Articole Hard Candy

Un thriller psihologic palpitant, incisiv si stilat, HARD CANDY este o viziune provocatoare asupra razbunarii, jucandu-se cu nervii spectatorilor la fiecare scena. Realizat de regizorul inovator de videoclipuri muzicale si reclame David Slade, cu scenariul semnat de scenaristul consacrat Brian Nelson, HARD CANDY ne introduce intr-un univers instabil, unde nu putem identifica usor cu personajul negativ, in confruntarea tensionata dintre o fata de 14 ani si barbatul de 32 de ani pe care il suspecteaza de pedofilie si crima. Filmul ne prezinta doua persoane inteligente, cu vointa puternica, angajate intr-o lupta psihologica, in care nu este clar cine spune adevarul.

La suspansul filmului contribuie rolurile excelent realizate de cele doua staruri ale filmului, tanara actrita canadiana Ellen Page si apreciatul actor de teatru si cinema Patrick Wilson (ANGELS IN AMERICA). Pentru a o juca pe adolescenta razbunatoare Hayley Stark, Page a investit in personajul sau de 14 ani toata pasiunea, siguranta si farmecul timid al varstei, iar interpretarea subtila a fotografului Jeff Kohlver realizata de Wilson ne face sa ne simtim apropiati de personajul sau, chiar cand comportamentul acestuia ramane deschis interpretarilor. In debutul sau pe marele ecran, regizorul Slade utilizeaza in mod creativ culoarea, sunetul, textura, prim-planurile intime si montajul pentru a creste tensiunea si a evidentia personajele, facand din HARD CANDY un thriller care stimuleaza atat emotiile cat si simturile.

Ideea de la care a pornit HARD CANDY a fost o serie de atacuri reale care au avut loc in Japonia. Producatorul David Higgins a citit despre aceste cazuri, in care niste eleve s-au razbunat pe barbatii mai in varsta care cautau pe Internet relatii cu fete minore. Dupa ce una din fete initia o relatie cu un barbat, ea si prietenele ei il prindeau intr-o ambuscada la un loc de intalnire prestabilit. Higgins a inceput sa reflecte la posibilitatile dramatice inerente in aceasta situatie. „Aceasta a deschis o perspectiva interesanta si diferita asupra vanatorului si prazii”, isi aminteste producatorul. „Apoi m-am gandit: dar daca ar fi vorba despre o singura fata care sa se razbune pe vanatorii de pe Internet? Nu vazusem pana atunci un film despre un personaj pozitiv razbunator de 14 ani”.

Higgins si-a imaginat un decor minimalist pentru desfasurarea intrigii, cu doua personaje care se confrunta intr-un spatiu strict definit. Un asemenea film trebuia sa fie atat un studiu psihologic cat si un thriller, iar crearea unor personaje multidimensionale era pe primul plan pentru Higgins atunci cand l-a contactat pe Brian Nelson pentru a scrie scenariul. Higgins explica: „Este interesant sa ai conceptul, insa executia este cea care conteaza - si de aceea am vrut sa lucrez cu un scriitor de piese de teatru. Aveam nevoie de cineva care sa puna accent pe personaje, nu doar pe intriga. Atunci cand doi oameni se afla intr-o camera, nu exista urmariri de masini si personajele sunt singurele care atrag atentia. Citisem una din piesele lui Brian si stiam ca e perfect pentru filmul pe care vroiam sa il fac”.

Un personaj apreciat in lumea teatrului din Los Angeles, Nelson este co-fondatorul Institutului Scenaristilor David Henry Hwang si a castigat numeroase premii ca regizor de teatru. Piesele lui Nelson se concentreaza in mare parte pe personaje si a recunoscut ca filmul pe care i l-a prezentat Higgins necesita aceeasi abordare. „Esenta acestei intrigi este duelul dintre doi oponenti a caror valoare pare disproportionata doar la inceput”, afirma Nelson. „Oportunitatea de a scrie un duel bazat pe doua personaje, in linia Misery, Sleuth si Oleanna era prea interesanta pentru a nu o aborda. Si venind din lumea teatrului, unde exista intotdeauna mai multe actrite talentate decat roluri, cum as fi putut sa refuz sansa de a crea o eroina unica, cum este Hayley?”

