Articole The Recruit

"Ideea de a crea o poveste despre modul în care se fac recrutãrile la CIA mi s-a pãrut fascinantã" afirmã Roger Birnbaum, producãtor al filmului "Recrutul" la Touchstone Pictures/ Spyglass Entertainment. "Cine sînt acesti tineri care îsi doresc atît de mult aceastã meserie? Cum se alec oamenii pentru aceastã muncã în clandestinitate? Acestea sînt genul de întrebãri care îmi veneau în minte" mai precizeazã Birnbaum. Transpunerea pe ecran a acestei idei, cu Al Pacino, un actor distins cu premiul Oscar, a fost un imbold irexistibil. "Este ca o icoanã (Al Pacino). În fiecare moment, pe ecran, crezi în el" declarã Gary Barber.
"Recrutul" este un thriller psihologic. Are tot felul de întorsãturi de situatie. Niciodatã nu stii sigur care sînt bãietii buni, sau ce se va întîmpla mai tîrziu. Actiunea este plasatã într-o institutie CIA, dar ceea ce conteazã este inima, scînteia pe care o dã jocul lui Pacino" afirmã regizorul Roger Donaldson, în filmografia cãruia intrã "No Way Out" si "Thirteen Days".
"Pe de altã parte, asta este istoria unui tînãr care îsi cautã tatãl" mai precizeazã Gary Barber. "Pregãtirea spionilor nu este ceva scris într-o carte. Este un lucru care cere o multime de aptitudini, extrem de diverse, de la abilitatea de a sãri cu parasuta pînã la echilibrul emotional. Arta de a distinge ceea ce este real, de ceea ce nu este. Cum sã te degizezi, cum sã joci un rol mai bine decît un actor" afirmã Jeff Apple, un producãtor care are experienta unui ult film despre Servicile Secrete, anume "In the Line of Fire".
Pentru ca filmul sã aibã "atingerea realitãtii" a fost consultat purtãtorul de cuvînt al CIA, Chase Brandon, care a oferit o privire introspectivã în interiorul Agentiei; care sînt metodele de recrutare, cum decurge procesul de pregãtire si antrenament; modul în care veteranii selecteazã potentialii candidati, cum îi recruteazã si cum îi transformã în ofiteri pentru operatiuni speciale.
"Pregãtirea care se face la Agentie este foarte interesantã, si chiar avem o zonã în care se desfãsoarã antrenamentul clandestin pentru viitori agenti. Mai am cunostintã de faptul cã oamenii cred cã noi numim acel loc «Ferma». Pãstrînd traditia minunatã a Agentiei privin rãspunsurile la întrebãri, nu pot sã confirm si nici nu pot sã neg cã un asemenea loc existã; dar pot sã spun cã dacã ar trebui sã dãm un nume anume locului în care se efectueazã antrenamentele secrete, atunci poate cã «Ferma» ar fi numele cel mai potrivit" afirmã Brandon.
Brandon a mijlocit posibilitatea ca realizatorii sã poatã vizita Cartierul General al CIA din Langley, Virginia, si a dat unele informatii ce au avut un efect direct asupra povestii.
"Am avut oportunitatea de a vedea cum este munca în operatiuni, si ceea ce este si mai important, cum sînt oamenii" îsi aminteste Apple. Regizorul Roger Donaldson a fost cel ales sã transpunã povestea pe ecran. Barber si Birnbaum au fost multumiti pentru ocazia de a lucra cu Donaldson, care este un artist cunoscut pentru finetea cu care abordeazã subiectele, cu preponderentã filme de suspans inteligente. "Gary si cu mine am simtit cã filmul "No Way Out" semnat de Roger, are caracteristici similare cu "Recrutul"" afirmã Birnbaum.
"Îl cunoastem pe Roger de multã vreme si a fost minunat sã lucrãm din nou cu el, dupã ce am realizat împreunã thrillerul «White Sands»" afirmã Barber.
Donaldson a afirmat în repetate rînduri cã îi place sã facã filme de actiune. "Am fãcut un numãr de filme care au calitãtile unor thrillere, si chiar dramele care le-am regizat au avut întodeauna acel element de pericol, de violentã si intrigã. Am fãcut filme despre Washington; "Thirteen Days" este plasat la Casa Albã si «No Way Out» se desfãsura la Pentagon. Acum acesta este desfãsurat la CIA. Aceste trei institutii nu conduc numai SUA, dar au un impact major asupra lumii întregi, astfel cã existã un mare interes pentru aceste trei obiective" spune Donaldson.
Dincolo de realismul incitant al subiectului, ideea de a lucra cu Al Pacino în rolul instructorului Walter Burke de la CIA si cu Colin Farrell alias noul recrut pentru Agentie, a fãcut ca regizorul sã accepte cu mare interes contractul. "Atît Al cît si Colin sînt printre cei mai buni actori ai momentului. A lucra cu actori de asemenea calibru este o muncã plãcutã" afirmã regizorul.
