Mel Ferrer

Mel Ferrer, pe numele complet Melchior Gastón Ferrer, s-a născut la 25.08.1917, în Elberon, New Jersey, SUA, și a decedat la 02.06.2008, în Santa Barbara, California, SUA. A avut origine spaniolă și irlandeză. Tatăl său, dr. José María Ferrer (1857-1920), s-a născut la Havana, Cuba, fiind de origine catalană. José a fost o autoritate în pneumonie, șef de personal al Spitalului St. Vincent din New York City. Avea 59 de ani la momentul nașterii lui Mel. Mama lui...

Mel Ferrer, pe numele complet Melchior Gastón Ferrer, s-a născut la 25.08.1917, în Elberon, New Jersey, SUA, și a decedat la 02.06.2008, în Santa Barbara, California, SUA. A avut origine spaniolă și irlandeză. Tatăl său, dr. José María Ferrer (1857-1920), s-a născut la Havana, Cuba, fiind de origine catalană. José a fost o autoritate în pneumonie, șef de personal al Spitalului St. Vincent din New York City. Avea 59 de ani la momentul nașterii lui Mel. Mama lui Mel, născută în SUA, Mary Matilda Irene (născută O'Donohue; 1878-1967), a fost fiica agentului de cafea Joseph J. O'Donohue, comisarul orașului New York, fondator al Coffee Exchange și fondator al feribotului Brooklyn-New York. Oponentă a prohibiției, Irene Ferrer a fost numită în 1934 președinte al Comitetului cetățenilor pentru legile alcoolului din statul New York. Părinții lui Mel s-au căsătorit la 17 octombrie 1910, la New York. Mătușa lui Ferrer, Marie Louise O'Donohue, a fost numită contesa papală, iar sora mamei sale, Teresa Riley O'Donohue, o figură de frunte în organizațiile caritabile romano-catolice americane și organizațiile de asistență socială, a primit permisiunea de la Papa Pius al XI-lea de a instala o capelă privată în apartamentul ei din New York. Ferrer a avut trei frați. Sora sa mai mare, dr. María Irené Ferrer (1915-2004), a fost cardiolog și educator care a ajutat la rafinarea cateterului cardiac și a electrocardiogramei; fratele lor, Dr. Jose M. Ferrer (1912-1982), a fost chirurg; sora lor mai mică,Teresa Ferrer (1919-2002), a fost redactorul religios al The New York Herald Tribune și editorul educațional pentru Newsweek. Mel a urmat studii private la Bovée School din New York, la Canterbury Prep School din Connecticut, la Universitatea Princeton până în anul doi, când a renunțat pentru a dedica mai mult timp actoriei. Ferrer a început să joace când era adolescent și în 1937 a câștigat premiul Theatre Intime pentru cea mai bună piesă nouă a unui student de la Princeton; piesa s-a numit Awhile to Work în care a jucat cu o altă studentă, Frances Pilchard, care avea să devină prima lui soție. La 21 de ani, a apărut pe scena Broadway ca dansator, făcându-și debutul acolo ca actor doi ani mai târziu. A apărut ca dansator în două musicaluri nereușite, You Never Know și Everywhere I Roam de Cole Porter. După o luptă cu poliomielita, Ferrer a lucrat ca disc jockey în Texas și Arkansas și s-a mutat în Mexic pentru a lucra la romanul Tito's Hats. A lucrat ca redactor la un mic ziar din Vermont și a scris cartea pentru copii Tito's Hats (1940). A fost actor, regizor, producător și scenarist, activ din 1937 până în 1998. A lucrat pe Broadway, în filme, la televiziune. A jucat în filme, precum: Kind Lady (1940), Cue for Passion (1940), Scaramouche, Lost Boundaries (1949), Born to Be Bad (1950), The Brave Bulls (1951), Rancho Notorious (1952, cu Marlene Dietrich, în regia lui Fritz Lang), Lili (1953, cu Leslie Caron; a fost un mare succes; Ferrer și Caron au primit și un single de succes, „Hi-Lili-Hi-Lo”), Saadia (1953), Knights of the Round Table (1954, în care l-a interpretat pe Regele Arthur, a avut succes), The Antichrist (1974), The Supicious Death of a Minor (1975), The Black Corsair (1976), Nightmare City (1980). Ferrer a avut contract cu studioul Columbia Pictures ca regizor. Printre filmele la care a lucrat s-au numărat Louisiana Hayride (1944), They Live in Fear (1944), Sergeant Mike (1944), Together Again (1944), Meet Miss Bobby Socks (1944), Let's Go Steady (1944), Ten Cents (1945), O mie și una de nopți (1945), The Girl of the Limberlost (1945). S-a întors pe Broadway, unde a jucat în Strange Fruit (1945–1946). A fost regizat de José Ferrer (nu erau rude). Apoi l-a regizat pe José Ferrer în producția teatrală din 1946, Cyrano de Bergerac. A lucrat ca asistent la The Fugitive (1947, regizat de John Ford). El a regizat pe Claudette Colbert în The Secret Fury (1950) și a regizat sau co-regizat Vendetta (1950), The