Articole Ratatouille

(2007)

Ratatouille

Cum s-a conturat muzica

Cand s-a pus problema muzicii potrivite pentru a alimenta actiunea dementa si emotiile subtile din RATATOUILLE, Brad Bird a apelat din nou la compozitorul care facuse o treaba atat de grozava cu “The Incredibles”: Michael Giacchino a creat o partitura muzicala în ritm de jazz, amuzanta, rapida si cu teme de inspiratie franceza, ca si filmul în sine.

În mare parte, spiritul de colaborare dintre Brad Bird si Giacchino i-a ajutat sa defineasca un sound proaspat pentru acest film. “Cei doi sunt în stare, practic, sa îsi citeasca reciproc gandurile,” observa producatorul Brad Lewis. “Brad vorbeste într-un limbaj vizual, iar Michael - într-un limbaj muzical, dar reusesc cumva sa gaseasca o modalitate de a le combina perfect în film. Uneori, muzica este subtila, alteori e picanta, comica, iar Michael are o maniera excelenta de a crea starea de spirit potrivita, pentru a urmari fiecare moment din poveste. Poate atinge culmi marete, emotionante, apoi poate sa fie cu adevarat mititel si usor, cu accente amuzante, ceea ce e exact ce ne trebuia pentru acest film.”

Dupa cum spune Giacchino: “Este un film vesel, evident, însa are si anumite note de melancolie - melancolia de a privi retrospectiv spre lucrurile pe care ti-ai dorit toata viata sa le faci. Am vrut sa subliniez aceasta idee si sa o exprim muzical. Cel mai important obiectiv al meu a fost sa surprind acest sentiment. În acelasi timp, filmul are multa actiune, multe secvente comice, dar nu am vrut ca acestea sa puna vreodata în umbra adevarata dimensiune a povestii.”

Pe langa tema principala, Giacchino a creat cateva teme singulare pentru fiecare personaj, reflectand personalitatile si dorintele lor specifice. "Mi-a placut ideea de a lucra pe teme separate, pentru ca acesta e cel mai bun mod în care poti prezenta personajele", spune el. "Tocmai asta îmi place la coloana sonora a unor filme precum "Razboiul Stelelor" sau "Cautatorii arcei pierdute" sau "Aventurile lui Robin Hood", din anii ’30—au aceste teme muzicale minunate, cu o alura apropiata de a muzicii de opera. Acestea sunt partiturile care mi-au servit ca sursa de inspiratie, în procesul meu de maturizare.”

Dupa cum remarca el, Remy are doua teme, precum si o "tema a amicilor" pe care o împarte cu Linguini. “La început, Remy are o tema "de sobolan", care are aproape o tenta "de hot" - e o melodie care îl tot urmareste, ca si genele care îl fac sa fie sobolan, desi el îsi doreste sa fie altceva," spune Giacchino. Cat despre tema care apare pentru Linguini si Remy, Giacchino spune: “Aceasta tema a amicilor apare doar cand cei doi lucreaza împreuna. Cel mai bun exemplu este cand Remy învata pentru prima data cum sa îl controleze pe Linguini—aceasta este întruchiparea temei lor muzicale. Apoi totul progreseaza, iar actiunea devine ampla, aproape eroica în finalul filmului, cand toti sobolanii apar împreuna, iar Linguini merge pe patine cu rotile. E aproape ca o tema britanica din al doilea razboi mondial, pentru ca prietenia lor a evoluat pana în punctul în care vor merge împreuna pana la capat".