Avenue 5 satirizează prezentul prin prisma viitorului, spune Josh Gad

Luni, 27 ianuarie, de la ora  21:00, HBO difuzează un nou episod din serialul SF Avenue 5. Josh Gad (Herman Judd) și Suzy Nakamura (Iris Kimura) sunt două dintre personajele acestui serial cu acțiunea plasată la bordul unei nave spațiale turistice, ce se defectează în plină călătorie. 

Josh Gad joacă rolul unui miliardar, în realitate un escroc, o reflecție a numeroșilor antreprenori din secolul 20 care vor să vândă un produs înainte de a crea ceva care merită vândut. Despre personajul lui Suzy Nakamura, oamenii ar putea să creadă, în mod eronat, că este un robot. Iată, mai jos, un interviu cu cei doi actori, pus la dispoziția cititorilor Cinemagia de către HBO România

Ce v-a atras la serial?

JG: Într-un moment în care simți că ai văzut și auzit tot, Avenue 5 este absolut unic. Pentru mine a fost ocazia de a lucra cu unul dintre maeștrii satirei în viață, Armando Iannucci, și un adevărat dar să interpretez un personaj atât de dement, dar înrădăcinat în realitate cum este Herman Judd, care reprezintă antreprenorul caracteristic secolului 21. Există ceva foarte atrăgător la satirizarea acestui arhetip - Elizabeth Holmes sau Billy McFarland de la Fyre Festival - în acest moment.

SN: Oricine activează în lumea comediei i-ar spune „da” lui Armando Iannucci. Am fost atrasă de Iris pentru că nu mai văzusem pe nimeni ca ea la televizor și tânjeam să fac parte din asta. E un alt tip de comedie de situație. Duce lucrurile la un alt nivel prin faptul că are loc în spațiu. Așa crești mizele!

Cum a fost să lucrați cu Armando Iannucci?

JG: Nu știam la ce să mă aștept. Mă așteptam la un masterclass absolut în comedie și chiar de asta am avut parte, dar și mult peste asta. Trebuie să ai așteptări mari de la un om precum Armando, care nu doar a creat unul dintre cele mai bune show-uri TV din istorie (Veep), dar și unul dintre cele mai sclipitoare și mai amuzante satire cinematografice ale deceniului - The Death of Stalin. Cred că are această abilitate stranie de a se uita sub preșuri sub care nu se uită nimeni și să găsească anumite adevăruri despre omenire pe care alții nu reușesc să le vadă. De obicei în televiziune sau în film nu prea ai ocazia de a face repetiții, deci acest proces de repetiții care să fie legat incredibil de bine de dezvoltarea unei serii este diferit de orice alt proiect din care am făcut parte.

SN: M-am simțit onorată să fac parte din acest proces care este o adevărată colaborare. De obicei actorii sunt angajați ultimii. E ceva de genul: iată scenariul, apoi ești pe platouri și spui cuvintele de pe pagină. Aici, procesul de repetiții a ajutat la fluidizarea programului de filmări pentru că orice potențiale probleme sau obstacole erau rezolvate pân când ajungeam pe platouri. La un nivel personal, Armando este o prezență foarte calmantă. E atât de capabil și îți poți pune toată încrederea în el. E mereu optimist. Ca un Yoda comic. Nu-i spune că am zis asta, nu sună a compliment. Dar e un maestru Jedi. Orice face el îmbogățește experiența, niciodată nu o devalorizează.

Î: Cum este acest show diferit de restul creațiilor lui Armando?

JG: Atunci când am pornit la drum cu procesul, ne-a spus: „Vreau ca toată lumea să știe că nu facem science fiction”. Și centrul serialului este umanitatea, într-o bulă; e un show despre deteriorarea structurilor sociale, degradarea sistemului de clase sociale, deteriorarea birocrației și, într-o anumită măsură, a guvernării. Partea sclipitoare la proiect este că nu satirizează viitorul, satirizează prezentul prin prisma viitorului. Cred că e un mod fascinant de a ne uita la evenimente curente fără a face același lucru pe care mulți îl fac: pentru a crea satiră, mai ales într-o lume ca a noastră în care evenimentele curente sunt aproape atât de nebunești încât sunt dincolo de reproș. Asta face ca proiectul să fie special.

