Despre magia cuvintelor

de Ştefan Dobroiu în 27 Feb 2014
Hoţul de cărţi: premisă interesantă, ritm neinspirat
The Book Thief

Nu ştim de ce traducerea titlului The Book Thief a devenit Hoţul de cărţi, când în centrul atenţiei este mica Liesel (Sophie Nélisse), o fată de 12 ani care descoperă magia cuvintelor şi a cărţilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Trecând peste acest "sughiţ" al traducerii, Hoţul de cărţi îi poate atrage în cinema pe cei ce preferă un alt ritm pe marele ecran: printre împuşcături şi comedii mai mult sau mai puţin inspirate, o dramă de epocă pe muzica legendarului John Williams poate reprezenta o pauză binevenită.

Când o carte stă 230 de săptămâni pe lista cu cele mai populare apariţii editoriale publicată de The New York Times este de la sine înţeles că povestea respectivă nu va aştepta prea mult înainte de a-şi face apariţia pe marile ecrane. Acesta a fost şi cazul romanului scris de australianul Markus Zusak. Filmat superb şi interpretat convingător de Nélisse, dar şi de nume mai cunoscute precum Geoffrey Rush şi Emily Watson, Hoţul de cărţi ne poartă într-un mic orăşel german, unde Liesel este dată în grija unei familii adoptive după ce fratele ei moare, iar mama îi este ostracizată pentru idealurile comuniste.

Totul pare pierdut pentru mica Liesel, dar curând tatăl ei adoptiv Hans (Rush) o face să iasă din carapace. Nu la fel de bine stau lucrurile cu Rosa (Watson), noua ei mamă, care ascunde o inima de aur în spatele unui temperament năvalnic şi a unei limbi adesea prea ascuţite. Cu ajutorul celor trei actori, al unei scenografii inspirate şi al muzicii, regizorul Brian Percival (cunoscut pentru colaborarea sa cu serialul Downton Abbey) arată puterea vindecătoare a timpului şi modul cum oamenii, oricât de dezrădăcinaţi, se pot simţi din nou acasă.

La peste două ore, filmului nu i-ar fi stricat deloc un ritm uşor mai alert, Percival pierzând adesea vremea cu tăceri nejustificate sau secvenţe inutile. Hoţul de cărţi mai păcătuieşte şi prin dialogurile adesea lacrimogene şi încăpăţânarea de a arăta că, oricât de întunecate ar fi fost vremurile (însăşi Moartea este naratorul), emoţia noilor descoperiri şi scufundarea în lumea cărţilor pot zugrăvi culori mai luminoase pe un prezent sumbru.

Şovăiala emoţională a scenariului este salvată în mare parte datorită actorilor, mai ales a simpaticei Sophie Nélisse, actriţă de origine canadiană descoperită după apariţia în filmul nominalizat la Oscar Monsieur Lazhar. Cu bucle blonde şi obrajii bucălaţi ai unei tinere Drew Barrymore, Nélisse este alegerea perfectă pentru un personaj captivant, gata să inspire curaj celor din jur: în ciuda situaţiei, dârzenia micii Liesel este dătătoare de speranţă şi transmite mesajul că, oricare ar fi obstacolele ivite în cale, privirea aţintită înainte şi un zâmbet pe buze sunt un început suficient pentru a merge mai departe.

Deşi uneori caraghioşi din cauza încăpăţânării scenariului de a-i obliga să spună "Ja" în loc de "Yes/Da" şi "Und" în loc de "And/Şi", Geoffrey Rush şi Emily Watson comunică perfect în rolurile părinţilor adoptivi, care o fac pe Liesel, fiecare în stilul propriu, să se maturizeze senin în mijlocul lumii dezlănţuite. În ciuda multiplelor aspecte pozitive, pentru mulţi filmul va părea o ratare sau măcar o dezamăgire, pentru că ceea ce a ajuns pe ecran nu pare să se ridice la înălţimea potenţialului cărţii lui Markus Zusak.

