Articole Chicago

Odatã terminat ingeniosul scenariu al lui Condon, au început cãutãrile pentru Roxie. Cu toate ca interesantele modificãri aduse de Condon si Marshall au sporit fluiditatea peliculei, ele au reusit in acelasi timp sa mãreascã complexitatea personajului Roxie. Dorintele lui Roxie, visurile sale si monologurile interioare trebuiau sa fie interpretate cu maximum de sensibilitate. „A fost grozav s-o avem pe Renée Zellweger pentru acest rol”, spune Condon. „Reuseste sa dea viata personajului cu foarte multa acuratete.”

De-a lungul carierei sale extrem de diverse, Renée Zellweger a interpretat rolul unei mame singure in „Jerry Maguire”, al unei chelnerite obsedate de telenovele in „Nurse Betty”, al unei jurnaliste transformata in îngrijitoare in „Mama si fiica”, a unei mame adoptive cu tendinte sinucigase in „Dragoste otrãvitoare” si a unei englezoaice singure si artagoase in „Jurnalul lui Bridget Jones”. Principalul scop al lui Zellweger este sa evite înscrierea intr-o anumita categorie. Regizorii si producãtorii filmului „Chicago” nu au fost surprinsi deloc atunci când au descoperit ca micuta texana are o voce extrem de puternica si remarcabile calitati de dansatoare.

„Renée a fost singura la care ne-am gândit pentru acest rol, si asta e tot”, spune Poster. „Am o relatie extrem de profunda cu ea, si deci ii cunosteam talentul de cantareata si dansatoare. Stiam deja ca este o actrita de exceptie. Trebuia s-o conving sa accepte rolul.”

„Este o femeie care adora provocãrile, cãreia ii place sa munceascã din greu, si cãreia ii place sa cucereascã mereu noi orizonturi. Asta e ea, pur si simplu. Este foarte curajoasa, din acest punct de vedere”, spune Marshall. „Este o persoana atletica. Este foarte constienta de posibilitatile corpului sau, si se misca extraordinar de bine. Vocabularul coregrafic a fost nou pentru ea, cel putin la început, dar a avut in permanenta stilul, sensibilitatea si coordonarea necesare.”

„Credeam ca nu voi vedea niciodatã o Roxie Hart cu adevãrat reusita”, spune Marty Richards. „Nimeni, pana la Renée, nu a reusit sa se ridice la nivelul impus de Gwen Verdon, dar ea a fost cea care a dat noi dimensiuni rolului. Sunt cu adevãrat încântat de ea.”

Richard Gere, care in acest film interpreteazã rolul avocatului smecher Billy Flynn, crede ca nu ar fi reusit sa dea viata personajului daca n-ar fi avut-o pe Zellweger drept partenera. Chiar daca eroina isi petrece majoritatea timpului visând cu ochii deschisi, Zellweger a reusit sa-i insufle lui Roxie o doza de umanitate, sa-i dea inima. „Renée face ca acest film sa fie extrem de emotionant”, spune Gere. „Face ceva inexplicabil cu acest rol. E in stare sa-ti franga inima”.

„In realitate nu am prea mers la teatru când eram mica”, spune Zellwger, cu modestie. „Nu aveam nici un motiv sa cant, cu exceptia recitalurilor din timpul dusurilor, timp in care fratele meu striga la mine sa tac din gura.”

Cu toate acestea, Zellweger a fost încântata de sansa de a interpreta aventurile zbuciumate ale lui Roxie. „Este atât de cinstita, intr-un fel, si atât de disperata si de tragica pe de alta parte. Isi doreste pana la paroxism sa ajungã celebra, deoarece crede ca acest lucru ii va aduce stima, respect, încredere in sine, iubire. Lucruri de care in realitate nu prea se bucura. Crede ca daca ar fi idolatrizata de public, cum este Velma, ar fi o persoana mai împlinita. Tristul adevãr este se inseala”.

