Articole Le silence de Lorna

(2008)

Tăcerea Lornei

Interviu cu Jean-Pierre și Luc Dardenne

Personajul principal al filmului dumneavoastră, Lorna, este interpretat de o actriță din Kosovo. Cum ați găsit-o?

Unul din asistenții noștri s-a dus în Pristina, Skopje și Tirana pentru a face casting cu o sută de actrițe tinere, profesioniste sau nu. Am ales-o pe Arta Dobroshi. O văzusem în două filme albaneze cu câteva săptămâni înainte. Am mers în Sarajevo, unde locuiește, pentru a întâlni-o și am filmat-o cu camera noastră DV o zi întreagă. Am filmat-o mergând, alergând, cântând și interpretând scene ca cele din film. Apoi a venit în Liege și am filmat-o alături de Jeremie Renier și Fabrizio Rongione. Era incredibil de frumoasă și naturală. Seara, înainte să ia avionul spre Sarajevo, i-am spus că am ales-o pentru rolul Lornei și va trebui să se întoarcă în Belgia cu câteva luni înainte de filmare pentru a repeta și pentru a învăța franceză.

Spre deosebire de filmele anterioare care au fost filmate în format super 16 mm, acesta a fost filmat în 35 mm cu o cameră mai puțin mobilă și cu cadruri mai largi. De ce ați făcut această alegere?

Am testat 5 camere digitale, una de 35 mm și una super 16 mm. Imaginile filmate noaptea cu camera de 35 mm erau cele mai apropiate de proiectul nostru. În plus, am hotărât ca de data aceasta camera să nu se miște constant, să fie mai puțin descriptivă și să se limiteze la a înregistra imagini. Datorită greutății sale, camera de 35 mm a fost mai potrivită pentru noi.

Toate filmele dumneavoastră au fost realizate în Seraing, orașul industrial în care v-ați petrecut copilăria. De data aceasta ați hotărât să filmați în Liege, care este un oraș mare.

E la câteva mile depărtare. Suntem de-acord că Liege este un oraș mare, cu o mulțime de oameni atât în timpul zilei cât și seara. Pentru Lorna, personajul principal, care vine din Albania, un mare oraș european îi oferă tot felul de speranțe. De asemenea, am vrut s-o vedem pe Lorna în mijlocul mulțimii, oameni apropiați de ea fizic dar care nu știu nimic despre secretul ei.

În ciuda dimensiunii dramatice a poveștii, filmul dumneavoastră are o calitate senzuală și dulce.

Îi datorăm asta lui Arta, actrița. Fața ei, vocea ei, felul în care se mișcă, felul în care vorbește franceză cu accentul ei special...probabil datorită felului în care camera percepe lucrurile și probabil datorită faptului că filmul este de asemenea o poveste de dragoste.