După Berlin, B-EST şi o avanpremieră săptămâna trecută, una dintre cele mai amuzante mostre de România ajunge în cinematografele din toată ţara: Cea mai fericită fată din lume, debutul în lungmetraj al lui Radu Jude, o poveste foarte românească despre copii şi părinţi, plus "agendele" lor foarte nesincronizate. Delia (Andreea Boşneag, excelentă!) participă la o campanie promoţională şi câştigă o maşină. Fata ar vrea s-o păstreze, visând la prestanţa pe care aceasta i-o va aduce în faţa colegelor de cărat la munte şi la mare, dar părinţii ei (Vasile Muraru, Violeta Haret-Popa) îi năruie orice speranţă de distracţie cu şantaje sentimentale şi insistenţe să vândă premiul pentru a deschide o pensiune agroturistică. Absurdul savuros al conversaţiilor dintre fiică şi părinţi are un pandant la fel de amuzant pe platoul de filmare improvizat în Piaţa Universităţii, unde se filmează o reclamă care să arate lumii întregi câştigătorii valoroaselor premii. Aici Delia trebuie să repete la nesfârşit, în timp ce bea cantităţi impresionante din sucul organizatorului campaniei promoţionale, că este Cea mai fericită fată din lume, victimă nevinovată a divergenţelor de opinii între echipa de filmare şi clientul plătitor al reclamei. Obligatoriu de văzut.
Bineînţeles, amatorii de cinema şi popcorn din România vor prefera, pe nebună dreptate, cealaltă premieră a săptămânii, revenirea lui Tom Hanks în hainele şi pletele (mai scurte, de această dată) simbolistului Robert Langdon. În Îngeri şi Demoni, Langdon îşi continuă aventurile din Codul lui Da Vinci, doar că de această dată îi lasă în pace pe descendenţii lui Iisus. De fapt, după ce a enervat teribil Biserica Catolică (doar i-a dezvăluit cel mai bine păstrat din secrete, deh), Langdon pune umărul la salvarea întregului Vatican! Subiectul filmului este prea exagerat ca să-i acordăm mare atenţie, iar de spus nu mai este decât că Langdon face ce face şi dejoacă planurile unei secte criminale, zboară şi salvează Vaticanul de la distrugere. Cronicile nu sunt prea bune, dar Ron Howard le cam are cu ploziile şi urmăririle, iar romanul omonim al lui Dan Brown excelează la intensitate şi răsturnări de situaţie.
Părerea ta
Spune-ţi părerea