Nelson si Higgins au petrecut doua luni lucrand la poveste pana au fost amandoi multumiti, dupa care Nelson a inceput sa lucreze la scenariu. De la prima intalnire a personajelor intr-o cafenea numita Nighthawks, este creeata o atmosfera de tensiune sexuala, pe masura ce Jeff si Hayley se tachineaza sugestiv unul pe celalalt. Fiind un fotograf a carui munca il aduce frecvent in contact cu fete frumoase, Jeff stie exact ce sa-i spuna lui Hayley, care este pe rand indrazneata si timida, incercand rolul de femeie senzuala si sofisticata. De-abia mai tarziu devine clar ca atat Hayley cat si Jeff au venit la Nighthawks cu ganduri ascunse. Pe masura ce intriga avanseaza, personajele continua sa joace cu cartile ascunse.

Experienta lui Nelson de jucator de sah l-a ajutat sa creeze personaje echilibrate. „Este dificil sa gasesti jucatori de sah, asa ca m-am obisnuit sa joc de ambele parti ale tablei”, explica scriitorul. „Intrebandu-te care ar fi cea mai buna miscare impotriva ta insuti este, cred, o experienta nepretuita pentru a crea doua personaje care sunt in forma maxima si implicate intr-un duel pe viata si pe moarte”.

Experienta lui Nelson de profesor de cursuri de teatru la liceu si colegiu l-a ajutat sa-si formeze o impresie despre cum ar trebui sa arate o fata de 14 ani extrem de inteligenta, cum este Hayley. Nelson afirma „Majoritatea studentilor mei de teatru este formata din fete, multe dintre ele geniale si majoritatea se lupta cu o lume nedreapta. Am vrut ca Hayley sa fie la fel de inteligenta, amuzanta si inventiva ca si cele mai bune studente ale mele”.

De asemenea, Hayley poseda o incredere neclintita in misiunea sa si in sine; aceasta incredere o ajuta sa intinda capcana unui barbat despre care este sigura ca este un criminal. Dupa cum noteaza Nelson, „nu este o coincidenta ca scenariul face referire la Jean Seberg, care a jucat-o pe Ioana d’Arc - o femeie care s-a confruntat cu forte mult mai puternice decat ar fi trebuit sa poata infrunta”.

Personajul atragator, placut, al lui Jeff, nu se prea potriveste cu imaginea unui pedofil/criminal. Insa Nelson arata ca o personalitate atragatoare nu este un indicator de incredere. „Dupa cum a spus Hitchcock, daca un personaj negativ ar fi prea respingator, cum s-ar mai apropia de victimele sale?”, remarca scriitorul. „Jeff este inteligent, fermecator, are succes: cine nu are vrea sa petreaca timp cu el? Insa puterea fetelor, de personalitatea si corpul carora depinde fotografia lui, il nelinisteste atat de mult incat trebuie sa limiteze acea putere inainte sa se simta coplesit de ea. Jeff isi ascunde personalitatea fata de el insusi - pana cand Hayley apare si se metamorfozeaza in criza care il face sa se confrunte cu adevarata lui natura”.

Dupa finalizarea scenariului, a inceput cautarea unui regizor care sa aduca HARD CANDY pe marele ecran. David Slade, ale caror videoclipuri si reclame i-au adus un renume de invidiat, a citit scenariul dintr-o suflare. „Pur si simplu nu ma puteam opri din citit”, isi aminteste Slade. „M-a facut sa imi pun la indoiala propriile prejudecati si m-a facut sa reflectez mult. Care este limita dintre ceea ce este acceptabil si ceea ce nu este? Care este limita dintre pornografie acceptabila si inacceptabila? Intre voyeurism si a privi?”

Posibilitatile cinematografice oferite de aceasta poveste au incitat imaginatia lui Slade. Fost jurnalist, artist si fotograf rafinat, Slade este un mare admirator al filmelor de inceput ale lui Nicolas Roeg, operatorul cinematografic devenit regizor, al filmelor Performance si Don’t Look Now. „Aceste filme sunt portrete realiste si analize ale relatiilor care se deterioreaza dar continua. Il admir pe Roeg si pentru ca experienta sa de operator cinematografic i-a oferit o intelegere foarte clara a manierei in care forma poate avea un impact puternic asupra personajelor si naratiunii unui film. Hard Candy are o linie narativa si personaje convingatoare si se foloseste de forma pentru a accentua tensiunea si caracterul dramatic al unei situatii.”

