Filmul este o formă de artă care ne pune în situația de a ne întâlni cu noi înșine. Recreând realitatea, ne ajută să găsim resurse nebănuite, oferind uneori sprijin emoțional, ne impulsionează, ne ajută să ne cunoștem mai bine și ne invită să privim înăuntrul nostru.
Mai mult, psihologul Sorina Daniela Dumitrache, redactor la Journal of Experiential Psychotherapy, scrie că „nicio formă de artă nu ne transformă în maniera în care o face filmul; [...] acesta vibrează în noi, lăsând în imaginar secvențe și sunete diafane pe care nu le estompează nici vremea, nici cele mai aprigi intemperii lăuntrice”. Despre acele filme cu povești ce au vibrat în noi, care ne-au dat speranță, care ne-au făcut să privim viața cu alți ochi vrem să scriem astăzi, inspirați de premiera în cinematografe a filmului Doctor Strange.
Doctor Stephen Strange în postura de neinițiat afirma ceea ce am putea fi și noi tentați să spunem - și anume că nu există spirit, ci doar materie, ignorând astfel orice metarealitate, tot ceea ce poate fi dincolo de lumea noastră palpabilă, tot ce ține de spiritualitate. Desfășurarea ulterioară a evenimentelor din film o va contrazice...
