Primul lungmetraj romanesc prezentat la Berlin, Cea mai fericita fata din lume spune si cele mai multe despre Romania. Povestea unei adolescente care castiga o masina la un concurs de genul "trimite eticheta" si se trezeste prinsa intr-un amuzant (dar si trist) joc-conflict al intereselor si-al aparentelor va captiva multi spectatori, chiar daca filmul sufera din cauza previzibilului.
Marele atu al acestui debut in lungmetraj al lui Radu Jude sunt actorii, dar si simtul replicii al regizorului, co-scenarist alaturi de Augustina Stanciu. Povestea se poate rezuma in cateva cuvinte: Delia (Andreea Bosneag) castiga o masina la un concurs organizat de un producator de bauturi racoritoare si ajunge la Bucuresti pentru a-si lua premiul si pentru a aparea intr-o reclama in care fraza leitmotiv este, desigur, "sunt cea mai fericita fata din lume". Dar intre adolescenta si parinti se naste un conflict: acestia vor sa vanda masina si sa transforme casa parinteasca intr-o pensiune agroturistica, in timp ce Delia ar vrea s-o conduca masina macar un an-doi sau, de ce nu, s-o foloseasca la Bucuresti, la facultate.
Marea descoperire a filmului lui Jude este chiar Andreea Bosneag. N-ai cum sa n-o iubesti pe aceasta pustoaica aleasa dintre alte 1500 de fete de aceeasi varsta si pe care cu siguranta o vom nominaliza anul viitor la Premiile Cinemagia. Andreea este excelenta in rolul Deliei, ale carei bun-simt si timiditate pot deveni arme redutabile in disputa cu parintii. Tanara actrita (deloc amatoare) reda extrem de bine frustrarea castigatoarei care se trezeste amenintata de pierderea propriului premiu, discutiile dintre ea si mama plina de frustrari (Violeta Haret Popa) si tatal manipulator (Vasile Muraru) fiind adevarate tururi de forta.
Graitoare sunt si frictiunile din sanul echipei de filmare a spotului publicitar, caci in fata ecranului albastru ("bagam livada de portocali la post-productie") situatia este si ea albastra: reprezentantul companiei face presiuni asupra regizorului (Serban Pavlu), regizorul asupra cameramanului (Andi Vasluianu), cameramanul asupra sunetistului si asa mai departe, intreg filmul fiind o adevarata serie de mici abuzuri si umilinte, care mai de care mai amuzante (sau triste). Regina este, in schimb, machioza (regretata Luminita Stoianovici, excelenta), care le bruscheaza cu un aplomb regal pe Delia si pe mama ei (Violeta Haret Popa).
In tot acest timp, Delia zambeste cu gura la urechi, bea tot mai mult suc si repeta cu tot mai putina convingere "sunt cea mai fericita fata din lume" in scene de un comic dulce-amar. Filmul, in schimb, este cat se poate de natural, asa ca ajungi sa-i ierti toate defectele si sa-l apreciezi pentru exact ceeea ce este: o imagine a Romaniei a anului 2008, intr-o zi torida de vara, "la fantana" din spatele Universitatii. Iar in ochii plansi ai Andreei Bosneag, care trebuie sa lupte pentru ceva ce este de fapt al ei, simti acel vis de mai bine pe care l-am avut sau inca il mai avem cu totii. Neaparat de vazut.
