Emoţiile, umbrelele şi curcubeul au colorat prima seară a festivalului Transilvania, a cărui ceremonie de deschidere s-a ţinut în aer liber, în frumoasa Piaţa Unirii din centrul oraşului, sub privirea de bronz a statuii lui Matei Corvin. Spectatorii nu s-au grăbit să se aşeze pe scaunele verzi aranjate milimetric în faţa ecranului, zgribulindu-se sub umbrelele multicolore sau în chioşcul în care te puteai încălzi cu o cafea neagră şi tare. Cu toate acestea, informaţiile primite de la echipa meteo a aeroportului din Cluj au fost corecte: la ora 9 fix ploaia s-a oprit şi a refuzat să mai înceapă.
După discursurile de întâmpinare (scurte, că deja gala era în întârziere) şi câteva fragmente de coloane sonore celebre (Star Wars, printre altele) interpretate de o orchestră, clujenii şi invitaţii festivalului au putut urmări probabil cel mai faimos scurtmetraj din toate timpurile, Le voyage dans la lune al lui Georges Méliès, într-o copie restaurată. Realizat în 1902, Călătoria este considerat prima operă de ficţiune din istoria cinematografului. În acelaşi timp este şi primul blockbuster al tuturor timpurilor, fiind proiectat în diverse versiuni în mai toate ţările de pe glob. Este uşor să-ţi imaginezi uimirea cu care a fost urmărită, exact acum 110 ani, aventura a şase oameni de ştiinţă ce ajung pe lună cu ajutorul unei navete aruncate în eter cu ajutorul unui tun gigantic. Răfuieli cu selenarii, locuitorii satelitului natural al Pământului, şi revenirea pe Terra sunt momente importante din povestea protagoniştilor.
Proiectat într-o versiune în culori, restaurată cadru cu cadru de-a lungul unui întreg deceniu, scurtmetrajul poate fi considerat punctul unde ficţiunea şi efectele speciale au cucerit o dată pentru totdeauna acest mediu considerat până în 1902 apanajul realismului. Dacă acum vezi la cinema blockbustere pline de efecte, fii sigur că asta se datorează şi lui Méliès, care la începutul secolului a distrus şi recreat toate preconcepţiile legate de utilizarea peliculei pentru a spune o poveste cu totul şi cu totul fictivă.
După peisaje selenare, Despre oameni şi melci a luat pulsul bunei dispoziţii a publicului clujean, care a înfruntat frigul pentru a-i vedea pe Andi Vasluianu şi Monica Bârlădeanu în această comedie ce te poartă în România anului 1992, când un grup de muncitori ai uzinei ARO ajunge la soluţii extreme pentru a-şi salva locurile de muncă. Filmul nu reuşeşte să depăşească anecdoticul (povestea este inspirată din întâmplări petrecute în realitate), dar glumele uşoare şi interpretările convingătoare, plus explorarea talentului la improvizaţie (sau o fi defect?) al poporului nostru ar putea transforma acest al doilea lungmetraj al lui Tudor Giurgiu într-un succes de casă (bine, în limitele specifice "succeselor" de casă de la noi) în România.
Cu o scenografie atentă şi replici care o să-ţi rămână în minte, Despre oameni şi melci nu este nici filmul de revăzut de zeci de ori, dar nici unul la care să te plictiseşti. De fapt acoperă o zonă slab reprezentată în cinema-ul nostru, acela al producţiilor de public, de consum, fără pretenţii de festival şi fără aerul acela sumbru atât de hulit în producţiile româneşti câştigătoare de premii, dar deloc apreciate de spectatorii obişnuiţi. Noi l-am apreciat pentru modul în care explorează impostura (Dorel Vişan, actor ce a apărut în ultima vreme mai degrabă în dezamăgitoarele filme ale "foştilor") face aici un rol savuros, cel al directorului fabricii ARO, hotărât să o cedeze unor investitori francezi pentru o frumuşică sumă de bani, indiferent la soarta miilor de muncitori ce vor fi trimişi în şomaj. În film mai recunoşti anumite tipuri, de exemplu Manuela, o secretară prea frumoasă (Monica Bârlădeanu) pentru oportunităţile orăşelului ei care visează să emigreze, sau profesoara uimită de ignoranţa din jurul ei.
Fără să se chinuie cu satira sau cu avertismentul social, filmul îţi aduce aminte de micile orăşele din România în care nu se întâmplă practic nimic, iar locuitorii sunt în stare de orice pentru a-şi face un rost (muncitorii de la ARO visează să se salveze donând spermă). Cine ştie, poate că Despre oameni şi melci va da idei micilor întreprinzători, care vor înţelege că atunci când toate iniţiativele lor se soldează cu eşecuri, o schimbare de strategie poate fi cât se poate de nimerită.
Părerea ta
Spune-ţi părerea