Star Trek Into Darkness rulează în regim de avanpremieră în cinematografele cu tehnologie 3D din toată ţara şi pe ecranul IMAX din Bucureşti, oferind un spectacol vizual care îţi taie răsuflarea şi o poveste cu multe twisturi, acţiune cât să nu lase actorii să-şi tragă sufletul vreo clipă, multă tensiune şi personaje complexe.
În 2009, J.J. Abrams - creatorul seriei Lost, regizorul lui Misiune: Imposibila III şi a lui Super 8 - resuscita franciza Star Trek, nu doar readucând seria la viaţă, ci dându-i un suflu nou. A reuşit asta fără să îi aplice o transformare radicală. A reuşit să-l facă pur şi simplu bun, mai mult - un film mainstream, salvându-l de la statutul filmului de nişă. Ce înţelegeam atunci, şi ni s-a confirmat cu ocazia avanpremierei lui Into Darkness, este că regizorul nu face parte din grupul fanilor împătimiţi ai seriei Star Trek. Nefiind unul dintre fani, a lucrat ca simplu povestitor, fără să se raporteze la un bagaj emoţional sau vreo nostalgie personală. Asta a putut face din Star Trek Into Darkness un SF cu viaţă proprie, de audienţă generală.
E adevărat, prima scenă din Star Trek Into Darkness, film pe care l-am vizionat joi seara pe ecranul Imax din Bucureşti, este un tribut adus seriei Star Trek, făcând trecerea de la "locurile comune", ce cu siguranţă vor unge pe suflet fanii, către un nou nivel. Echipa de pe Enterprise este într-o misiune de explorare, pe planeta vulcanică Nibiru. Unul dintre trailerele filmului arată în câteva secunde fascinanta planetă. În film secvenţa este destul de dezvoltată, cu Kirk (Chris Pine), Spock (Zachary Quinto) şi Bones (Karl Urban) gata să încalce regulile Flotei Stelare. După scena-tribut, filmul evoluează în direcţia în care J.J. Abrams a vrut să ducă filmul de la bun început. Odată ce misiunea de explorare "a noi lumi şi noi civilizaţii" este încheiată, Enterprise revine la bază. Acolo Kirk află despre atentatul asupra arhivelor Flotei Stelare, pus la cale de cel identificat ca fiind John Harrison (Benedict Cumberbatch). Aşa că misiunea Enterprise se modifică radical - Kirk şi echipajul său vor pleca în spaţiu într-o operaţiune militară. Pentru că un război e pe cale să se declanşeze... Miza filmului creşte, astfel, dramatic.
Rămânând la capitolul tributuri, fanii din sală ai seriei Star Trek au aplaudat - la proiecţia din sala Imax de joi seară - intervenţia într-o scenă scurtă a unui personaj veteran din universul Star Trek. Salutăm şi noi această participare.
Personajul negativ al filmului, jucat de un Benedict Cumberbatch costumat precum Blade, este un adevărat adversar pentru Kirk şi echipaj, mai ales prin caracterul lui alunecos, manipulativ. Rece, cerebral, cu rezistenţă fizică şi abilităţi combative aproape inumane, cel identificat de Flota Stelară ca John Harrison are un soi de cruzime ce-l apropie de Hannibal Lecter. Scenariştii Roberto Orci, Alex Kurtzman, Damon Lindelof îl fac miezos pe acest villain. Pe de o parte crede în eugenie, pe de alta are câteva momente în care i se întrevede umanitatea. J.J. Abrams licitează şi mai mult la capitolul "răi". Mai există o minte bolnavă în spatele personajului lui Cumberbatch, a cărui identitate nu o vom dezvălui, care încurcă şi mai mult iţele echipajului de pe Enterprise. Pregătiţi-vă, de asemenea, pentru câteva twist-uri bune, plus mărunte şi secundare conflicte care vor pune sare pe rană, pe parcursul filmului, dând de furcă protagoniştilor.
Dacă Kirk şi Spock, intuitivul comandant şi - respectiv - raţionalul secund, se completează reciproc, iar fetele de pe Enterprise - Uhura (Zoe Saldana) şi Dr. Carol Marcus (Alice Eve) vor face deliciul publicului masculin (prima mai ales pentru scena în care îi confruntă pe agresivii klingonieni, iar blonda mai ales prin apariţia în bikini), personajul nostru de suflet din acest film este... Scotty (Simon Pegg), inginerul-şef de geniu de pe Enterprise.
