Cine este Isabelle Huppert?

de Gloria Sauciuc in 13 Mai 2009

Isabelle Huppert nu este prima dată în juriul principalei secţiuni a Festivalului de Film de la Cannes, dar e prima dată în calitate de preşedintă a juriului.
În 1984, Huppert - alături de ceilalţi membri de pe atunci ai juriului, în frunte cu Dirk Bogarde - a acordat Palme d'Or-ul filmului "Paris, Texas", al lui Wim Wenders. În acel an Huppert a preferat o poveste despre un bărbat întors ca din morţi, care-şi ia fiul lăsat în grija fratelui şi porneşte cu el în căutarea mamei băiatului, altor poveşti, regizate de Lars von Trier, Werner Herzog, Theo Angelopoulos sau Marco Bellocchio. Poate fi acesta un indiciu asupra temelor care rezonează la Huppert? Dacă răspunsul este incert, să ne gândim la rolurile pe care a acceptat să le joace, de-a lungul timpului, astfel încât să ne dăm seama cu ce empatizează actriţa.

Prima apariţie a Isabellei Huppert pe Croazetă a fost în 1975, cu ocazia flmului Rosebud, în regia lui Otto Preminger, în care actriţa dă replica lui Kim Cattrall, povestea fiind aceea a luării de ostatici de către terorişti palestinieni. În anul următor, Huppert primea premiul Suzanne Bianchetti pentru debut, ca tânăra actriţă promiţătoare.

În 1978 primeşte Premiu de interpretare la Cannes, cu filmul lui Claude Chabrol - Violette Nozière, unde deţine rolul principal, cel al unei tinere care duce o viaţă dublă, fata de treabă a părinţilor ei pe de o parte, dar dincolo de uşle casei părinteşti o fată care se prostituează, ba - mai mult, care întreţine şi un gigolo. Huppert avea doar 23 de ani când a jucat acest rol, iar lumea cinema-ului îi era deja la picioare cu premiul obţinut la Cannes.

Anul 1980 ar fi putut fi înscris în Cartea Recordurilor pentru Huppert, pentru că a fost prezentă în competiţie cu... trei filme! Primul a fost Loulou, de Maurice Pialat, apoi Les Héritières, de Marta Meszaros, şi Sauve qui peut (la vie), de Jean-Luc Godard.

Anul următor a venit cu Kris Kristofferson şi Michael Cimino ca să prezinte Tărâmul făgăduinţei/Heaven's Gate/La Porte du Paradis, filmul cult al lui Cimino, care a stârnit unul dintre cele mai răsunătoare scandaluri din lumea cinematografică, pentru că demitizează westernul.

În 2001 Isabelle ia cel de-al doilea premiu de interpretare din cariera ei caneză, pentru incredibila prestaţie din La Pianiste, de Michael Haneke. Anul acesta iată că a ajuns să-l jurizeze tocmai pe regizorul care i-a oferit frumoasa şansă de a juca personajul complex, însingurat şi complexat al profesoarei de pian Erika. Doi ani mai târziu, Isabelle Huppert revine în afara competiţiei pentru noul film al lui Haneke, Vreme de restrişte/Le Temps du loup (The Time of the Wolf).
Va fi mai subiectivă Huppert faţă de filmul Das weiße Band al lui Haneke, cu care concurează regizorul pentru Palme d'Or anul acesta, despre copiii dintr-un cor dirijat de învăţătorul satului, care suferă tot felul de accidente ciudate, de parcă un ritual punitiv li se aplică?

Oricare ar fi răspunsul, Isabelle Huppert va fi o preşedintă competentă a juriului anul acesta. Ea se va consulta cu actriţele Asia ARGENTO, QI Shu, Robin WRIGHT PENN, Sharmila TAGORE, cu regizorii Nuri Bilge CEYLAN, James GRAY, Chang-dong LEE şi cu scriitorul Hanif KUREISHI.