Articole Hârtia va fi albastră

(2006)

Hârtia va fi albastră

De vorba cu PAUL IPATE

La casting m-a chemat chiar Radu. M-a sunat si m-a intrebat daca pot sa ma duc. Evident, m-am dus. Castingul a durat o saptamana. Au fost probe intruna. Apoi m-a sunat si mi-a spus ca n-am luat, dar m-a intrebat daca pot totusi sa ma duc la o reclama regizata de el. M-am dus. Intre timp incepusera repetitiile pentru film. Peste cateva luni m-a chemat la o noua proba pe care, de data asta, am luat-o.

Scenariul mi-a placut de la bun inceput. Cand citesti, insa, vezi totul in felul tau si, apoi, la filmari lucrurile au fost total diferite fata de cum mi le-am imaginat eu. In capul meu era mai multa actiune.

Singura experienta pe care am avut-o pe un platou de filmare, inainte de a intra in filmari la Hirtie, a fost la acea reclama pe care am facut-o impreuna cu Radu. Dar m-am adaptat foarte repede, plus ca erau oameni excelenti in echipa de filmare si cred ca am reusit sa ma integrez bine.

Radu e un om excelent… Nu am avut nici o inhibitie in fata lui. Daca voiam sa il intrebam ceva, il intrebam. Daca voiam sa venim cu propuneri, ele erau ascultate si binevenite.

Costi e naiv. Il ia valul din cauza nebuniei si balamucului care erau atunci, in acea noapte. Fiind o fire revolutionara si dorindu-si foarte mult sa scape de sub acel regim a considerat ca e drept sa lupte in Revolutie.

Daca eram in locul lui Costi nu stiu daca as fi facut la fel. Daca acum ar izbucni o Revolutie, nu m-as duce. Clar!As sta linistit acasa, m-as uita la televizor. Asa simt acum…cu toate ca daca atunci as fi fost la varsta de acum cred ca m-as fi dus. Dar n-as fi ajuns departe…m-ar fi oprit tata.

La Revolutie aveam patru ani si stiu ca mama ma ascundea sub pat cum auzea vreun zgomot mai dubios prin preajma. Parintii au hotarat sa ma trimita la tara, impreuna cu unchiul meu. Mi-amintesc momentul in care am intrat in gara: era plina-ochi! N-am putut sa urcam in tren si unchiul meu m-a bagat in compartimet pe geam. In compartiment era, de asemenea, extrem de multa lume. Am stiut unde sa cobor pentru ca recunosteam un pod mai mare peste care trecea trenul inainte de gara de la Roman. Am vazut executia sotilor Ceausescu la televizor, la tara, impreuna cu toate rudele: verisori, matusi, unchi... Mi-amintesc tacerea de atunci. Nimeni nu rostea nici un cuvant. Taceam cu totii si priveam.

Tot ce-mi doresc pentru mai departe este sa fac cat mai multe filme. Intotdeauna mi-am dorit asta...