Păreri La belle noiseuse

(1991)

Frumoasa scandalagioaica

Ordonează după

Data

Rating

alali pe 12 Februarie 2016 23:48

Drama cinefilului sau a nu vedea niciodata capodopera...

Intruziunea in "barlogul" artistului, in spatiul sacru unde se zamislesc operele de arta; iata ce ne propune, Rivette in acest film. O sansa ce apare o data in viata.
Preluand personajul Frenhofer, din nuvela "Capodopera necunoscută" a lui Balzac, Rivette reuseste sa inventeze o opera distincta, proprie. Frenhofer, maestrul, artistul ce detine in pastrare insasi taina realizarii creatiei desavarsite, in care s-a regasit chiar marele Picasso, este si eroul acestui film. Insa mult mai omenesc in comparatie cu modul fantastic in care este el prezentat in literatura franceza.
Si atat din asa-zisa "adaptare" a nuvelei balzaciene. Nu se foloseste nimic din fantasticul atmosferei cartii, nimic din modul in care se desfasoara actiunea acolo, nimic din destinul misterios al panzei pe care este zugravita capodopera unei vieti.
Si pentru a reda tot acest mecanism de nastere, de… citeşte

Iulidesprefilme pe 28 Iulie 2013 10:19

Filmul ilustrează senzualitatea prin prezenţa Emmanuellei Beart...

cosmin742000 pe 02 Martie 2013 09:17

O ecranizare excelente dupa Balzac , cu Jane Birkin fenomenala

eduard_stratan pe 2 august 2021 18:52

Cosmine ce bine ca te-au blocat pe acest site! Apoi în 2018 te-ai întrupat în blackmore si ai mai bântuit site-ul înca vreo 2 ani pâna te-au blocat din nou!

El_KaPpa pe 13 Septembrie 2020 18:20

7,9/10

Nici regizorul Rivette si nici pictorul Frenhofer nu au reusit sa ma convinga de faptul ca se realizeaza o capodopera sau ceva maret si ca au nebunia si puterea sa o faca, dar mi-au oferit destule momente in care aproape ca i-am crezut. Sunt totusi patru ore in care nu am simtit urma de plictiseala (cate filme s-ar putea lauda cu asta ?!), fiind mereu captivat fie de detaliile creatiei si de senzualitatea si frumusetea Mariannei, fie de implicatiile si de trairile pesonajelor secundare pe parcursul acestei lucrari.

Daca pe Frenhofer l-as fi dorit putin mai ciudat, mai nebun, mai suferind, adica mai aproape de genii decat de oamenii simpli, din punct de vedere al muzei Emmanuelle Béart a fost perfecta. De asemenea, Jane Birkin mi s-a parut excelenta in rolul de sotie care se sacrifica in numele artei si al iubirii.