SN: Nu vom putea evita comparații cu Veep sau cu alte seriale care se petrec în spațiu, dar show-ul nostru e diferit, unic, și cred că odată ce trecem peste aceste comparații, oamenii vor putea să vadă ce a creat Armando aici. E cu adevărat incitant.

Ce ne puteți spune despre personajele voastre?

JG: Herman Judd este o reflecție asupra numeroșilor antreprenori din secolul 20 care vor să vândă un produs înainte de a crea un produs care merită vândut. Este cineva care are un rol de adult probabil înainte de a fi pregătit pentru acest rol; cineva care clar a beneficiat de pe urma exploatării resurselor propriei familii și e cineva care nu se descurcă bine sub presiune. Cred că este un omagiu pentru arhetipul Billy McFarland. E codependent și are nevoie de cineva ca Iris să-i repare greșelile. Elizabeth Holmes avea aceste helănci create de același tip care crease helăncile lui Steve Jobs. Faptul că Herman are un păr asemănător cu Richard Branson îți spune tot ce ai nevoie să știi despre el. E un escroc. Încearcă să fie ceva ce nu este.

SN: Iris este obsedată de control și ultra-capabilă… Îmi place că este o perfecționistă. Oamenii ar putea să creadă, în mod eronat, că este un robot. Și pentru Iris, poate asta ar fi un compliment. Mereu repară greșelile lui Judd și este pe cale să aibă de-a face cu cea mai mare greșeală văzută de ea. Ce mă fascinează pe mine, ca actor, dar și în viață, este momentul în care oamenii sunt împinși în afara zonei de confort. Ar fi nevoie de un eveniment mare ca Iris să iasă din zona de confort, dar ce se întâmplă în Avenue 5 e destul pentru a duce la acest lucru.

Ați făcut ceva special pentru a vă pregăti rolurile?

SN: Este puțin bazat pe mama mea, care era amuzantă, dar foarte seacă și directă. Țin minte prima oară când am încercat să înjur, i-am spus fratelui meu să „și-o îndese”, iar mama mea a spus: „ei, se spune să ți-o bagi undeva”. Pentru asta am fost „certată”, pentru că am greșit înjurătura. Pentru a mă pregăti pentru rol am vorbit cu niște oameni care lucrează în management de nivel mediu și i-am întrebat: „care e cel mai mare coșmar al tău?” Este vorba de oamenii care nu au puterea de a spune da, dar au puterea de a spune nu. Și asta a fost fascinant pentru mine. Să umanizez pe cineva de acest tip, pentru că îi învinovățim atât de mult atunci când ne spun nu.

JG: M-am uitat și am citit o grămadă de cărți despre acest gen de escroci, dar și despre povești de succes precum Elon Musk și, într-o anumită măsură, Donald Trump, care este versiunea lui proprie a unei povești de succes. Am fost fascinat de averea în zilele noastre și puterea și spiritul de afacerist, ce înseamnă toate acestea și cum cineva care nu e neapărat cel mai deștept poate deveni unul dintre cei mai bogați și plini de succes oameni din lume. Am parcurs o grămadă de conținut care să mă ajute să înțeleg acest tip de personalitate.

Care a fost scena preferată?

JG: Au fost atât de multe care au fost simpatic de filmat. Atât de mult din succesul unui show marca Armando Iannucci este dialogul la foc rapid și am fost binecuvântați să avem acel ritm și tip de dialog pentru care el este notoriu. Suzy e atât de grozavă cu replici scurte și sarcastice; este ca un semn de exclamare pentru mine, un punct și virgulă. Există câteva scene, pe măsură ce seria avansează pe care abia aștept ca publicul să le vadă, pentru că n-ai cum să știi încotro se îndreaptă. E ca o comedie care începe în ultimul act al filmului Titanic. Există multe lucruri șocante și neașteptate în serial. E ca Breaking Bad în spațiu.

SN: Dar mult mai amuzant de-atât! Habar n-aveam încotro se îndreaptă serialul. Citeam fiecare scenariu înainte să lucrăm la episod și eram luați prin surprindere. Nu știam cum va arăta toată seria înainte să începem și exista un element de spontaneitate în asta. Dar, de asemenea, nu știu dacă Armando știa. Probabil știa, dar nu împărtășea cu noi! Atunci când am terminat, eu am avut o reacție de tip „oh, Dumnezeule!”