Autor a două dintre cele mai apreciate seriale din toate timpurile, The Office şi Extras, Ricky Gervais se reîntoarce în atenţie cu After Life, o dramedie în care joacă şi rolul principal. Ceva pare să lipsească din melanjul de umor şi dramă al serialului, dar acesta are toate şansele să te prindă, mai ales că are doar şase episoade de câte o jumătate de oră. After Life este disponibil pe platforma Netflix România.
Citeşte aici despre alte 12 filme şi seriale din oferta Netflix a lunii martie.
Gervais îl interpretează pe Tony, un blazat jurnalist la un ziar gratuit dintr-un orăşel din provincie. Lipsa de satisfacţie de la serviciu, unde trebuie să scrie despre banale, absurde subiecte de fapt divers, este compensată de căsnicia fericită alături de soţia sa, Lisa (Kerry Godliman). Când aceasta este răpusă de cancer, Tony mai că depune armele, transformându-se într-un nihilist sarcastic gata să le spună celor din jur adevărul despre defectele lor. Serialul combină momentele de emoţie cu cele de umor eficient, făcându-te să vezi episod după episod şi să apreciezi melanjul inedit de disperare şi speranţă. Şi unde mai pui că iniţial singurul "personaj" care îl trage pe Tony de pe buza prăpastiei este căţeaua Brandy...
After Life este unul dintre acele seriale care are ce oferi tuturor spectatorilor, indiferent de aşteptările acestora. Având în vedere că scenarist şi regizor este Gervais, probabil că mai toţi spectatorii vor da play aşteptând umor, dar s-ar putea să se lase cuceriţi şi de sensibilitatea poveştii. Încă din primul episod îl vedem pe Tony uitându-se la o înregistrare cu soţia sa dinaintea morţii, în care Lisa îl îndeamnă să meargă mai departe şi să nu se izoleze. Este o scenă care subliniază perfect atât tonul amuzant-amar, cât şi un îndemn ce va deveni o coloană vertebrală a poveştii: când viaţa te loveşte, te ridici şi îţi vezi de drum.
Gervais îşi înconjoară eroul cu personaje pitoreşti, de la poştaşul căruia îi e lene să parcurgă cei câţiva paşi din stradă până la uşa lui Tony sau prostituata pe care acesta din urmă o angajează ca menajeră. Colegii de serviciu trec şi ei prin cadru, de la gurmandul fotograf Lenny, pe care Tony îl acoperă cu ironii la adresa înfăţişării sale, la "şefa de la marketing", căreia îi zice de numărate ori că este cea mai plictisitoare provincială "ever". Evident, sursa umorului este faptul că Tony nu se mai cenzurează deloc în relaţiile interpersonale, alegând de fiecare dată să spună brutal adevărul, ambalându-l şi într-un strat gros de sarcasm. Este adevărat, nu toate dialogurile funcţionează: de exemplu cel cu indiferentul pshilog (Paul Kaye) la care se tratează Tony nu reuşeşte deloc să amuze.
Probabil că cea mai mare bucurie a serialului o reprezintă reîntâlnirea cu Ashley Jensen, interpreta prostuţei actriţe Maggie din Extras. Aici în rolul unei asistente de la casa de bătrâni unde este internat tatăl lui Tony, Jensen impresionează din nou cu modul în care-şi gestionează pauzele şi nedumeririle, doar că nu inteligenţa limitată a personajului ei este acum motorul din spatele lor, ci comportamentul neaşteptat al lui Tony. Este o adevărată plăcere să îi revezi pe Gervais şi Jensen împărţind din nou ecran şi cucerindu-te cu improbabila lor apropiere.
Până acum Netflix nu a anunţat un al doilea sezon al serialului, dar acesta are toate şansele să primească undă verde. Gervais a declarat de mai multe ori că ştie perfect încotro se îndreaptă personajele şi nu putem decât spera că directorii de creaţie ai platformei-gigant se vor lăsa convinşi de planurile sale pentru Tony & co.