Zellweger face risipa de efuziuni atunci când vine vorba despre regizorul sau. „Entuziasmul sau a fost contagios”, spune ea. „A fost atât de încurajator, atât de optimist, tot timpul bine dispus. Bunãtatea sa i-a fãcut pe toti cei de pe platou sa fie plini de bunavointa. Iti doreai cu adevãrat sa dai tot ceea ce aveai mai bun.”

Prima actrita distribuita, care a primit rolul Velmei, femeie vicleana si înzestrata cu o inteligenta diabolica, a fost Catherine Zeta-Jones, o admiratoare entuziasta a spectacolelor de pe Broadway. Sansa de a fi prima care a primit un rol i-a oferit actritei ocazia de a impartasi entuziasmul regizorului atunci când se anunta participarea unui nou actor. „A fost grozav sa fiu prima distribuita in acest film”, isi aduce ea aminte. „Robbie mã suna si îmi spunea „Ghici pe cine avem acum: Renée Zellweger”, sau Richard Gere, sau Queen Latifah, iar eu exclamam de fiecare data: „Dumnezeule! E o distributie fantastica!”.

Pentru Zeta-Jones, „Chicago” a însemnat realizarea unui vis din copilãrie. „Când eram mica, im doream sa fiu pe scena, sa cant si sa dansez. Eram fascinata de musical-urile din perioada de aur a Hollywood-ului. M-as fi simtit ca acasa in lumea lui Fred Astaire si Ginger Rogers.”

„Se afla in elementul ei, in acest film”, spune Zellweger despre partenera sa. „este o cantareata extrem de puternica, si o dansatoare la fel de buna. Când invatam sa dansam mã dãdeam cu cativa pasi înapoi si ii priveam picioarele, pentru a sti care este urmãtoarea miscare.”

„Are o anumita vivacitate”, continua Zellweger. „Are acea energie de exceptie care ii mobilizeazã pe toti cei aflati in încãpere. Intra, si dintr-o data devii constient de prezenta ei. Este cu adevãrat regina ecranului.”

Pasiunea lui Zeta-Jones pentru teatrul muzical , alãturi de ani întregi de pregãtire in domeniu, au dus-o cãtre West End, in Londra, unde a obtinut un rol in „42nd Street”, la o vârsta foarte frageda.

Zeta-Jones este încântata de faptul ca pasiunea sa pentru musical-uri este contagioasa. „Era amuzant sa privesti echipa atunci când filmam unele numere”, isi aminteste ea. „Îi vedeam pe cameraman si pe producãtori dând din cap, fluierând si cântând alãturi de mine. Cred ca musical-urile te pot scoate din depresie”.

Ea atrage totusi atentia ca „Chicago” nu seamãnã deloc cu musical-urile care o încântau in copilarie. „Ce-mi place la „Chicago” este faptul ca e un film periculos, sexy, debordând de umor negru”, spune Zeta-Jones. „Exista o prejudecata conform cãreia toate comediile muzicale sunt usurele si superficiale. „Chicago” este longeviv multumita replicilor inteligente si a unei anumite profunzimi, care ii dau o nota aparte.”

„Povestea isi pãstreazã actualitatea’, spune ea, „deoarece toti tânjesc dupã acele momente de celebritate. Toata lumea este fascinata de faima, de intensitatea cu care unii oameni isi doresc acest lucru, si de compromisurile la care ar recurge pentru a o obtine.”

„M-am simtit îngrozitor atunci când a trebuit sa stau in bratele lui Richard Gere timp de patru zile, am urat chestia asta”, glumeste Zellweger, referindu-se la perioada in care a filmat „Both Reached For the Gun” alãturi de acesta. „Cânta, danseazã step, este un actor grozav, destul de plãcut vederii, si mai cânta si la pian”, spune ea. „Tipul este absurd de talentat.”

