Doi androizi au sarcina de a crește copii umani pe o planetă misterioasă în cel mai nou serial HBO - Raised by wolves. Mama, un android cu un trecut secret programat să aibă grijă de copii umani, este interpretată de Amanda Collin (A Conspiracy of Faith) , iar tatăl, un android foarte devotat atât mamei, cât și copiilor umani este jucat de Abubakar Salim (Fortitude). Ridley Scott regizează și este producător executiv al serialului, iar apreciatul scenarist Aaron Guzikowski (Prisoners) a creat serialul cu 10 episoade și este scenarist și showrunner.
HBO a pus la dispoziția cititorilor Cinemagia un interviu cu cele două personaje centrale. Pentru actrița de origine daneză Amanda Collin și actorul britanic Abubakar Salim, rolurile androizilor din serialul „Crescuți de lupi” (HBO), regizat de Ridley Scott au venit la pachet cu multă muncă, în condiții dificile. Au filmat pentru prima dată în Africa de Sud, pe caniculă, purtând costume de latex, și au experimentat alături de personajele lor călătoria inițiatică a unor creații ce ajung să fie mai umane decât creatorii lor.
Cum ați descrie personajele voastre – Tatăl și Mama?
AS: Cred că tatăl este asemeni unui comic cu multe defecte, dar foarte iubitor. Încearcă din răsputeri să dea o mână de ajutor în misiunea de a crește copiii primiți în grijă, știind că de fapt mama este capabilă să facă totul singură. Am abordat acest personaj ca pe un contrapunct pentru natura Mamei. Ea este părintele care își iubește copiii și vrea să-i protejeze, în timp ce Tatăl îi vede ca pe niște ființe umane și încearcă să-și imagineze ce pot deveni pe măsură ce cresc. De fapt, de cele mai multe ori părinții par așa. Mama mea încă crede, uneori, că am doi ani…
AC: Se întâmplă atât de multe cu Mama, trece prin tot felul de transformări, pornind de la ceea ce crede că este ea și care este scopul misiunii pe care o are. Mi-a făcut plăcere să joc asta, pentru că, la rândul meu sunt mamă, și mamele încearcă să facă tot ce-i mai bine, dar când pot fi oare perfecte? E un subiect important de discutat în acest prezent în care totul devine computerizat și avem ca termen de comparație perfecțiunea. Trebuie să ne reamintim că a greși e omenește, că toți avem defecte. Iar procesul prin care trece Mama, descoperind cine este cu adevărat, este un lucru fascinant și înfricoșător în același timp. E o călătorie frumoasă în care combină întunericul și lumina, în speranța de a deveni un individ complet.
Jucați rolurile unor androizi care au emoții. Cum ați abordat aceste personaje non-umane?
AC: Mama simte foarte multe. Uneori e ca un copil sau ca un adolescent, nu are nicio idee cum să controleze tot ce simte. Descoperă treptat totul și asta a fost cel mai interesant și pentru mine să descopăr odată cu ea, la fiecare scenă. Scena nașterii din primul episod este foarte emoționantă. Are un copil care e pe cale să moară în brațele ei și dintr-o data începe să respire. A fost copleșitor. Îmi amintesc că am întrebat dacă faptul că plâng se potrivește cu scenariul. Au folosit reacția mea în lacrimi, deci, cred că până la urmă a fost potrivită.
AS: Asta este cel mai interesant la acest proces al descoperirii a ce înseamnă să fii și să te simți ca un android. Rareori ai ocazia să joci un personaj care experimentează această senzație, pentru prima data. Sunt ca niște copii către care sentimentele vin continuu și trebuie să le facă față. Deși suntem responsabili pentru creșterea și viitorul umanității, ne simțim ca niște adolescenți. Ce dinamică interesantă! Câte lucruri de explorat!
Cum v-ați pregătit pentru aceste roluri?
AS: M-am uitat la foarte multe jocuri video. Dintotdeauna mi-a plăcut să analizez personajele din jocuri și să abordez personajele care și cum ar fi create în jocuri video. Ai la dispoziție foarte mult spațiu de joacă, pentru că intri în pielea lor. Pe deasupra, procesul din cadrul acestui proiect a fost unul colaborativ. Am avut o mulțime de conversații cu Amanda despre originile noastre - de unde venim, cum au fost creați. Apoi vorbeam cu Ridley Scott care ținea foarte mult la cadență, muzicalitatea vocii și felul în care asta influențează mișcarea.
