fusese construită astfel încât să arate ca un perete de escaladă. Conducta care îl duce pe Snow la marginea abisului era de fapt interiorul unui elicopter vechi pe care directorul artistic l-a găsit într-un cimitir de aeronave. Restul decorului, inclusiv elicea uriașă au fost efecte speciale adăugate în post-producție. Actorii erau atârnați de cabluri în timp ce Mather era intr-o benă de excavator și filma scena de luptă între Guy Pearce și un deținut. Scena era supervizată de Patrick Cauderlier, regele cablurilor, adaugă Marc Liber. El controla mișcările actorilor cu precizie, folosind o mașinărie specială. Provocarea a fost să folosească efecte vizuale pentru a da un aspect realist și pentru a ascunde cablurile.

Previzualizarea l-a ajutat pe Mather să organizeze iluminatul pentru fiecare decor cu mai mult timp în avans. El a insistat să folosească surse autentice de iluminat, care să ofere mai multă libertate la filmări. Asta conferă și o atmosferă autentică filmului, adauga St.Leger. Dacă folosești numai ecranul verde, se produce un efect artificial care nu se protrivește stilului vizual. Pentru scenele de lupta, regizorii nu au vrut sub nicio formă să se inspire din filmel asiatice cu arte marțiale, ci au ales să se uite mai degrabă la abordări mai realiste, cum ar fi Teroare în Paris.

Producătorii l-au luat în echipă pe cascadorul profesionist Patrick Cauderlier și pe coregraful Hugo Bariller, specialist în lupte. Patrick a fost clar omul potrivit pentru acest film pentru că multe dintre scene au necesitat cabluri, iar el este specialist în asta, spune Leila Smith. Printre scenele unde a fost nevoie de cunoștințele sale se numără și lupta din aer, căderea liberă spre Pământ și scena cu motocicleta care se oprește chiar în fața metroului.

Efecte vizuale de excepție

Editarea s-a făcut în Franța, dar efectele vizuale au fost produse în Irlanda, de către Windmillane. Împreună cu ei am pus la punct un mic studio pentru efecte vizuale, am închiriat utilaje și un depozit mare într-un parc industrial din Dublin, își amintește Leila Smith. Apoi, am cumpărat software și am recrutat tehnicieni. Marc Libert adaugă: Am fost foarte mulțumiți să lucrăm cu ei pentru că acolo, mai demult era studioul de înregistrări al celor de la U2. Proprietarul e același, deși compania a crescut considerabil, trecând la producție și post-producție de film. De fapt, Steve St.Leger a fost cameraman la unele dintre videoclipurile U2. În Dublin, toată lumea cunoaște pe toată lumea.

În final, s-au tras aproximativ 500 de scene care au avut nevoie de efecte vizuale, așa că a durat ceva timp, pentru că trebuie să se ajungă la coerență în cadrul tuturor acestor scene. Supervizorul efectelor vizuale a dorit că lucreze cu o echipă mică, mai potrivită pentru astfel de sarcini. Timpul de producție a fost mare, dar pentru că erau patru sau cinci scene importante care trebuiau făcute, a fost mai bine ca o singură persoană să supravegheze totul de la început până la final, mai degrabă decât să se împartă sarcinile de lucru, comentează Marc Libert.

O echipă foarte dedicată

Ne-a luat un pic de timp până am hotărât ce actor să alegem pentru rolul lui Snow, până când regizorii și Luc s-au întâlnit cu Guy Pearce, care filma Mildred Pierce și care era foarte slab, își amintește Marc Libert. James și Steve erau îngrjorați, pentru că Snow este un personaj foarte musculos. Guy ne-a spus că a fost campion de fitness în Australia la vârsta de 16 ani și că atunci când vor începe filmările, va fi în plină formă. Actorul i-a ținut pe producători la curent cu antrenamentele și progresul său și atunci când a ajuns pe platou arăta foarte bine făcut, în comparație cu personajele destul de sfrijite pentru care este cunoscut. În două, trei luni s-a îngrășat vreo 20 de kilograme, comenteaza Marc Libert.

Toată lumea este de acord că Guy Pearce este o persoană foarte organizată și disciplinată. A venit pe platou cu un dosar. Lucrase la transformarea personajului său, subliniase anumite scene din scenariu și studiase chiar și dezvoltarea personajelor cu care interacționează Snow, continuă Libert. Leila Smith adaugă: I-am spus, în glumă, că ne-ar fi putut scuti de plata celui care s-a ocupat de supervizarea scenariului, pentru că era stăpân pe fiecare detaliu. De fapt, înainte de a deveni actor, Guy Pearce a lucrat la identificarea erorilor din filme. Guy a fost foarte implicat, dar scopul lui era acela de a îmbunătăți scenele, nu de a le fura, comentează Marc Libert.

În ceea ce o privește pe Maggie Grace, Leila Smith spune că ea este o actriță minunată și este foarte ușor să lucrezi cu ea. Atitudinea ei este una foarte profesională și este deschisă la sugestii. Marc Libert adaugă : Uneori are nevoie să se retragă în lumea ei, pentru a se putea relaxa, dar atunci când este în fața camerei, este foarte concentrată, încă de la prima dublă. Leila Smith subliniază faptul că nu s-a plâns că am rugat-o să vină cu trei săptămâni înainte de filmări pentru a se antrena pentru scenele suspendate și pentru a repeta anumite scene. Maggie și Guy au ajuns imediat ce și-au încheiat angajamentele anterioare.

Tot ce mai rămânea de făcut era găsirea unui actor pentru unul dintre cele mai dificile roluri: Hydell. Un adevărat rebel, acest personaj nu acceptă să primească ordine. Rămas fără un ochi din cauza reversării procesului de criogenie, el are o figură destul de înspăimântătoare. Leila Smith spune că Joe Gilgun, care îl joacă pe Hydell, vine din unul dintre cele mai periculoase cartiere din Manchester. A avut o viață grea și a intrat în multe necazuri în tinerețe. A trecut prin multe încercări și a dezvoltat o sensibilitate artistică incredibilă. Stephen St. Leger spune: L-am rugat pe Joe să adopte un accent scoțian pentru că eu cred că este tipic umorului pe care dorim să-l transmitem noi în film, în timp ce accentul de Manchester este tipic fraților Gallangher!

Atunci când Gilgun s-a întâlnit cu Vincent Regan, care joacă rolul lui Alex, fratele său, cei doi actori au vorbit despre personajele lor si au dezvoltat aspecte care în scenariu erau abia sugerate, pentru ca acestea să apară mai evident în film. Relația dintre cei doi frați a prins într-adevăr contur, spune Marc Libert. Ei s-au întâlnit în mod regulat în afara platoului de filmare pentru a aduce un plus personajelor lor. Leila Smith menționează: Ca mulți alți actori britanici, Vincent a știut imediat unde să stea, față de lumini. Doar o singură privire spre platou și știa unde trebuia să fie pentru cameră.

Acest film este într-adevăr din cosmos, nu de la Hollywood, conchide Leila Smith. Personal, îmi place să lucrez la filme de debut pentru că există o energie foarte bună. Bugetul ne-a forțat să luăm cele mai stricte decizii. Inovația și creativitatea au fost la cote maxime. Nu aveam timp pentru divergențe pentru că toate lumea își sufleca mânecile și îi ajuta pe regizori.