Programul cinematografelor trebuie să bifeze câteva lucruri de Ziua Îndrăgostiţilor. În primul rând, vreo comedie romantică la care să meargă cuplurile. Apoi, câte un film pentru cei fără partener, iar aici schema logică se bifurcă: dacă pentru bărbaţi nu este nevoie de vreo mare sincronizare cu această sărbătoare importată din SUA, pentru femeile singure care vor să se ducă la cinema alături de cele mai bune prietene trebuie o selecţie mai atentă. Poate că, în acest caz, Madame Web este o opţiune viabilă.
Nu, nu spun că Madame Web este un film grozav şi nici că premiera de vineri va şterge ca prin minune cu buretele faptul că publicul global a depăşit fascinaţia filmelor cu supereroi. În acelaşi timp, Madame Web nu merită în totalitate cronicile dezastruoase ale criticilor americani (în acest moment filmul are un coeficient de 15% cronici pozitive pe RottenTomatoes) şi, o dată ce nu mergi cu aşteptări prea mari la cinema, te-ar putea atrage cu mixul său de girl power, actorul franco-algerian Tahar Rahim în rolul negativ, câteva promisiuni legate de posibile apariţii ale personajului titular în filmele cu Spider-Man, dar şi cu invitaţia de a nu ne judeca prea exigent părinţii.
După un preambul în care vedem o cercetătoare însărcinată (Kerry Bishe) căutând o anumită specie de păianjen în jungla amazoniană în 1970, acţiunea se mută trei decenii mai târziu, când Cassandra Webb (Dakota Johnson) este paramaedic în New York. După ce salvează la limită supravieţuitorul unui accident, eroina se prăbuşeşte în maşina acestuia în apele ce înconjoară metropola americană şi are o near death experience care îi declanşează darul premoniţiei. În acelaşi timp, afaceristul Ezekiel Sims (Tahar Rahim) este bântuit de o viziune din viitor, când trei femei dotate cu superputeri îl încolţesc şi îl ucid. Pentru a preîntâmpina acest pericol, Sims pune mâna pe o tehnologie revoluţionară (reamintim că acţiunea are loc în anul 2000) încercând să le găsească şi să le ucidă înainte ca ele să-şi capete puterile. Desigur, nu trece mult şi Cassandra şi Ezekiel vor ajunge la o înfruntare pe viaţă şi pe moarte.
Da, Madame Web se transformă la un moment dat într-un Mean Girls, atunci când Cassandra le descoperă pe adolescentele (Sydney Sweeney, Celeste O'Connor şi Isabela Merced) din viziunea lui Ezekiel şi încearcă să le protejeze. Interacţiunile dintre cele trei sunt în egală măsură stridente, enervante şi pline de clişee, aşa că mai că ajungi să-ţi doreşti la un moment dat ca tehnologia lui Ezekiel să funcţioneze şi antagonistul să le omoare mai repede. Dar, într-un (foarte) târziu, cele trei se transformă din cele mai privilegiate adolescente pe care o să le vezi anul acesta la cinema în adevărate aghiotante ale lui Madame Web şi filmul poate în sfârşit să captiveze.
Regizat de britanica S. J. Clarkson (Anatomy of a Scandal), Madame Web bifează toate locurile comune ale unei poveşti a originilor, dar plusează cu ataşanta relaţie absentă dintre eroină şi mama ei, Constance, care a murit la naştere. Orfană crescută în sistemul de asistenţă socială, Cassandra nu şi-a iertat niciodată mama care şi-a pus în pericol propria viaţă pentru a descoperi o specie de păianjen ale cărui abilităţi ar fi putut avea bătaie lungă în medicina globală. Dedesubturile acestei goane aparent pentru cunoaştere şi modul cum eroina ajunge să-şi ierte mama salvează în parte Madame Web de la uitarea instantanee. Cu toate acestea, Madame Web ar fi putut fi un film mult, mult mai bun.
Dacă Madame Web nu ţi se pare o opţiune bună pentru Ziua Îndrăgostiţilor, pe ecrane se află în continuare Anyone But You/Iubesc să te urăsc. În ambele filme joacă Sydney Sweeney, care a reuşit în ultimii ani să obţină apariţii în câteva dintre cele mai lăudate seriale şi miniserii precum Euphoria, Sharp Objects, The White Lotus şi The Handmaid's Tale.