Gere, ca si Zeta-Jones, este familiarizat cu musical-urile. A debutat si el cu productiile din West End, interpretându-l pe Danny Zuko in „Grease”.
„Îmi place ceea ce face Rob”, spune Gere despre decizia sa de a lua parte la proiectul „Chicago”. „Mi-a fost trimis scenariul lui Billy Condon, si mi s-a pãrut a fi extrem de inteligent. Mi s-a pãrut foarte interesanta suprapunerea dintre imaginatia lui Roxie si cruda realitate a unei crime din Chicago, in perioada anilor `20. Asta ca sa nu mai vorbim despre muzica de exceptie.”

„Cred totusi ca cel mai interesant aspect al filmului este calatoria initiatica a fetei”, continua el. „A reusit sa facã tot ce si-a propus, dar este in continuare singura. Aceasta este partea centrala a povestii. Oamenii trebuie sa se confrunte cu furia, lãcomia, gelozia si singurãtatea. Acestea sunt niste probleme care sfideazã trecerea anilor.”

„Am avut pur si simplu încredere in el”, isi aminteste Marshall. „M-am gândit ca este cel mai indicat pentru rolul Billy Flynn. Am avut dreptate. Chiar asa si este. Am avut noroc. Este incredibil. A fost o experienta plãcuta si pentru el. I-au plãcut bucuria si camaraderia care au caracterizat filmãrile.” Poster este de acord, sustinand ca „este un rol unic in cariera lui Richard, dar care i se potriveste ca o manusa.”

Marshall a folosit-o pe experta in coregrafie Cynthia Onrubia pentru a-l ajuta pe Gere sa invete complicatul numãr de step al lui Billy. Marshall a mai colaborat cu Onrubia cu ocazia filmãrilor la „Damn Yankees”, „Victor/Victoria” si „Cabaret”.

„Cynthia a fost o profesoara extraordinara. Este una dintre cele mai mari dansatoare de step de pe Broadway si a invatat sa danseze multe persoane la fel de lipsite de talent ca si mine”, spune Gere. „Am început de la zero, si s-a descurcat de minune. Ne-am distrat grozav in timpul filmãrilor”.

„N-am mai vãzut pe nimeni care sa transpire in halul acesta”, glumeste Marshall. „A fost ca in „Ofiter si gentleman”: „Mai multe flotãri!”

„Atunci când eram copil, mã uitam la o grãmada de musical-uri. Preferatul meu era „Sunetul muzicii”, dar si multe alte filme in acest gen”, spune Queen Latifah, care interpreteazã rolul lui Matron Morton. „Filmãrile au fost ca o calatorie pe un alt târam. Cred ca ultimul musical care a avut o influenta majora asupra mea a fost „The Wiz”. Am jucat rolul unei cantarete de bar in „Living Out Loud”, dar niciodatã intr-un film muzical. Atunci când am auzit ca adaptau „Chicago” si când am aflat cine va juca in film, mi-am dorit cu adevãrat sa fiu si eu o parte a acestui proiect. La început, nu se gândeau la mine pentru Matron Morton, dar eu am insistat.”
Dupã trei auditii, Latifah a obtinut rolul.
„Totul se reduce la reciprocitate, cu Mamma”, isi descrie Latifah personajul. „O mana se spalã pe alta. Este dura, dar întotdeauna obtine ceea ce vrea”.

In ciuda experientei sale ca dansatoare si cantareata, filmãrile au prezentat anumite provocãri. „Repetasem numãrul ei, „When You’re Good To Mamma”, isi aminteste Marshall. „Iar in ziua de dinaintea filmãrii, m-am dus la ea si i-am spus: „Stii ce? Voi schimba întregul numãr. In loc sa te pun pe scena, vei sta in casa, astfel încât sa fii in contact cu publicul. S-a uitat la mine nedumerita si m-a întrebat daca vorbeam serios. I-am spus ca da, iar ea a prins ideea din mers”, isi aminteste Marshall.

„Queen Latifah este o actrita uimitoare”, spune Neil Meron. „Accentueazã rolul, îl reinventeaza, dar cu toate acestea ramane fidela tiparelor. Este extraordinar de credibila, si împrumuta rolului ceva din spiritul, talentul si strãlucirea sa.”