Alfred Hitchcock spunea că el nu înțelege de ce oamenii dau bani ca să fie speriați. Rezultatele de box office din weekend arată că Halloween a avut pe teritoriul american încasări-record. Așadar observația lui Hitchcock este valabilă și astăzi. Un studiu recent oferă - peste ani - răspunsul la această dilemă a celebrului regizor.
O teză de absolvire realizată de către Sarah Miller-Shreve la Facultatea Ontario Brescia a arătat că există o corelație între persoanele care suferă de anxietate dar și cele care dovedesc o puternică empatie și plăcerea de a urmări filme horror.
Horror-ul a fost o temă populară în cinematografie, acest lucru întâmplându-se încă de la începuturile acestei arte. Horror-ul implică îngrijorare, frică, anxietate, şi se pare că publicul care apreciază genul caută aceste experienţe. Totuși, lumea evită în general emoțiile și stările care provoacă disconfort și, atunci, de ce - totuși - suntem gata să dăm 30 lei pe un bilet ca să fim speriaţi? Răspunsul l-a găsit acestă studentă: pentru că este cel mai sigur mod în care să trăim experienţa spaimei.
Proiectul Miller-Shreve a numărat 43 de respondenţi, studenţi, care au completat chestionare despre experienţele lor la diverse genuri de filme, clasificând şapte genuri de filme, urmărind răspunsul cu privire la cât de mult au fost apreciate sau dezaprobate filmele respective. Respondenţii care au acordat o pondere mare filmelor horror au fost consideraţi ca având o preferinţă ridicată. De asemenea, studenţii au completat diverse teste de personalitate pentru a se afla nivelul lor de anxietate, de stabilitate emoţională şi de comportament impulsiv. Studiul a demonstrat că persoanele cu un nivel ridicat de anxietate, anume cele care se simt nesigure în orice situaţie, au o afinitate mai mare pentru filmele horror decât acelea care au un nivel mai scăzut de anxietate în viaţa de zi cu zi...
Concluzia a surprins-o pe Miller-Shreve, a cărei ipoteză de lucru - anume că oamenii cu o anxietate scăzută caută senzaţiile filmelor horror - a fost contrazisă diametral. Concluzia a fost că persoanele cu un nivel ridicat de anxietate percep filmele de groază ca pe o supapă de descărcare, un mod de a-şi exprima într-un mod sigur frica într-un context în care filmul cere asemenea emoţii.
În altă ordine de idei, cercetătorul Mathias Clasen susţine că horror-urile permit publicului să trăiască emoţii negative precum frica şi anxietatea într-un spaţiu sigur. Într-un articol pentru ScienceNordic, Clasen sugerează că „frica activează mecanismele de apărare” şi ne permite să dezvoltăm și exersăm tehnici de autoprotecţie. Clasen relatează că „nu a fost surprins să vadă că unii dintre noi considerăm filmele horror ca pe o metodă de terapie", ca pe un „gen care permite în mod voluntar şi controlat să experimentăm emoţii negative”. Aşa cum mai notează Clasen într-un articol din ScienceNordic, preţul pentru această expunere pot fi coşmarurile şi insomniile. Se pare că şi pentru această defulare a fricii există un preţ de plătit.
Părerea ta
Spune-ţi părerea