Articole World Trade Center

“Eu si Will ne-am simtit obligati fatã de acei oameni pe care i-am pierdut în acea zi”, spune sergentul PAPD John McLoughlin. “Prin noi, s-a putut spune povestea acelor oameni care s-au sacrificat în acea zi. Nu am nicio îndoialã cã realizatorii filmului au vrut sã arate onoarea si respectul pe care noi toti le purtãm acelor oameni care au pierit”.

“Eu si John suntem oameni obisnuiti, suntem oameni cu familii normale de americani”, spune Jimeno, “dar o multime de americani obisnuiti au dat tot ce-au avut mai bun în ei în acea zi. Sunt onorat sã-i reprezint pe acei oameni”.

Filmul care are la bazã experientele acestor oameni, World Trade Center, este regizat de Oliver Stone, cãstigãtor a trei Premii Oscar®, care spune cã din momentul în care a citit scenariul lui Andrea Berloff a stiut cã aceasta este povestea pe care vrea sã o relateze. “Scenariul lui Andrea Berloff este unul dintre cele mai bune scenarii pe care le-am primit vreodatã, inspirate din întâmplãri atât de triste si de tragice – ca si acea zi, de altfel. A reusit sã abordeze acele evenimente oribile într-un mod incredibil, nemaivãzut”, spune Stone.

Producãtorul Michael Shamberg spune, “Povestea lui John McLoughlin si a lui Will Jimeno si a tuturor acelor oameni care au ajutat la salvarea acestora este doar una dintre multitudinea de povesti din 9/11, însã aratã cum într-o zi atât de îngrozitoare si de tragicã, oamenii au riscat totul pentru a se ajuta unul pe celãlalt. Trebuie sã ne aducem aminte de acest lucru”.

Producãtoarea Stacey Sher adaugã, “Ceea ce ne-a atras cel mai mult a fost eroismul inspirat de film, care dezvãluie cele mai ascunse aspecte ale umanitãtii atunci când oamenii se unesc si se ajutã unul pe celãlalt”.

Încã de la început scopul realizatorilor filmului a fost realizarea unui film cu respect nu doar pentru acei bãrbati si acele femei implicate direct în povestea lui John McLoughlin si a lui Jiomeno, ci si a sotiilor acestora, a familiilor lor si, nu în ultimul rând, a tuturor acelora implicati pe cât posibil sã-i salveze pe acestia.

“Tot timpul am simtit cã ne-a fost încredintatã aceastã sarcinã de cãtre acesti oameni incredibili – John si Will si Donna si Allison”, spune Shamberg. “Asa cã a fost responsabilitatea noastrã sã fim pe cât posibil de autentici si exacti cu orice detaliu”.

O parte importantã a îndeplinirii acestui angajament al autenticitãtii a fost ideea de a filma cât mai mult posibil în locatii din New York. “Tot ce s-a întâmplat în acea zi este, de asemenea, povestea orasului New York”, spune producãtorul Moritz Borman.

Stone, el însusi nãscut în New York, nu a mai filmat atât de mult în New York încã din 1987 (Wall Street) sau 1991 (The Doors). “A fost nemaipomenit sã mã întorc în New York si sã muncesc alãturi de politisti, pompieri si alti muncitori”.

World Trade Center a reprezentat pentru Stone, de asemenea, sansa de a explora acele subiecte de scenarii care i-au definit cariera. “Am încercat sã facem un film pe cât se poate de realistic: doi oameni îngropati în mijlocul dãrãmãturilor acestor douã turnuri pentru 24 de ore. Ce mentine în viatã un om? Ce-l face sã poatã supravietui unor astfel de circumstante oribile? Probabil cã ar fi murit dacã nu ar fi putut sã comunice unul cu celãlalt, sã-si povesteascã amintirile legate de familiile lor. Cred, totusi, cã ei au supravietuit datoritã acestor motive personale si spirituale.

Stone nu a privit nicio secundã World Trade Center ca pe un film politic, ci ca pe un film care trebuia sã reflecte în mod intens umanitatea. “Cu toate cã s-ar putea ca eu, John si Will sã avem pãreri diferite despre politicã, nu a contat acest lucru. Am putut sã fac un film despre acesti oameni si experientele lor pentru cã ei au trecut prin ceva ce pot întelege. Politica nu este implicatã în acest film – este vorba despre curaj si supravietuire.