Scenele de luptă corp la corp, sau dintre nave, urmăririle în spaţiu, ori de pe planeta klingonienilor, Kronos, frumuseţea stranie a planetei Nibiru, imaginile panoramice ale Londrei din viitorul îndepărtat, plus proiectarea filmului în trei dimensiuni, fac din Star Trek Into Darkness un spectacol vizual la care îţi vei ţine respiraţia. Comparabil ca spectaculozitate cu un Transformers: Dark of the Moon, ori Iron Man 3, fiind totodată altceva, nu credem că greşim afirmând că are şi miez, cam ca un thriller psihologic.
Iar după ce J.J. Abrams şi echipa reuşesc să facă un film în care nu e timp să te plictiseşti, pentru că există acţiune, miză, conflicte, vocea din off de pe generic te va face să simţi fiori în tot corpul. La auzirea tagline-ului filmelor Star Trek, nostalgia şi emoţia vor năpădi spectatorul, fie că este fan împătimit, fie că a urmărit măcar o dată un film din seria cu Căpitanul Jean-Luc Picard: "Space: the final frontier. These are the voyages of the starship Enterprise. Its five-year mission: to explore strange new worlds, to seek out new life and new civilizations, to boldly go where no man has gone before".
Părerea ta
Spune-ţi părereadaca ai vrut sa zici ca a reusit sa incadreze star trek in moda filmelor din 2013, atunci da ai dreptate dar sa spui fara o transformare radicala mi se pare exagerat.cele 2 filme nu mai au nimic in comun cu tematica din seria originala, parerea mea
Moda, moda, moda. Bani, bani, bani si exploatarea unor teme legendare. Sau "Calea batatorita" dar ipsa de imaginatie care exploateaza dependenta publicului de o tema indragita. Sa-mi fie cu iertare, in veci pururi nu vor mai reusi efectele speciale si grafica pe computer sa reinvie mult iubitul dar... apusul Star Trek. Pacat. Unde mai pui ca primitive cum erau in anii 90, judecand dupa capacitatea si tehnica de atunci de a crea efecte speciale, acele efecte chiar... erau convingatoare! Nu prea aveai ce le reprosa, chiar si asa low budget cum erau. Ca sa nu mai spun de panourile cu beculete si lampi care se aprindeau anarhic, cu ecranele bombate si graficele inutile din si mai vechea serie (epoca J. T. Riker)... Chiar si acelea erau suficient de convingatoare. Scenarii le erau primitive, copilaresti, dar imaginatia sau dorinta de a evada din lumea reala compensau orice neajuns, oricat de carcotas ai fi. Let's face it: noii actori ce insufletesc personajele sunt total lipsiti de carisma, total insipizi si lipsisti de personalitate. Niciodata nu va mai exista un Spok precum Leonard Nemoy, niciodata macar un J.L. Picard...
Seria actuala - si ma refer aici la tot ce s-a produs dupa - e doar o imitatie palida, o chinezarie nereusita, o creatie disperata concentrata pe anabolizante CGI. De fapt o lipsa de respect fata de fanii seriei. La fel s-a intamplat si cu Star Wars, la fel cu Terminator sau cu Die Hard si cate si mai cate. Francizele transformate in sindrom (sau invers) au sufocat prin saturatie si imitatie nereusita tot ce au creat predecesorii. Enough.
Pe cand ceva nou totusi? Mintea omului e limitata de Spatiu - frontiera finala... Sa vedem, si revenim cu alta parere, daca e cazul.
Art. se adreseaza tinerilor si celor ca nu au habar de franciza star trek, pentru fani este trist de noua interpretare a liniei temporale prin distrugerea palnetei Vulcan....
La capitolul dialog sta prost, cam agresiv ceea ce a stricat farmecul. Star trec a pris la public datorita dialogurilor care erau bine conturate, decand a mutit creatorul sa dus totul de rapa. La naiba cu viitorul mai bun al speciei umane, este deja un alt film sf bun dar de duzina.