Articole Horici ker

Partea întâi

16 ianuarie 1969. Jan Palach, student al Facultății de Arte din Praga, își dă foc în încercarea de a trezi națiunea care este tot mai letargică după ce, în august 1968, a fost ocupată de sovietici. În scrisoarea de adio, Jan anunță că este numai prima victimă dintr-un grup mult mai mare. Dacă cerințele grupului nu sunt îndeplinite în cinci zile, scrie el, vor mai fi și alte torțe umane. Maiorul Jireš, ofițer al poliției secrete, preia investigația. Eforturile sale de a-i găsi și a-i opri pe urmașii lui Palach se bat cap în cap cu activitatea lui Jan Trávníček, Președintele Asociației Studenților din Universitate, care încearcă să folosească sacrificiul lui Palach pentru a le forța mâna celor din guvern și pentru a influența opinia publică. Mama lui Jan, Libuše, și fratele lui, Jiří, își pun toate speranțele în doctorii care încearcă să-l salveze pe Jan. Dar în zadar: după patru zile, Jan moare din pricina rănilor și fără ca vreuna dintre doleanțele sale să fi fost îndeplinită. La o lună după deces, presa publică declarația Ministrului Vilém Nový, care îl acuză pe Palach că ar fi colaborat cu serviciile secrete vestice. Mama lui Palach decide să-l dea în judecată pe Nový pentru defăimare. Cum regimul comunist e tot mai dur și senzația de spaimă generalizată e tot mai puternică, doamnei Palachová nu-i este deloc ușor să găsească un avocat dispus să o reprezinte în procesul intentat unui reprezentant legal al Partidului Comunist. La sfatul lui Ondřej Trávníček, doamna Palachová apelează la avocata Dagmar Burešová care, din teamă, o refuză. Spre deosebire de mulți alții, Dagmar își realizează propria-i lașitate și, treptat, se simte tot mai vinovată de ce a făcut...

Partea a doua

La o lună de la moartea lui Palach, un alt tânăr student, Jan Zajíc, își dă foc lângă Piața Wenceslas. Informațiile referitoare la sacrificiul său sunt suprimate de regimul care nu dorește un alt martir. Dată fiind situația, Dagmar Burešová decide, în fine, să o reprezinte pe mama lui Palach în procesul împotriva lui Vilém Nový. Cum Nový a făcut declarațiile defăimătoare la un miting electoral din Česká Lípa, Dagmar încearcă să identifice potențiali martori, dar se izbește de un zid al tăcerii și al fricii. Maiorul Jireš, cel care investighează cazul Palach, este singurul care o ajută. Presat din toate părțile, Jireš încearcă să împiedice implicarea Poliției Secrete în investigație. Pregătirea procesului devine tot mai complicată. Sprijinit de autorități, Vilém Nový încearcă să oprească procesul. Poliția Secretă îi intimidează pe prietenii și familia lui Palach, ținta lor fiind mai ales mama lui Jan, pe care încearcă s-o forțeze să-și retragă acuzațiile. Tocmai când lupta pare definitiv pierdută, se fixează, oficial, data procesului...

Partea a treia

Final de vară, 1969 - începe procesul. Dagmar Burešová are puțină încredere în izbândă și situația se agravează tot mai tare din pricina soțului său, pediatrul Radim, căruia poliția secretă îi face probleme la muncă. În ciuda tuturor acestor lucruri, procesul pare să se desfășoare conform legii. Mai mult de atât, spre surprinderea ei, Dagmar află că Vilém Nový nu e nici diabolic și nici pro-sovietic. Motivația gestului său este mult mai complexă și provine din anii '50, când el însuși a fost persona non grata. Hotarul dintre adevăr și minciună pare mai neclar ca niciodată. Pe măsură ce procesul continuă, familia lui Palach este tot mai presată și acceptă să mute rămășițele lui Jan în altă parte. Regimul vrea să scape de orice simbol al Primăverii de la Praga. Procesul ajunge în punctul culminant și trage o linie finală și profund simbolică sub visul cehoslovac al "socialismului democratic", vis ce nu a devenit niciodată realitate. Dar, 20 de ani mai târziu, cea de-a 20-a aniversare a morții lui Jan Palach inspiră o nouă generație de studenți să protesteze împotriva regimului și, curând, comunismul este îndepărtat din țară.