Regizorul James Franco ecranizează pentru marile ecrane povestea reală şi deopotrivă tragicomică din spatele lui Tommy Wiseau, un outsider al industriei cinematografice al cărui vis a fost dintotdeauna acela de a fi acceptat de industria hollywood-iană ca un veritabil realizator de film. „Un artist numit dezastru" transformă această realitate într-un tribut adus prieteniei, libertăţii de exprimare artistice şi visurilor aparent imposibile devenite realitate. „Un Artist Numit Dezastru" are la bază bestseller-ul lui Greg Sestero despre realizarea „dezastruosului" film cult „The Room”, care a făcut istorie drept „cel mai bun film prost făcut vreodată”.
James Franco a păstrat pentru el rolul principal din „Un artist numit dezastru”. Nu a vrut să i-I dea lui Johnny Depp, aflăm dintr-un interviu cu Franc pus la dispoziția cititorilor Cinemagia de către distribuitorul filmului, Freeman Entertainment.
Întrebare: Cum ți-a venit ideea să faci un film despre „cel mai prost film făcut vreodată”, adică „The Room”?
James Franco: Am ajuns târziu la film, cam după 14 ani de la realizare. Timp de cinci ani a existat un billboard plasat pe o colină în L.A., material plătit de Tommy Wiseau însuși. Era o imagine cu el, cu un ochi căzut privind în jos spre trecători; pe panou scria „The Room” alături de un număr de telefon. Mă întrebam de fiecare dată ce film are un număr de telefon?! M-am gândit că e vreun cult obscur sau vreun obicei ciudat de-al orașului, de genul să suni dacă vrei ca un vampir nebun să apară în filmul tău. (râde)
Întrebare: Deci filmul are la bază cartea?
James Franco: Cartea a apărut în urmă cu patru ani și cred că sunt singurul tip care a ajuns la film după ce a citit cartea. Mi s-a părut o poveste atât de bizară, incredibilă, diferită de toate poveștile de la Hollywood, dar în fond este un subiect universal și sensibil, pentru că este vorba despre un artist neadaptat care încearcă să-și atingă visul. Am văzut filmul în cadrul unei proiecții nocturne în Vancouver și mi s-a părut incredibil fenomenul. Erau acolo tot felul de oameni, de la gospodine, la fotbaliști și afaceriști care țipau… era și multă ‘iarbă’… mi s-a părut incredibil.
Întrebare: Cum a primit Tommy propunerea de a face un film inspirat din viața lui?
James Franco: Prima dată când am vorbit cu Tommy a fost la telefon. L-am sunat să îmi confirme mai multe evenimente din viața lui, pe care voiam să le introduc în film. Am evitat să menționez că eu îl voi interpreta, pentru că mă temeam că nu o să îi placă ideea, așa am fost foarte expeditiv. El m-a întrebat din prima cine o să îl joace pe el. Am încercat să mă mențin rezervat, dar m-a făcut să râd când mi-a sugerat că Johnny Depp i-ar plăcea lui. După mai multe insistenţe i-am promis că o să îl întreb și pe Depp. Îmi amintesc că mi-a zis ceva de genul: „Dacă nu pornești pe un drum ales, nu ai cum să știi ce te așteaptă la finalul cărării” și i-am replicat că e foarte înțelept.
Întrebare: Cum a reacționat când a aflat că tu vei face rolul?
James Franco: Mi-a mărturisit inițial că a văzut de multe ori filmul meu despre James Dean, că unele lucruri i-au plăcut, altele nu și că, probabil, într-o zi îmi va da un rol într-un film de-al lui. Evident, am râs și l-am aprobat. Mai târziu am aflat că preferații lui pentru rol eram eu și Johnny Depp.
Întrebare: Cum ți s-a părut fenomenul „The Room”?
James Franco: Când am citit cartea prima dată, am înțeles ideea că Tommy este ca nicio altă persoană, cu o poveste unică, însă m-am regăsit foarte mult acolo, până la un profund nivel personal. Wiseau a organizat premiera filmului său la un cinematograf din Beverly, dar a venit în locație cu limuzina lui albă și a început să arunce în mulțime cu tricouri personalizare, plătite de el, apoi a început să strige după oameni să vină să îi vadă filmul. Acum, 14 ani mai târziu, am organizat premiera filmului despre viața lui și totul a fost fantastic de asemănător ca entuziasm.
Întrebare: Cu ce îți dorești să rămână publicul după vizionarea filmului regizat de tine „Un artist numit dezastru”?
James Franco: În urmă cu 14 ani, Tommy le spunea spectatorilor săi: „Acesta este filmul meu, aceasta este viața mea, deci fiți cool!” Acum și eu spun același lucru. Am fost atât de implicat încât am rămas în pielea personajului atât în fața camerei, cât și în spatelei ei, în timp ce dădeam direcții regizorale. Am aflat mai târziu că fratele meu ii atenționa pe toţi care veneau la filmări că o să fie o experiență ciudată cu mine, pentru că nu voiam să renunţ la Tommy nici când regizam. A fost o nebunie, dar până la urmă cred că a fi Tommy mereu a ajutat la crearea unei atmosfere și a unei conexiuni mai bune în echipă.
