Cine se transformă în Monica Bellucci?

de Gloria Sauciuc in 17 Mai 2009

Sub toate aparenţele, nimeni nu ar putea să o facă, dar aseară, la premiera de gală a filmului Ne te retourne pas (Don't Look Back) de la Cannes, regizoarea Marina de Van (In My Skin / Dans ma peau, 2002) ne-a arătat că nu-i tocmai greu să devii Monica Bellucci - cu ceva efecte speciale şi machiaj consistent.

Şi când tocmai Sophie Marceau, o Monica Bellucci a Franţei, se metamorfozează în Bellucci, atunci - iată - dintr-o dată lucrurile ţi se par mai clare. Asemănarea dintre cele două actriţe a făcut-o pe regizoare să le distribuie în ceea ce s-a dovedit a fi o poveste bizară, ca să nu spunem scăpată de sub control.

Filmul Don't look Back/Ne te retourne pas participă în selecţia oficială a Festivalului, în afara competiţiei şi va ajunge în cinematografele din România în 2010.

Un tur de forţă în ceea ce priveşte machiajul şi efectele speciale, filmul este un thriller, pe alocuri horror, pe alocuri rizibil, în care ai impresia că retrăieşti momente din Twin Peaks, brodate peste un Alice în Ţara minunilor, varianta David Lynch amestecată cu Tim Burton (măcar acesta din urmă chiar are în pregătire o Alice, pe care urmează sa o lanseze). Schimbărilor interioare ale personajului, regizoarea preferă să le asocieze metamorfoze fizice, astfel încât asistăm la varianta (mult îmbunătăţită sub aspectul efectelor speciale) a unui fel de Total Recall. La un moment dat, Sophie Marceau nu mai e Sophie Marceau, sau - ma rog - doar cu jumătate de faţă, cealaltă fiind o versiune chinuită a ceea ce urmează să fie chipul lui Bellucci.

Prin urmare, în loc să vedem două actriţe superbe vedem un surogat colat din obrazul uneia şi a celeilalte, astfel încât imaginea este una monstruoasă. Apoi, regizoarea alege - nu înţelegem de ce - ca şi ceilalţi din familia personajului Jeanne (jucat de Marceau/Bellucci) să se metamorfozeze - un ochi i se face albastru atât copilului, cât şi soţului, după care aceştia se schimbă complet, recurgându-se la alţi actori. Machiajul îşi joacă toate cărţile (şi pe cele pe care nu le are), plusând foarte mult şi ducând la un efect hilar.

Regizoarea Marina de Van nu ia totuşi în van legile fiction-ului, punctul din care pleacă şi cel în care se termină povestea având un parcurs bine gândit. Ea ne lasă însă cu ochii în soare când vine vorba de a motiva ce anume declanşează procesul acesta de întoarcere în trecut, miza propriu-zisă a întregii poveşti şi fluenţa generală.

Altfel, cele două actriţe, uşor asemănătoare fizic, şi-au făcut foarte bine partitura, iar regizoarea s-a descurcat onorabil în a face trecerea de la o actriţă foarte dinamică, mereu în mişcare, care se foloseşte mult de gesturi, căreia cu greu îi prinzi chipul, mai timidă în a-şi expune faţa (cum e Marceau) la una mai serafică, care pune mult accent pe privire, cu un alt ritm şi o altă energie precum e Bellucci.

În Cannes, la premiera de gală a filmului cele două vedete feminine (Bellucci şi Marceau) au purtat fiecare câte o rochie roşie pe covorul ce duce către Palatul Festivalului. Pentru promovarea filmului, cele două actriţe au pozat îmbrăţişate şi topless.