„Before I Go To Sleep” - Nicole Kidman, victimă a unei conspiraţii sau a propriei minţi?

Before I Go to Sleep/Înainte să adorm este un thriller bazat pe un best-seller mondial a cărui protagonistă este o femeie care, din cauza unui tragic accident, se trezeşte în fiecare dimineaţă fără a-şi mai aduce aminte nimic din trecutul ei — până într-o zi, când află un adevăr care o împinge să-i pună la îndoială pe cei din jurul ei…

Suntem noi doar o colecţie de amintiri?

Din ce e compusă o persoană? Suntem noi doar o colecţie de amintiri? Ce mai rămâne dacă îndepărtezi amintirile? Acestea erau întrebările care-l preocupau pe scriitorul S (Steve) J Watson pe când strângea idei pentru romanul său de debut. Fost cercetător în ştiinţele medicale, Watson a obţinut un curs gratuit pentru cei ce doreau să devină scriitori, la Academia de creaţie Faber & Faber din Londra, în ianuarie 2009 şi tocmai căuta în paginile cu anunţuri mortuare idei pentru personaje noi.

„Unul dintre anunţurile pe care le-am citit era despre un bărbat numit Henry Molaison”, mărturiseşte Watson. „Pentru aproape toată viaţa sa adultă el fusese cunoscut sub numele de „pacientul HM”. Dobândise o amnezie severă după o operaţie care intenţionase să-l vindece de epilepsie. La vârsta de 26 de ani i se extirpaseră unele părţi din creier. Din păcate, doctorii nu ştiau la ora aceea că tocmai acele părţi ale creierului erau responsabile de crearea de noi amintiri. Acest om murise acum, la vârsta de 86 de ani...”

Aceasta i-a declanşat lui Watson o imagine mentală, care a devenit scena de deschidere atât a romanului cât şi a filmului actual. „Mi-l imaginam cum se ridică din pat şi se duce la oglindă”, explică Watson. „El se aştepta să vadă un om tânăr şi în locul lui, el vede un bătrân de 70-80 de ani. Aceasta a declanşat ideea unui persoanj feminin, care îşi vede reflecţia şi constată că în oglindă este altă persoană decât se aştepta”.

Romanul lui Watson Before I Go To Sleep s-a vândut în mai mult de 30 de ţări. A ajuns numărul 7 pe „bestseller list” din SUA şi pe cea mai înaltă poziţie pentru un roman de debut al unui autor britanic, de la J. K. Rowling încoace.

Regizorul britanic Rowan Joffé a adaptat romanul Before I Go To Sleep pentru un film ce urma să fie realizat la casa de filme a lui Ridley Scott, „Scott Free London”. Filmul este co-produs şi complet finanţat de către Millennium Films, din Los Angeles. Dezvoltarea iniţială a proiectului a fost susţinută de StudioCanal.

Laureata premiului Oscar, Nicole Kidman, interpretează rolul Christinei, femeia care se trezeşte în fiecare dimineaţă, dar nu-şi mai aminteşte nimic, din cauza unui accident care a traumatizat-o, până când, dintr-o dată, află un lucru terifiant, care o obligă să pună întrebări incomode celor din jurul ei.

De două ori premiat cu Oscar, Colin Firth interpretează rolul lui Ben, soţul pe care femeia nu-l mai recunoaşte. Apreciatul actor britanic, Mark Strong îl interpretează pe Dr Nasch, omul care o ajută, sau o împiedică, să-şi regăsească amintirile.

„Ceea ce e grozav la povestirea asta e faptul că nu poţi fi niciodată sigur ca femeia din film, care e afectată de un traumatism cranian, interpretează greşit lumea din jurul ei crezând că este victima unei conspiraţii”, spune Joffé, „sau că avem de-a face cu un thriller în care personajul principal, o femeie, suferă de amnezie şi este exploatată de oamenii din jurul ei în scopuri nefaste, iar ea trebuie să înţeleagă repede ce, cine şi de ce, pentru că altfel va fi în pericol”...

Filmul abordează temele universale ale identităţii, dragostei şi despărţirii, într-un format captivant de thriller.

Regizorul s-a simţit fascinat de povestire mai ales din cauza faptului că mama sa suferise de amnezie acum zece ani, după o hemoragie cerebrală. „Îmi amintesc că am intrat în salonul ei şi că nu m-a recunoscut,” spune Joffé.

Una dintre cele mai mari provocări a fost jurnalul intim al lui Christine. Mare parte a dinamismului din romanul lui Watson provenea din lupta interioară a lui Christine care se străduia să înţeleagă realitatea înconjurătoare, care pentru ea era tot timpul nouă.

Rolul lui Christine este solicitant pentru că ea apare în fiecare secvenţă şi trăieşte mari fluctuaţii emoţionale. Pentru a avea un personaj atrăgător pentru public trebuia folosită o actriţă de mare calibru.

