Articole Le Fils de l'epicier

(2007)

Copilul negustorului

UN INTERVIU CU ERIC GUIRADO

Cand ti-a venit ideea filmului?

Prima schita a scenariului am scris-o in 2000. Titlul pe atunci era Antoine si norii, si urma sa fie primul meu lungmetraj. Dar din mai multe motive am fost nevoita sa-l pun deoparte promitandu-mi ca nu-l voi abandona.

Filmul prezinta o familie destramata…

Ceea ce indeparteaza membrii unei familii sunt lucrurile neclarificate, despre care nu se vorbesc. Personajele nu prea comunica unii cu altii, si chiar si atunci cand o fac se mint. Dar cred ca in fond sunt o familie normala cu nimic special. Fac tot ce pot pentru a trai o viata cat mai simpla, Antoine a inteles ca nu are un
viitor aici si de aceea a ales sa fuga de acasa.

In afara de Claire, personajele isi exprima foarte greu sentimentele…

Normal, sunt oameni rezervati, discreti, timizi sau chiar rusinosi, care nu fac un effort in plus pentru a-si imbunatati norocul.
Sunt indecisi, si din acest motiv sunt alternativ enervanti sau draguti. Imi amintesc de personajele lui Wim Wenders din Alice in orase sau Paris, Texas care vorbesc putin dar merg inainte.

In film vedem un peisaj pustiu locuit doar de oameni in varsta...

Este reflexia vietii mele si experienta traita in satele din sudul Frantei. Satenii din aceste zone pur si simplu nu-si pot schimba stilul de viata, fie din mandrie sau doar din obisnuinta. Chiar si cei mai batrani dintre ei insita sa se duca singuri pana la furgoneta negustorului pentru a-si mentine forma fizica si a ramane in contact
cu lumea.

Am fost profund impresionat de acest tip de izolare. Am cunsocut un postas care imi povestea ca foarte multi se aboneaza la ziare doar pentru ca el sa treaca zilnic pe la ei si astfel sa se asigure ca o sa vorbeasca cu cel putin o persoana pe zi. Situatia este aceeasi si cu negustorii calatori.

Este o relatie foarte puternica intre Antoine si Lucienne(Liliane Rovère)...

La inceputul filmului Antoine nu e tocmai prietenos, desi are multe de invatat de la oamenii cu care se intalneste. Lucienne e cea care ii aduce aminte de trecut si il face un mic idiot.

Il face sa inteleaga unde-i e locul si sa vada cu alti ochii lumea din jurul lui. In felul lui si Batranul Clement, caracterul jucat de Paul
Crauchet, are un rol important in evolutia lui Antoine.
Atat Paul Crauchet cat si Liliane Rovère au o personalitate foarte motivanta si au scos exact ce am vrut din personajul interpretat de
ei.

Regiunea unde ai filmat...

Am crescut in acea parte a tarii si sunt inca foarte strans legata de satele de acolo. Cand eram copil fotografiam natura, vroiam sa
captez lumina, formele si culorile padurii, de exemplu.

Sunt inca foarte sensibil la frumos si totodata foarte ingrijorat.
La montaj scot toate imaginile care sunt „prea frumoase”, deoarece ne distrag atentia de la esenta filmului.

De unde ti-a venit ideea sa vopsesti furgoneta?

De la inceput am vrut ca Claire sa sublinieze caraterul lui Antoine.
Cand incepe sa vopseasca masina, aduce un pic de viata, de noutate in viata satenilor. E ca o adiere proaspata de vant.
Este aproape balsfemator cum coloreaza furgoneta sacra a tatãlui.

Personajele din film au caractere autentice?

In orasele mari, oamenii au o viziune falsa despre viata de la sate.
Eu vad provincia ca un loc al paradoxurilor si contrastelor, un loc care tot timpul mi-a atras camera de filmat. Documentarele m-au ajutat sa ma apropii de acesti oameni, sa-i cunosc rutinele, obiceiurile si mentalitatea. Portretul unui pastor batran din muntii Jura, pe care l-am filmat acum 10 ani, inca ma inspira cand incep sa construiesc un personaj.