Regizorul Jesús del Cerro ne prezintă, din 17 noiembrie, filmul Hawaii, plasat în România anului 1988, o poveste despre cum să ajungi la o moștenire de 3 milioane de dolari într-o vreme când un singur dolar deținut în casă era motiv să-ți pierzi libertatea pe viață.
Andi Vasluianu ar încadra filmul Hawaii în realismul magic şi face referire la alte trei producţii care tratează o perioadă sumbră în cheie magică. „Mă gândesc la Good Bye Lenin! Filmul nostru e în zona aceea. Nu e un film cenunşiu. E în direcţia Train de vie sau La vida es bella”.
Filmul e plasat în România anului 1988. Andrei (Dragoş Bucur), taximetrist, află că a moştenit 3 milioane de dolari de la unchiul din Hawaii. Însă, odată intraţi în ţară, banii ar deveni proprietatea statului român. Soluţia ar fi ca Andrei să meargă peste ocean, după moştenire. Dar să treci legal graniţele Republicii Socialiste România e la fel de improbabil ca îmbogăţirea peste noapte. Numai o idee ieşită din comun ar putea salva situaţia. Idee care nu întârzie să apară...
Taximetristul Andrei va încerca așadar să găsească metodele „neoficiale” prin care să intre în posesia moştenirii. Asta îl pune în vizorul securistului jucat de Andi Vasluianu, care se ocupă cu prinderea celor ce vor să fugă din ţară şi cu urmărirea celor care au legătură cu străinătatea.
Andi Vasluianu spune despre personajul său că este „cel care pune beţe în roate eroilor. Este un ofiţer de securitate, care se ocupă cu prinderea celor care vor să fugă din ţară şi cu urmărirea celor care aveau legătură cu străinătatea”.
Legat de modul în care se raportează la perioada comunistă, Andi Vasluianu declară:
„Aveam vreo 15 ani şi jumătate la Revoluţie. Ştiu destul de multe lucruri despre acea perioadă, însă am o perspectivă romanţată. Era bizar că luam pâine pe cartelă. Chiar copil fiind mi se părea bizar, însă ne amuzam când se oprea lumina în bloc. Mâncam prăjitura Excelent, avea cremă şi blat în straturi verticale. Excelent şi Amandine, acestea erau prăjiturile din toate cofetăriile. Tata asculta tot timpul Europa Liberă, înţelegeam problemele şi bancurile din acea perioadă. Nu am întâlnit, însă, face to face un ofiţer de securitate în vremea aceea, dar am citit nişte documente de la CNSAS din acea perioadă, filmări cu interogatorii”.
Legat de faptul că are un personaj negativ, Andi Vasluianu spune că a încercat să trateze personajul „la antipod”. „Eu încerc să fiu foarte şarmant, ca să placi personajul. În plus, îmi povestea tata că securiştii erau inteligenţi şi pontoşi”...
Părerea ta
Spune-ţi părerea