AC: În mâinile unui regizor ca Ridley, care face ca totul să pară un joc al descoperirii, experiența a fost una diferită de tot ce trăisem până atunci. A fost amuzant, liber, minunat. Ridley Scott e un maestru al ecranului și în special un maestru în SF.
Cum a fost colaborarea cu el?
AS: Îmi amintesc că, înainte de a-l cunoaște, îmi spuneam că sunt pe cale să-l întâlnesc pe nașul SF-ului. Dar pentru el, totul este despre povești și relații. E despre ce ține povestea în picioare și pe ce se bazează lumea de azi și asta mi se pare înțelept și genial. Nu ne-am blocat în ideea de SF, pentru că, dacă am fi făcut, asta am fi negat o mare parte din public, fiindcă nu toată lumea e pasionată de SF. Dar dacă aduci totul la nivelul umanității, așa cum face Ridley în mod natural, te îndrăgostești imediat. A fost minunată experiența de a lucra cu el, este un om minunat, serios, care nu are nimic de dovedit nimănui.
AC: Să ai un om atât de important care dă tonul, care e atât de prezent și instinctiv, e o adevărată inspirație pentru toți cei din jur. Ne-a oferit multă libertate pentru a ne exprima opiniile. Îmi vine în minte un moment în care mi-am sunat soțul, cam la două săptămâni după începerea filmărilor ca să-i mărturisesc: „Ce mă fac? Tocmai i-am spus lui Ridley Scott că nu cred părul meu ar trebui să fie roșu!” Bineînțeles că a fost minunat cu părul roșcat, până la urmă, așa cum se aștepta, și asta e genial la el. Are un mod aparte de a te face să te simți important și ascultat mereu și aș fi fericită dacă aș lucra cu el pentru tot restul vieții mele.
Cum a fost la casting?
AC: Nici n-am avut timp să mă gândesc cum a fost, totul s-a întâmplat foarte repede. Am fost la casting și după vreo cinci zile, am primit un telefon pentru o nouă audiție, la Londra. M-am gândit că dacă merg, n-o să primesc rolul pentru că acum o să mă gândesc doar la asta și o să ratez. Acum mă simt atât de norocoasă am reușit să dau viață acestui personaj și că acest rol este al meu.
AS: La mine a fost un proces care a durat mai mult, vreo șase sau șapte runde de interviuri. La prima audiție eram sigur că nu voi primi rolul. Pe măsură ce trecea timpul, mi-l doream din ce în ce mai mult. Prin tura a cincea de audiții, la probele vestimentare, designerul de costume mi-a arătat poze cu Amanda în costum și mi-am spus că trebuie neapărat să joc în acest film, cu această persoană.
Ați filmat în Africa de Sud, unde e foarte cald, iar voi purtați acele costume de latex permanent. Cum a fost pentru voi experiența asta pe caniculă?
AC: Da, temperatura ridicată a fost o provocare. În fiecare dimineață petreceam vreo 30 de minute pentru a îmbrăca acest costum. Era foarte cald cu dificil cu fiecare rază de soare, aveam nevoie de ajutorul a trei oameni când aveam nevoie să merg la toaletă. Dar prefer oricând să port latex decât un corset.
AS: A fost extrem de cald. De fiecare data când ridicam mâna se vedeau urme pronunțate de transpirație. Am avut parte de multe provocări în cele opt luni petrecute în acest costum în Africa de Sud și toate au contribuit la filmare, la felul în care am relaționat cu Amanda, pentru care experiența era diferită. Am înțeles toată nebunia și a fost extraordinar că am avut cu cine să împart experiența asta.
AC: Deseori n-aveam multe de făcut într-o scenă, costumele ne făceau să părem androizi. Iar asta ne-a oferit libertatea de a fi umani în expresie. Pantofii sunt cei care, de obicei, îi dau personajului o strălucire, o particularitate, aici am avut un costum întreg, iar asta a fost un dar minunat.
