Ediția pe luna septembrie a revistei Perfect îi este dedicată actriței Nicole Kidman, care a oferit câteva imagini-teaser cu coperta publicației și din interiorul revistei. Ce vedem este o Nicole Kidman sculpturală, cu musculatura foarte bine lucrată și o înfățișare tinerească. Imaginea nu a întârziat să provoace reacții. Publicația The Guardian, prin jurnalista Yvonne Roberts, a acordat o pagină întreagă subiectului, punând punctul pe „i” despre „o lume care refuză să accepte ca îmbătrânește”. Redăm, mai jos, punctele esențiale din articol.
„Reușita de a opri trecerea timpului când vine vorba de aspectul fizic este binevenit pentru un superstar. Nicole Kidman, la 55 de ani, nu este doar o actriță excepțională care a câștigat numeroase premii, nu doar o prezență plăcută, isteață și inteligentă. Mai mult, așa cum se afișează pe coperta numărului de luna viitoare al revistei Perfect, actrița dovedește că are cea mai eficienta armă în lupta împotriva îmbătrânirii: musculatura. Această dezvăluire a transformării ei fizice a dus la o serie de articole despre femeile mai în vârstă care au trecut prin transformări asemănătoare: corpuri puternice și, deci, minți puternice, definindu-se drept creatoarele unei feminități noi, sănătoase, care le oferă condiția fizică pe care ele însele nu au avut-o la 20 de ani... [...]
Gimnasta Simone Biles, jucătoarea de tenis Serena Williams și numeroase jucătoare profesioniste de fotbal sunt în stare fizică de invidiat deoarece sunt dedicate sportului pe care îl practică. Totuși, ele nu își propun o strategie de a înșela vârsta. Atunci când schimbările fizice fac imposibil ca o femeie să arate de 30 de ani la dublul acestei vârste, feminității i se întinde o capcană. Prin anii 1980, feminista Susan Brownmiller scria o carte întreagă despre feminitate, și avertiza că 'o lupta continuă pentru aspectul fizic perfect... este restricția supremă la adresa libertății de gândire”.[...]
Madonna, cu fața proaspătă și plina de vervă, a sărbătorit de curând aniversarea a 64 de ani în ciorapi mulați și fustă scurtă. De ce nu? A reușit să îmbătrânească frumos, dar, așa cum a mărturisit fanilor, are decenii de cicatrici: ligamente rupte, un șold înlocuit. Cu siguranță urmează artrita. În aceste condiții, a te lăsa „să fii tu însăți”, păcatul capital într-o cultură care pune pe primul loc aspectul, pare să devină o eliberare.
`Oare vârstnicii sunt ființe umane?`, se întreba Simone de Beauvoir în cartea ei Old Age. Cum putem ști într-o lume care refuză să accepte ca îmbătrânește? [...]
Deși Kidman a dovedit și în alte rânduri că știe să se reinventeze, faptul ca afișează o paradă continuă de gesturi de a se face imună la vârsta prin dietă, antrenament, ținută, abstinență, camuflarea părților corpului și proprie înșelare este o dubioasă competiție cu ea însăși. Oare afișarea vârstei este ceva rău? Pentru unii este. Autocontrolul permanent, văzut ca o obsesie fața de ceea ce s-a pierdut, în locul bucuriei legate de achizițiile care vin odată cu înaintarea în vârstă, ne fac să ne simțim inconfortabil în procesul de a fi noi înșine, oricât am fi de ridați și de imperfecți.
În cartea Natural Causes: Life, Death and the Illusion of Control, autoarea și activista Barbara Ehrenreich scria încurajator: `Atunci când mi-am dat seama că eram destul de bătrână cât să mor, am hotărât că eram de asemenea prea bătrână ca să imi mai impun suferințe sau neplăceri în lupta pentru o viață mai lungă`.
Antrenamentul sportiv nu trebuie, într-adevăr, să fie un chin (totuși, antrenamentul necesar pentru o formă precum a lui Kidman, conform unor surse informate, ar cere cinci ședințe pe săptămână).
Conform unor cercetări, o plimbare de 10 minute pe zi i-a ajutat pe octogenarii coreeni să trăiască cu 40% mai mult. Asta are logică. Însă gesturile extreme nu au. Urmărirea cu perseverență a unei tinereţi veșnice înlătură posibilitatea de a îmbătrâni frumos. Judi Dench, la 87 de ani ai săi, nu pare cu nimic speriată de ceea ce este acum sau de ceea ce va deveni.
