Articole The Pursuit of Happyness

Desi au existat multi regizori care si-au exprimat interesul sa realizeze filmul in cautarea fericirii dupa ce au citit scenariul lui Conrad, Smith si Lassiter l-au sustinut pe Gabriele Muccino, in ciuda faptului ca acesta nu a regizat niciodata un film in limba engleza. Unul din filmele lui Muccino, The Last Kiss a castigat Premiul Publicului la Festivalul de Film de la Sundance, unde a avut premiera in 2002, iar urmarea acestuia, Remember Me, My Love, cu Monica Belluci, a fost apreciata de criticii de film din intreaga lume. "Am vazut ultimele doua filme italiene ale lui Gabriele si am fost realmente atras de natura complexa a sentimentelor pe care a fost capabil sa le inteleaga si sa le transpuna in limbajul filmic”, spune Smith.

Lassiter adauga: "Cand l-am intalnit pe Gabriele in Paris, acesta s-a aratat realmente pasionat de material. Dar iata ceea ce ne-a spus. A zis asa: ‚Ca americani, voi nu puteti intelege visul american. Pentru a aprecia realmente esenta visului american, trebuie sa fii strain. ‚Atunci ne-am dat seama ca opinia sa despre visul american este originala si diferita si ca va reprezenta o abordare unica pentru acest film.”

Atitudinea lui Muccino a reusit sa-l convinga si pe producatorul Todd Black. "L-am intalnit prima data pe Gabriele acasa la Will si i-am spus: ‚Tu nu esti american, iar aceasta este o poveste tipic americana.’ S-a uitat la mine si mi-a raspuns: ‚Nu este doar o poveste americana, este o poveste universala. Peste tot in lume vezi oameni fara adapost. Asta se poate intimpla oricui’. Gabriele a avut inteligenta sa-si dea seama ca acest film ar putea sa aiba priza la oamenii din toata lumea. Ideea de a putea sa te pui din nou pe picioare, sa lucrezi din greu si in cele din urma sa se dovedeasca ca toata acea munca si perseverenta au meritat – asta se aplica oricarei fiinte umane, nu numai unui american.

In ceea ce priveste colaborarea cu Smith, Muccino afirma ca: "Abordarea lui Will este pe deplin onesta. Simte realmente nevoia sa faca ceva diferit, ceva dramatic si foarte real. A fost o placere imensa sa intreprindem impreuna aceasta calatorie. Am avut o relatie fantastica. Am invatat o multime de lucruri de la el si sa sper ca si el a invatat ceva de la mine.”

La inceputul filmarilor, realizatorii filmului au inceput sa discute despre importanta actorului care avea sa-l interpreteze pe fiul de cinci ani al lui Chris Gardner. Au audiat peste o suta de copii. "Apoi ne-am intalnit cu Jaden Smith si am facut-o constant”, spune Blumenthal. "Jaden era copilul care ne trebuia. A adus cu el sinceritate, onestitate si lipsa de artificiu. Am distribuit cea mai buna persoana posibila in acest rol!”

Jaden Christopher Syre Smith este din intamplare fiul in varsta de sapte ani al lui Will Smith si Jada Pinkett Smith.

Muccino a apreciat acea relatie, precum si usurinta naturala si legatura stransa pe care Smith si fiul sau o aveau in viata reala si a fost hotarat sa o surprinda prin intermediul obiectivului camerei de filmat. "Cel mai bun exemplu il constituie glumele cu bataia la usa din film. Acestea nu figurau in scenariul initial. Apoi, intr-o buna zi, l-am auzit pe Jaden spunand o astfel de gluma in timpul repetitiilor. M-am gandit ca ar fi o idee buna sa introduc tipul acela de destindere in film, care ar constitui in acelasi timp o reflectare a starii copilului. Desi el si tatal lui traverseaza de fapt iadul, copilul poate inca zambi si spune astfel de glume, ceea ce arata ca ceea ce se intampla nu a ajuns sa-l afecteze – o dovada a faptului ca tatal sau il protejeaza. Filmul se incheie chiar cu o astfel de gluma despre ‚bataia la usa’.