Racket (1951), Macao (1952). Ferrer a cunoscut-o pe actrița Audrey Hepburn la o petrecere; a vrut să facă o piesă împreună. Au apărut în Ondine (1954) pe Broadway și s-au căsătorit în 1954. El a plecat în Italia pentru a face Proibito (1954) și în Anglia pentru Oh...Rosalinda! (1955). Filmul Război și pace (1956, cu Audrey Hepburn, a fost un mare succes; el l-a interpretat pe Prințul Andrei). În Franța, a jucat cu Ingrid Bergman în Elena și bărbații (1956, regizat de Jean Renoir). Ferrer și Hepburn au făcut Mayerling (1957) pentru televiziunea americană. El a apărut în The Vintage (1957, care a fost un eșec). A realizat două filme pentru 20th Century Fox, The Sun Also Rises (1957) și Fraulein (1958). A mai jucat în The World, the Flesh and the Devil (1959), Blood and Roses (1960), The Hands of Orlac (1960), Charge of the Black Lancers (1962), The Devil and the Ten Commandments (1962), The Longest Day (1962), Paris When It Sizzles (1964), The Fall of the Roman Empire (1964). Ferrer a produs filmul biografic El Greco (1966, în care l-a interpretat pe faimosul pictor). La televiziune, el a regizat serialul The Farmer's Daughter (1963–1966), a avut un rol secundar în Sex and the Single Girl (1964). În anii 1970, Ferrer a lucrat ca actor în Italia. A mai jucat în: A Time for Loving (1972), Brannigan (1974), Silent Action (1975), The Net (1975), Gangbuster (1977), The Pyiama Girl Case (1977), Pescărușii zboară jos (1977), Hi-Riders (1978), The Norseman (1978), Guyana: Crime of the Century (1979), The Fifth Floor (1979), Întoarcerea Sfântului (1979), The Visitor (1979), Island of the Fishmen (1980), The Great Aligator River (1980), Eaten Alive! (1980), Lili Marleen (1981). Din 1981 până în 1984, el a apărut alături de Jane Wyman în Falcon Crest (pentru care a regizat mai multe episoade). A jucat rolul unui reporter în episodul Columbo, „Requiem for a Fallen Star”. A apărut într-un episod din serialul Murder, She Wrote, în două miniseriale de televiziune, Peter the Great (1986) și Dream West (1986), în Eye of the Widow (1991) și Catherine the Great (1995). Pentru contribuțiile sale la industria cinematografică, Mel Ferrer are o stea pe Hollywood Walk of Fame, la poziția 6268. În plan personal, Ferrer s-a căsătorit de cinci ori, cu patru femei, cu care a avut șase copii. Frances Gunby Pilchard, prima și a treia sa soție, a fost actriță care a devenit sculptoriță. S-au căsătorit în 1937 și au divorțat în 1939 după ce au avut un copil, care a murit înainte de divorț. Cu Barbara C. Tripp, s-a căsătorit în 1940 și au divorțat ulterior. Au avut doi copii: fiica, Mela Ferrer (născută în 1943), și fiul, Christopher Ferrer (născut în 1944). Cu Frances Gunby Pilchard s-a recăsătorit  pentru a 2-a oară în 1944 și au divorțat în 1953, după ce au mai avut doi copii: Pepa Philippa Ferrer (născută în 1941, concepută în timpul căsătoriei sale cu Tripp) și Mark Young Ferrer (născut în 1944). Cu actrița Audrey Hepburn, a fost căsătorit din 1954 până în 1968. Au avut un fiu, Sean Hepburn Ferrer (născut în 1960). Cu Elizabeth Soukhotine, din Belgia, a fost căsătorit din 1971 până la moartea sa, în 2008. Înainte de căsătoria sa cu Elizabeth,  el a avut o relație cu designerul de interior, Tessa Kennedy, în vârstă de 29 de ani. Ferrer vorbea fluent engleză, spaniolă și franceză. Rezident din Carpinteria, California, Ferrer a murit de insuficiență cardiacă într-o casă de convalescență din Santa Barbara, California, la vârsta de 90 de ani.

Actor și regizor american de film. Laureat la Princetown University. Multiple disponibilități artistice: dramaturgie (premiul Universității Princetown); proză (cartea de povestiri "Pălăriile lui Tito"); actorie din 1940; regie de teatru radiofonic (din 1944) și director de scenă (formează trupa estivală "La Jolla" cu Gregory Peck, Dorothy Mc Guire și Joseph Cotten). Debutează pe ecran în 1949. Aparițiile din "Rancho Notorius", "Lily", "Război și pace" sunt adevărate recitaluri de virtuozitate dramatică. Figura atrăgătoare, bărbătească, fascinația măștii, melancolia privirilor, surâsul interiorizat conferă interpretării sale o maximă încărcătură psihologică. Personalitatea acestui actor grav și auster va parcurge în continuare un repertoriu întins, bogat în creații de valoare antologică precum cele din "Soarele răsare din nou", "El Greco". A fost recompensat cu o stea pentru filmele sale, situată în partea de sud, aria 6200, pe Bulevardul Walk of Fame din Hollywood.