Articole Chicago

(2002)

Chicago

Despre scenariu

Miramax, alãturi de Marshall, a început cãutarea celui mai bun scriitor care sa adapteze „Chicago”. „Ne-am întâlnit cu o grãmada de figuri marcante din teatru, film si televiziune”, spune Marhall, „dar Bill Condon a fost cel care mi-a atras atentia. Inca din prima clipa am stiut ca am întâlnit un spirit înrudit, care iubeste teatrul muzical. Admira „Chicago” si a stiut instinctiv cum sa-l transforme intr-un film”.

„In cele din urma, ne-am dat cu totii seama ca Bill era cel mai indicat pentru adaptarea piesei”, spune Meryl Poster. „A imbratisat viziunea lui Rob, adãugându-i in acelasi timp o nota personala. Conceptul introdus de el era extrem de inventiv. In nici un caz nu putem vorbi despre un musical traditional si demodat.”

„Scenariul mã tenta din toate punctele de vedere, si chiar m-am simtit bine in timp ce-l scriam”, rememoreazã Condon experienta. „Sansa de a lucra cu Rob si de a scrie un musical pentru marele ecran a fost cu adevãrat apogeul carierei mele teatrale. Rob a lucrat mai înainte cu giganti precum Jerome Robbins sau Harold Prince. Inveti atât de mult din fiecare scenariu, iar aceasta a fost o sansa de a lua lectii de la un discipol al marilor maestri, care la rândul sau a devenit el insusi un maestru”.

Condon a fost tentat de ideea de a recrea in întregime adaptarea spectacolului de pe Broadway, dar si-a dat seama de sensibilitatea ceruta de acest proiect. „Din clipa in care ne-am decis sa conturam aceste doua lumi paralele”, spune Condon, „provocarea a constat in nevoia de a conferi personajului Roxie Hart o anumita complexitate psihologica, fara a o îndulci sau a-i masca esenta. Este un personaj ambitios si egocentrist, dar reuseste sa-ti trezeascã simpatia”.

Inovatia i-a permis scenaristului sa contureze mai profund personajele secundare, si sa ofere musical-ului nuante de o creativitate plina de sensibilitate, dar si efecte vizuale care-ti taie rãsuflarea. Reporterii de la o conferinta de presa au devenit marionete in vârtejul dansului, manipulate de smecherul avocat al lui Roxie”, afirma Condon. „Este un concept simplu, dar care ar fi putut esua lamentabil, daca Rob nu l-ar fi abordat cu atâta îndemânare.”

Pentru cei implicati in crearea sa, „Chicago” este un triumf al dragostei, a cãrui conturare a durat opt ani. „Deoarece sunt un iubitor al teatrului, iar Rob este un maestru al scenei”, spune Condon, „cred ca acest lucru va fi resimtit ca o abordare tipic hollywood-iana a teatrului de calibru mare. A fost fãcuta cu dragoste si cu respect pentru conceptele fundamentale ale dramaturgiei.”

In ciuda numeroaselor variante si modificãri, temele principale din „Chicago” vor pãrea veridice pentru publicul din zilele noastre. Nu trebuie decât sa privim procesele recente pentru a ne da seama ca Billy, Roxie si Velma sunt personaje ale mediului legal contemporan. „Coruptia din institutiile legale, patologia aspiratiei cãtre celebritate, toate aceste teme isi afla expresia ideala in încercarea de a seduce publicul”, afirma Condon.