Iată că vara lui 2016 readuce în atenție un personaj iconic, în filmul Legenda lui Tarzan, cu premiera pe 8 iulie. Ce propune nou acest spin off? Efecte speciale impresionante dar și un sens moral superior. Acum Tarzan nu mai este doar omul-maimuță, ce sare din copac în copac și apără o domniță la ananghie. Tarzan este pus acum în slujba unui mesaj moral superior și a unui mesaj politic. Abordarea ni s-a părut bine-venită.
Prin urmare, acest spin off este ancorat în istorie: acțiunea e plasată în perioada colonială, la sfârșitul secolului XIX, pe când Regele Leopold al II-lea al Belgiei își „însușea” Statul Congo. Dacă mai toate țările mari din Europa aveau mai multe colonii, belgienii erau cunoscuți ca fiind printre cei mai brutali colonizatori. Și astăzi circulă online poze din 1900, în care belgieni arătau spre mâinile tăiate ale unor copii congolezi, în semn de pedeapsă pentru că nu fuseseră suficient de productivi.
De altfel, Leopold al II lea al Belgiei rămâne în istorie în primul rând pentru faptul că și-a fondat această societate de exploatare a bogățiilor din Congo (zorii acesteia se văd în filmul Legenda lui Tarzan) și a folosit-o în beneficiul personal, nici măcar al statului. Sub regimul lui, milioane de congolezi au murit (se vehiculează cifra de 10 milioane), drept pentru care - în 1908 - în urma unor informații despre decese și abuzuri, s-a ajuns la un scandal internațional, iar Leopold al II-lea a fost forțat de către guvernul belgian să cedeze controlul coloniei autorităților publice. Consulul Britanic Roger Casement, trimis al Coroanei în Congo, a întocmit un raport despre atrocitățile Regelului, raport ce a fost publicat la acea vreme. Personajul lui Samuel L. Jackson e vag inspirat din cel al consulului, întrucât vrea să găsească o dovadă că este adevărat ceea ce bănuieşte, anume că - în ciuda tuturor negărilor - acolo există sclavie.
Ne-a mai atras atenția și că George, personajul lui Samuel L. Jackson, e cât se poate de modern, omul tuturor libertăților. George este americanul bun, de culoare, inteligent, tolerant, care ține la libertate, în contrapondere cu personajul lui Christoph Waltz, portretizat ca fiind europeanul exploatator, brutal, geniu al răului... Christoph Waltz joacă rolul lui Leon Rom, emisarul belgian care intră într-o afacere diabolică – viaţa lui Tarzan pentru o avere în diamante, suficiente cât să umple cuferele goale ale regelui Leopold.Așadar, fondul acesta de brutalitate e subtextul filmului, iar Tarzan va deveni un vector în lupta contra demersurilor inumane ale trimisului Regelui.
Pe de altă parte, modul în care este construită în film relația dintre Tarzan și George Washington Williams (Samuel L. Jackson) face ca Legenda lui Tarzan să stea foarte bine în picioare și ca un „buddy film”. Fără ca asta să pună pe plan secundar relația Tarzan-Jane, ori chimia dintre Margot Robbie și Alexander Skarsgård. George (Samuel L. Jackson) îl va însoți pe Tarzan prin juglă, va încerca mereu să țină pasul, fiind contraponderea amuzantă și deseori salutară a protagonistului, mereu încolțit ba de oamenii emisarului Leon Rom, ba de animalele din junglă, ba de Mbonga, şeful tribului Mbolonga (Djimon Hounsou). Tarzan e jucat într-o manieră destul de glacial-aristocratică de către Alexander Skarsgård. Mi s-a părut că actorul a avut rețineri în a dezlănțui fiara din personajul Tarzan (poate și pentru că acțiunea are loc la ani de la momentul în care Tarzan părăsește jungla pentru o viață liniștită în Anglia victoriană).
Legat de efectele vizuale, totul arată suficient de spectaculos încât să satisfacă, poate chiar să și impresioneze publicul obișnuit cu imaginile CG - de la peisajele africane, la animale, coregrafia deplasării la mare înălțime, pe crengile arborilor. Cu postura lui impozantă, Alexander Skarsgård se mișcă fluid printre liane (gesturile și postura au fost replicate după ale unui artist de la Cirque du Soleil).
Am apreciat mult și virtuțile plastice ale filmului - jongleriile cu lumina, cu contrastul şi tonurile de culoare, costumele, scenografia și anvergura scenei de luptă finale. Povestea reușește să emane și multă emoție. Cu totul, aventura lui Tarzan e suficient de palpitantă și ofertantă vizual încât să merite o vizită în grup la cinema.