Ca si ceilalti regizori dinaintea lui, Donaldson nu are decît elogii pentru munca alãturi de Pacino. "Este printre cei mai buni actori ai generatiei sale. Al este un perfectionist, care pretinde mult de la sine însusi. Nu este nimeni mai dur cu Al decît Al. Treaba mea a fost sã îi fac lui Al cunoscut cã munca lui extraordinarã este apreciatã" spune Donaldson. Vocea lui Farrell se schimbã atunci cînd vorbeste de experienta sa de lucru cu Pacino. "M-am înteles atît de bine cu el. Îl iubesc pe omul ãsta. E atît de destept si de talentat. Nu m-am asteptat sã fie nostim, dar este de-a dreptul hilar. Îm rîs asa de mult. Am învãtat asa de mult. Se spune cã nici un om nu este cît o insulã. Dar în termenii talentului sãu, el este o tarã întreagã. Am fost fericit, m-am crezut pe Lunã cînd am auzit cã o sã joc cu Al. Este o legendã, un artizan, un geniu" dezvãluie Farrell. Cît priveste personajul pe care îl interpreteazã, Farrell afirmã: "Cred cã sînt atras de rolurile care implicã o shimbare majorã în viatã.Cînd avea 12 ani, James si-a pierdut tatãl într-un accident aviatic, iar mama sa a murit cînd avea 14 ani. Pretinde cã nu ia lucrurile în serios, dar de fapt priveste totul cu seriozitate. Am fost atras de faptul cã a fost atît de afectat, si acum, la 25 de ani, nu era încã un bãrbat. Nu se regãsise pe sine însusi. Nu avea un punct de referintã pentru cã nu îsi amintea de pãrintii sãi".
Farrell a considerat relatia de prietenie dintre James si Burke asemãnãtoarea celei dintre un tatã si fiul sãu. "Este o relatie ciudatã. James îl vede pe Burke ca pe un tatã, si lui Burke îi place sã se joace de-a pãrintele. Burke îl manipuleazã, îl însalã, îl bagã în fatã si îl aruncã din joc. Face toate astea cu un scop ce tine de reusita în muncã" declarã regizorul.
În ciuda timpului limitat, actorii s-au pregãtit fiecare în parte într-un mod special. Au citit diverse cãrti de "specialitate" - "My Spy - A Memoir of a CIA Wife" (Spionul meu- Memoriile unei neveste de ofiter CIA) de Gina Cady Kiyonaga. Si "The Book of Honor (Cartea Onoarei) de Ted Gulp, care relateazã despre vietile secrete si mortile unor ofiteri de la Operatiuni. Ca si multe alte reviste editate de CIA, NSA, MIG, si FBI.
În timp ce actorilor le-a plãcut grozav joaca de-a spionii pe ecran, nici unul dintre ei nu si-a manifestat dorinta de a încerca "jocul" în viata realã. Moynahan explicã: Unul dintre lucrurile care m-au dezamãgit dupã ce am citit atîtea povesti despre vietile agentilor a fost capacitatea lor de ai minti pe cei pe care îi iubesc. Nu-mi imaginez cum ar fi sã fie o asemenea viatã dublã. Slujba este slujbã, dar a deceptiona pe cei pe care-i iubseti, mi se pare foarte dificil".
Farrell a vizitat campusul de la MIT *(Massachusetts Institute of Technology) si a stat de vorbã cu un student. El a vrut sã-si însuseascã mai ales accentul, modul de a vorbi al unui student eminent, astfel cã a trebuit în paralel sã ia lectii de dictie cu Michael Buster. În trei sãptãmîni, Farrell a reusit sã scape de accentul irlandez si si-a însusit ceea ce se numeste "un accent general tipic american, imposibil de localizat într-o regiune anume".
"Realismul este ceva care îmi plac e mie atît de mult sã vãd pe ecran. Am vrut ca spectatorii sã simtã cã întradevãr se aflã acolo. Ceea ce întotdeauna reprezintã o provocare" afirmã regizorul care oferã detalii de productie asupra locului în care s-au fãcut filmãrile, o fermã din Canada. Se stie cã nu existã nici un precedent asupra imaginii relative la "Ferma". Nimeni nu stie cum aratã "Jumãtate din film se desfãsoarã la baza de pregãtire, iar cealaltã jumãtate este filmatã la Langley, ceea ce dã o senzatie de acuratete filmului" afirmã designerul de productie Andrew McAlpine. Din motive ce tin de securitate, echipei de filmare i s-a interzis la un moment dat accesul în Langley. Dar lui Brandon i s-a permis sã asiste în continuare la filmãri, pentru sfaturi de specialitate. În ce priveste dispozitivele speciale folosite de agenti, Deryck Blake a fost un adevãrat instructor. În jurul unui mic dispozitiv de ascultare biodegradabil, numit "furnica de hîrtie", s-a iscat un adevãrat complot. Cum nimeni nu a reusit sã facã rost de "o furnicã" adevãratã, nici la Harvard, nici la MIT, a trebuit imaginatã o asemenea drãcie.
Cît despre felul în care aratã "pe dinãuntru" ferma, cuvîntul l-a avut McAlpine. El a vrut ca spectatorii sã priveascã cu sufletul la gurã interiorul acestui loc. Artistul a folosit materiale ce provoacã o senzatie de "gheatã". Zona în care se aflã poligraful, alcãtuitã din otel, sticlã si aluminium dau o senzatie de lipsã de familiaritate, ce contrasteazã cu ideea de cãmin. Oricum, dupã zece sãptãmîni de filmare în Toronto, echipa s-a mutat la Washington.