Câstigãtor al unui Premiu Oscar, actorul Niolas Cage si actorulMichael Pena i-au interpretat pe McLoughlin si Jimeno. “Mã aflam într-un moment al vietii mele profesionale în care îmi doream sã-mi folosesc abilitãtile ca actor pentru a face ceva cu înteles, cu scop, ceva care sã-i ajute pe oameni într-un fel sau altul”, explicã Cage.

“Îmi aduc aminte cã am citit scenariul si m-am gândit cã nu este posibil sã existe cineva ca Jimeno”, spune Pena. “Will avea o replica în scenariu în care spunea cã toatã viata si-a dorit sã fie politist si am crezut cã este doar un cliseu clasic. Apoi m-am întâlnit cu el si primul lucru pe care mi l-a spus a fost ‘Trebuie sã-ti spun cã toatã viata mi-am dorit sã fiu politist – asta a fost singura mea mare dorintã.’ Am vorbit mai apoi cu familia lui, cu prietenii lui si cu oamenii care l-au salvat. Toti au vorbit despre abilitatea lui de a trece prin atâta suferintã si încã poate sã-si pãstreze zâmbetul pe buze. Chiar si atunci când are cele mai negre gânduri, reuseste sã rãmânã la suprafatã. A fost o adevãratã onoare pentru mine sã-l cunosc si sã-l interpretez în acest film.”

World Trade Center s-a concentrat si asupra sotiilor care nu doreau decât sã audã un cuvânt despre sotii lor prinsi sub dãrãmãturile celor douã turnuri prãbusite. Maria Bello o interpreteazã pe Donna McLoughlin, iar Maggie Gyllenhaal o interpreteazã pe Allison Jimeno.

Bello spune cã discutia pe care a avut-o cu Donna McLoughlin a ajutat-o foarte mult sã intre în pielea personajului. “Ea mi-a spus cã faptul cã este sotie de politist si mamã a patru copii a învãtat-o sã nu mai creadã nimic din ce aude negativ – asta pânã nu aflã contrariul si cã totul este în regulã”, spune Bello. “Cu toate acestea nu poate avea totul sub control. Filmul ne aratã acele momente teribile în care ea este singurã asteptând vesti despre John, încercând sã se încurajeze singurã, dar în acelati timp în mintea ei se deruleazã imagini cu omul pe care îl iubeste atât de mult. Putem vedea ambele fete ale Donnei, atât perseverenta, cât si sensibilitatea ei.”

Gyllenhaal îsi aduce aminte cã de când a citit pentru prima datã scenariul lui Andrea Berloff s-a simtit puternic legatã emotional de acesta. “Am citit scenariul în timpul unui zbor cu avionul si am plâns de câteva ori”, spune aceasta. “Eram într-un avion si citeam scenariul – un loc mult prea public pentru a citi asa ceva – m-am simtit emotionatã si vulnerabilã, ceva neobisnuit pentru mine. Mama mea este scenaristã si chiar pun mare pret pe un scenariu bun, dar nu gãsesc prea des un scenariu care sã mã emotioneze atât de mult, cum a fãcut-o acesta”.

World Trade Center a prins viatã datoritã producãtoarei Debra Hill, care a citit într-un ziar un articol despre McLoughlin si Jimeno. S-a întâlnit cu cei doi, care i-au povestit experienta lor. Asa cum spune Will Jimeno, “Era foarte emotionatã; am simtit cã este foarte cãlduroasã si cã este sincerã. Ne-a explicat mai apoi cã ar vrea ca povestea noastrã sã devinã subiectul unui film plin de înteles”.

World Trade Center avea sã devinã ultimul film al Debrei Hill. Dupã lungã luptã, producãtoarea a decedat bolnavã de cancer în 2005.

Sensibilitatea Debrei Hill a fost transmisã în acest proiect prin Andrea Berloff, cel care a scris scenariul filmului, de asemenea, si primul sãu scenariu. Rezultatul i-a impresionat pe producãtori si pe regizor.

“Este o poveste despre doi oameni aflati în acea gaurã, în cele mai negre ore ale vietii lor, cunoscându-se destul de putin, însã puternic uniti de experienta comunã”, spune Stone. “Într-o zi în care pãream cã am pierdut orice urmã de umanitate, de senibilitate, ei au luptat si ne-au înapoiat aceastã sensibilitate”.