Articole Tatăl meu e cel mai tare

“Pe scurt, filmul meu vorbește despre toate acele personaje care, într-un fel sau altul, mi-au influențat copilăria și adolescența. De asemenea, prezintă două intâmplări adevărate din trecutul meu”.

Cum ți-a venit idea filmului? Este bazată pe fapte reale?

M-am născut și am crescut în cartierul bucureștean Militari. Acolo am întâlnit toate personajele din „Tatăl meu e cel mai tare”, de la copiii săraci cu pretenții de snobi, la părinți disperați, dealeri de droguri sau chiar mafioți în adevăratul sens al cuvântului. Pe scurt, filmul meu vorbește despre toate acele personaje care, într-un fel sau altul, mi-au influențat copilăria și adolescența. De asemenea, prezintă două întâmplări adevărate din trecutul meu.
Prima dintre acestea: aveam 16 ani și un tip mi-a promis că-mi dă 400$ dacă accept să mă plimb cu el, cu mașina, vreo 3 kilometri prin București. Știam de la început că era vorba de o afacere cu heroină, dar n-am zis nu din prima. 400$ nu însemnau nimic pentru dealer, dar pentru mine erau mulți bani. „Dacă n-o să mă prindă?”, m-am gândit atunci. „Și dacă mă prindeau?”, mă întreb acum.

Cea de-a doua întâmplare este despre tatăl meu, un om calm de fel, dar care într-o zi a avut curajul să se bată cu unul dintre cei mai mari mafioți din cartier. Era singur contra 10. A făcut-o din cauza mea, iar eu am trăit un sentiment special în ziua aia: persoana care mi-a ținut partea nu era tatăl meu, ci un bărbat pe care puteam să mă bazez în orice situație.

Cum ai descrie filmul?

Este despre ziua aceea în care băiatul descoperă că tatăl său este Bărbat. Andrei (13 ani), un băiat de cartier, intră în lumea celor mari, lumea mafioților adevărați. Nu e chiar așa de simplu pe cât crede și ajunge să-și dea seama că îi este din ce în ce mai greu să renunțe. Din fericire pentru el, tatăl lui știe o cale de ieșire, dar, în același timp, e conștient de prețul pe care trebuie să-l plătească pentru libertatea fiului său.

Crezi că diferența dintre generații este un subiect universal? Care este perspectiva ta referitor la acest lucru?

Un lucru e cert: de fiecare dată când e vorba de generații se vor ivi conflicte. Vârste diferite înseamnă, implicit, puncte de vedere diferite, iar acest lucru duce la falsa impresie că unii știu tot, iar ceilalți nimic. Acesta e motivul pentru care poveștile despre maturizare vor fi intotdeauna ușor de abordat și vor avea mereu o tentă nostalgică. Diferența este că filmul meu nu vorbește despre conflictul dintre generații, ci despre împăcare. Doi oameni care, de regulă, se ceartă, descoperă dintr-o dată că sunt multe lucruri care-i leagă. Două persoane care aparțin unor generații diferite au un scop comun: despre asta este vorba în film.

Este un film care aparține Noului Val Românesc?

L-aș numi mai degrabă o combinație între noul stil cinematografic românesc și… ceva aparte. În termeni regizorali, au fost puține planuri-secvență, dar sunt și scene cu încadrare clasică, prim-planuri, ș.a.m.d. Culorile sunt mai vii, spre deosebire de imaginea desaturată sau bleach bypass, caracteristică noului curent cinematografic românesc. Editarea este ușor eliptică – un procedeu des întâlnit în rândul filmelor românești de festival. Cât despre soundtrack, este alert și conține hituri pop românești, plus două cântece ale lui Nimeni Altu, un debutant al hip-hop-ului românesc.

Este vreun regizor care te-a inspirat sau care este “pe gustul tău”?

Îmi place foarte mult stilul lui Spike Lee, prin care lași povestea să curgă, fără artificii de editare și secvențe construite „deștept”. Când am făcut „Tatăl meu e cel mai tare”, m-am inspirat din filmele lui Spike Lee, Gomorra și din stilul rusesc. Aparent, nu este nici o legătură între acestea, dar toate trei spun povești dintr-un anumit mediu (Brooklyn, Sicilia, Moscova) într-un fel aparte, evitând clișeele blockbuster-urilor. Am fost destul de curios și intrigat de modul în care vor decurge lucrurile cu această dramă urbană de București și de elementele noului stil din cinematografia românească pe care să le folosesc ca să spun povestea.