Christine este fascinantă pentru că e un personaj care-şi caută identitatea, iar Kidman îi redă foarte bine vulnerabilitatea. „Ceea ce e uimitor la jocul lui Nicole este tocmai faptul că ea e foarte tăcută, iar totul se petrece doar în ochii ei şi pe faţa ei”, apreciază Joffé. „Ea trece prin mii de stări în doar câteva secunde. Filmul are o mulţime de prim-planuri, pentru a aduce publicul cât se poate de aproape de experienţa Christinei”.

Aceasta e a doua oară când Kidman joacă avându-l ca partener pe Colin Firth. Ea a fost încântată când a aflat că Firth se va alătura proiectului, fiindcă au terminat de curând filmul Railway Man, tot împreună. Colegii de platou ai lui Kidman, Colin Firth, care-l interpretează pe soţul Christinei, Ben, şi Mark Strong, în rolul doctorului Nasch, laudă tehnica fenomenală folosită de actriţă. „Jocul lui Nicole este extrem de autentic”, subliniază Firth. „Simt că trebuie să mă ridic la nivelul ei. Nu pot s-o mint. Nu pot să lenevesc. Dacă încerc să-i vând un produs care nu e original şi adevărat, voi vedea totul pe faţa ei. O voi pierde. Trebuie s-o conving că e adevărat”.

Cei doi actori au folosit şi improvizaţia în secvenţele când se aflau împreună. „Scenariul îţi dă o serie de opţiuni, de posibilităţi”, astfel descrie Firth felul cum au abordat ei scenariul. „Este ca o temă de jazz. Ai melodia şi la un moment dat îţi dai seama, după ceea ce fac colegii tăi, că ai putea s-o iei şi pe alt drum”...

Kidman, care e renumită pentru cercetarea şi pregătirea pe care le face pentru fiecare rol, recunoaşte că a tratat rolul cu multă seriozitate citind tot ce putea fi citit în materie de amnezie, o boală complexă şi extrem de profundă. „Am studiat tot ce am găsit,” exclamă ea. „Nu suport să am goluri, atunci când joc un rol şi nu-mi place nesiguranţa în legătură cu subiectul, pe care unii îl consideră o boală reală, iar alţii o stare de spirit. Vroiam să mă conving că este vorba de o situaţie medicală. Am urmărit o serie de documentare care prezentau persoane cu astfel de afecţiune - amnezie psihogenică. Gândul că ai putea suferi de aşa ceva este îngrozitor. Cineva descria senzaţia ca fiind asemănătoare cu pierderea sufletului, pentru că îţi pierzi identitatea, pierzi tot ceea ce te reprezintă, iar asta e şi înfiorător, dar şi extrem de trist. „Cercetarea mea a fost legată de această afecţiune, astfel încât s-o redau cât mai verosimil, s-o simt pe propria piele ca şi când ar fi reală. Asta fac pentru fiecare personaj: dacă nu pot să simt şi nu pot să cred, dacă nu pot să mă identific cu personajul, sunt pierdută”...

O contribuţie esenţială a lui Firth pentru acest rol a fost ideea de a introduce în bucătărie o tăbliţă pe care Christine să poată citi unde sunt puse aspirina, prosoapele, compresele, sau ce alergii are. Natura relaţiei dintre Christine şi soţul ei, Ben, care trebuie să se prezinte în fiecare zi, pentru că ea nu-l mai recunoaşte, este piatra de temelie a acestui film.

„Aflăm detaliile pe măsură ce avansăm”, spune Firth despre relaţia complexă pe care el şi Kidman au creat-o în faţa camerei de filmat. „Acesta este semnul unei poveşti interesante, bine scrise. Te simţi bine când poţi lua o decizie încă dinainte de a intra în cameră, dar când intri acolo îţi dai seama de fapt că femeia pe care o vezi este într-o stare mult mai rea decât te aşteptai să fie. Ai subestimat situaţia. Trebuie să recurgi la alte instrumente, trebuie să fii mai înţelegător şi mai protector decât te gândiseşi anterior. De exemplu, există momente când primul impuls al lui Ben ar fi să se ducă la ea şi s-o ia în braţe, s-o mângâie. Dar pentru ea, Ben este un simplu străin. El s-ar putea duce la ea, dar Christine ar deveni agitată şi asta l-ar face să se gândească că ea nu e încă pregătită pentru aşa ceva. Şi în felul acesta, secvenţa îşi schimbă turnura”...

Abordarea rolului de către Kidman s-a potrivit foarte bine cu felul în care lucrează Mark Strong pentru rolul său, cel al doctorului care o tratează pe Christine. „Pentru că filmăm secvenţa de mai multe ori, găsim tot timpul gesturi şi nuanţe noi, pe care le încorporăm în dublele următoare”, explică Strong. „În felul acesta ne construim şi rolurile...”