Gasirea actritei potrivite pentru rolul esential al Lindei a fost de o importanta cruciala. Realizatorii filmului cautau o actrita care sa fie extrem de puternica, care sa poata sa valorifice diversele situatii emotionale din film. Trebuia sa fie o mama grijulie, plina de compasiune si iubitoare care incepe prin a fi cea care castiga painea in familie. Trebuia sa portretizeze in mod convingator o persoana care este atat de nefericita incat nu are nici o alta alternativa decat sa-si paraseasca familia si sa incerce sa duca o viata mai buna de una singura.

Thandie Newton, care a primit aprecieri entuziaste pentru interpretarea rolului din filmul care a castigat Oscarul la categoria cel mai bun film, Crash, a fost aleasa sa joace in rolul Lindei, o mama care sfarseste prin a-si lasa fiul in grija tatalui sau.

Newton a aplicat o viziune unica in abordarea Lindei. "stiu extrem de bine din activitatea trecuta si de asemenea din experienta de viata ca sanatatea mintala si depresia pot face realmente o persoana sa simta ca nu mai poate face fata. Nu cred ca majoritatea oamenilor ar putea sa indure situatia in care se afla aceasta familie. Cu siguranta, eu nu as putea s-o fac. Este foarte important sa intelegi suferinta pe care o resimte Linda atunci cand isi paraseste familia.”

Pentru ca Linda a fost un personaj nou, Newton a simtit ca isi poate permite mai multa libertate in interpretare. "Linda este un personaj fictiv, asa ca mi s-a permis sa creez ceea ce am simtit ca se potrivea in contextul povestii. A fost o provocare, insa am fost extrem de fericita cu rezultatul obtinut.”

Un rol minuscul care nu se afla initial in prima versiune a scenariului lui Conrad, insa in favoarea caruia a insistat Gardner a fost acela al reverendului Cecil Williams, care a initiat Glide, unul dintre cele mai de succes programe din tara pentru cei fara adapost, care se desfasoara in zona Tenderloin din centrul orasului San Francisco.

Reverendul Williams isi aminteste primul contact cu Chris Gardner cel real: "L-am vazut la coada in anii 1980. Chris se distingea realmente de oricine altcineva pentru ca era singurul barbat care era intotdeauna insotit de un copil, ori de cate ori se afla la coada. Am stiut ca are ceva de oferit. Avea o inteligenta vie, venea totdeauna cu cate o idee. stiam ca mergea in acele locuri, dar n-am stiut ca era atat de convingator si bine intentionat pe cat s-a dovedit a fi. Cand Chris s-a mutat in cele din urma la Chicago si a inceput sa-si revina, in special din punct de vedere financiar, am primit un telefon de la un barbat care spunea: "Vreau sa donez niste bani. Dvs. reprezentati biserica mea de acasa. M-ati ajutat. Iar acum vreau sa va ajut si eu.’ Chris face parte dintre acei oameni care au primit si acum se revanseaza – si o face asa cum se cade.”

Pe langa faptul de a inspira un film despre incercarile prin care a trecut, Chris Gardner cel real s-a dovedit a fi de asemenea o sursa de inspiratie pe platourile de filmare a filmului in cautarea fericirii. "Faptul de a-l fi avut langa noi pe Chris in inevitabilele momente in care nu intelegeam pe deplin esenta unei scene, el spunandu-ne ce credea si simtea de fapt in acel moment anume a constituit ceva de nepretuit”, spune Smith.

Muccino adauga: "Chris m-a inspirat foarte mult atat pe mine cat si pe Will. Am invatat o multime de lucruri de la el. A fost extrem de important pentru noi sa-l avem la dispozitie – mai ales in scenele despre activitatea desfasurata de agentii de bursa. Am schimbat dialogurile si am imbunatatit felul in care Will se ocupa de clienti si ii intretine, drept rezultat al ‚contributiei’ lui Chris.”

Gardner a fost dintotdeauna un mare admirator al lui Will Smith, insa atunci cand a auzit ca acesta avea de gand sa joace in rolul sau, Gardner s-a simtit coplesit. Cu siguranta nu s-a asteptat vreodata sa vada intregi portiuni din viata sa re-create de un star important de film. "Am stiut ca Will este un mare actor, insa nu am stiut cat de mare este pana cand nu l-am vazut lucrand la in cautarea fericirii.”, spune Gardner.