Exploreaza subiecte similare:

The Book Thief, Brian Percival, Sophie Nélisse, Geoffrey Rush, Emily Watson, Monsieur Lazhar

Alte știri din cinema

Recomandări TV

Gojira recomandă. Ce e de văzut la cinema și pe streaming săptămâna aceasta

„Cel mai malefic film văzut în ultima vreme”, plus un film românesc „de la cel mai prolific creator de conținut de la noi”, filme sentimentale, seriale cu umor de situație

Cronică

Râul ucigaș - scufundarea în abisul percepției

Tânărul regizor chinez Wei Shunjun ne invită - mai mult decât au făcut-o alți regizori în ultimul timp - la interpretare

Ştiri cinema

Laurent Cantet, regizorul francez care a câștigat Palme d'Or pentru Entre les murs, a murit

Distins cu Palme d'Or de către un juriu prezidat de actorul american Sean Penn, filmul prezintă un sistem de învățământ care se luptă să-și îndeplinească misiunile didactice și sociale

Cronică

Nasty - mai mult decât tenis

După mediu-metrajul Nunți muzici și casete video, regizorul și producătorul Tudor Giurgiu a ales să își facă debutul în lungmetrajul documentar cu Nasty, un portret cât se poate de exhaustiv al românului care a schimbat fundamental tenisul.

Părerea ta

Spune-ţi părerea
radu3455 pe 27 februarie 2014 12:54
extraordinar film nu trebuie ratat!!
AugustyneX pe 27 februarie 2014 13:23
Merita vazut!!! E foarte interesant!
cristina_nicolae pe 27 februarie 2014 15:06
Coplesitor!!! un film de 5 stele!!!
MarianaDuica pe 27 februarie 2014 22:34
Hotul de carti este unul dintre cele mai reusite filme pe care am avut ocazia sa-l vad de ceva vreme incoace. Favoritul meu la Oscarul de anul acesta este productia cinematografica 12 Years a Slave, dar Book Thief il depaseste ca maturitate.
In primul rand , Hotul de carti este un film profund uman. Umanitatea , omenia, recunostina, sacrificiul, curajul , sunt valori promovate de acest film.
Actiunea are loc in Germania celui de-al doilea razboi mondial. Razboiul, va crea in jurul eroinei principale, Liesel, un gol. Isi va pierde fratele, parintii naturali, parintii adoptivi, cel mai bun prieten. Pe timp de pace , pierderile celor dragi se petrec la intervale mai mari de timp, dar razboiul iti poate lua totul in timpul unui bombardament, cu un ordin de inrolare in armata, cu o trimitere intr-un “lagar de munca”.
Hans si Rosa sunt parintii adoptivi ai eroinei principale, doua caractere in aparenta diferite. Max, baiatul evreu al unui fost camarad de arme al lui Hans, este adapostit in subsolul casei acestuia. Liesel ii “lumineaza” subsolul lui Max, descriindu-i ziua de afara. Spiritul sarbatorilor va ajunge in subsolul casei lui Hans, tot cu ajutorul lui Liesel, a catorva bulgari si al unui om de zapada. Max va trece peste o perioada de convalescenta, ascultand-o pe Lisel citindu-i Omul Invizibil de H.G. Wells , carte salvata de curajoasa eroina principala a filmului, in vremurile cand a arde o carte era dovada de patriotism.
De ce sa salvezi o carte si sa-ti risti libertatea, de ce sa adapostesti un evreu si sa-ti primejduiesti viata, de ce sa iei apararea unui vecin si sa risti incorporarea in primele randuri ale armatei?
Pentru ca personajele principale au caractere ce nu se lasa influentate de vremuri si imprejurari.
Book Thief este pentru cei care apreciaza si recunosc o valoare atunci cand se afla in fata ei, fie ca vorbim de film, fie ca vorbim de carte.
StefanDo pe 28 februarie 2014 10:30
si era nevoie sa iti faci cont special pentru a ne povesti doua treimi din film? :)
... Vezi toate comentariile (4 comentarii) ...
MarianaDuica pe 1 martie 2014 07:39
Pe metacritic user score este 7.4 din 48 de voturi. Book Thief este o drama emotionanta de vazut, revazut si colectionat. Transpune spectatorul in anii 40 si demonstreaza ca iubirea, familia, prietenia, altruismul, dragostea pentru frumos, arta, sunt esentele ce supravietuiesc conflictelor , vremurilor...
alex_il_fenomeno pe 3 martie 2014 19:13
A fost un film deosebit, ce chiar merita vazut.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Categorii articole

Cinemagia > Ştiri > Despre magia cuvintelor
jinglebells