O singura intalnire a fost suficienta pentru a-l convinge pe producatorul Higgins ca Slade era alegerea perfecta pentru a regiza Hard Candy. „Videoclipurile si reclamele lui David sunt uimitoare. Te uiti la productiile lui si este clar ca poate face chiar si painea prajita sa para interesanta. Insa pe cand ceilalti regizori cu care am discutat au vorbit doar de aspectele vizuale, discutia cu David, care a durat 45 de minute, a fost in intregime despre scenariu, intriga, personaje”, isi aminteste producatorul. „Toate notele lui erau corecte. A inteles povestea si personajele si vroia sa faca filmul pe care eu si Brian vroiam sa il facem.”

Higgins a gasit parteneri care gandeau asemanator la Vulcan Productions, compania cu sediul in Seattle, care a mai realizat filme ca Far from Heaven si Titus. Richard Hutton si Michael Caldwell au devenit producatorii filmului din partea companiei. „Ne intereseaza filme cu o sensibilitate artistica puternica”, afirma Hutton. Ne-a placut la nebunie scenariul lui Hard Candy si consideram ca David Slade este extraordinar de talentat si are o viziune minunata asupra a ce ar putea sa fie acest film”.

Pe masura ce a inceput procesul de distributie, creatorii filmului au decis sa isi directioneze eforturile mai intai in a gasi o actrita care sa o portretizeze pe Hayley. Se asteptau ca rolul feminin sa fie cel mai dificil de distribuit si nu se inselau. Slade apreciaza ca 250-300 de actrite au dat probe pentru acest rol. Apoi a privit un video-clip, realizat in format MPEG, al unei tinere actrite canadiene, Ellen Page. „Era o calitate MPEG groaznica. Ellen se rasese de curand pe cap pentru a juca un rol si parea ca privesc un baietel care interpreta un rol fara regie”, isi aminteste Slade. „Cu toate acestea era net superioara tuturor celor pe care le vazusem pana atunci. Avea talent pur, punea pasiune in ceea ce facea si era foarte coerenta; era dedicata personajului din punct de vedere emotional. Am ales-o imediat pe Ellen”.

Page a fost impresionata de autenticitatea vocii lui Hayley din scenariu. „Rareori intalnesti o fata de 14 ani descrisa atat de bine”, remarca ea. „Hayley este foarte complexa si pasionata. A fost o placere sa intru in pielea ei.”

Patrick Wilson, mult-laudatul actor care a intrat in atentia publicului cu rolul sau din Angels in America, pentru care a castigat un premiu Emmy, a primit rolul lui Jeff. Slade remarca: „Patrick este un actor de teatru si stiam ca va juca tot timpul, de la inceput pina la sfarsit, nu doar va astepta un prim-plan. Mi s-a parut fenomenal in Angels in America; se poate vedea ca poate juca un spectru larg de roluri. Patrick nu se simtea confortabil cu atmosfera de flirt sexual la prima intalnire dintre Hayley si Jeff, ceea ce demonstreaza ca este o persoana morala. Dar aceasta m-a facut de asemenea sa ma gandesc ‘Minunat! Pot sa folosesc asta in film!’”.

Wilson a apreciat ambiguitatea care sta la baza povestii. „Ceea ce este interesant este ca filmul nu defineste personajul pozitiv si pe cel negativ”, remarca actorul. „In mod evident exista vanatorul si prada. Pentru mine a fost interesant ca actor faptul ca aceste roluri se schimba intre ele in mod constant. Cu siguranta nu este ceva la are te-ai astepta dupa acea prima scena din cafenea dintre Jeff si Hayley”

Slade a planificat fiecare detaliu al filmului dinaintea productiei si a apelat la priceperea mai multor fosti colaboratori. Unele din cele mai mari talente din lumile video-clipurilor si reclamelor au colaborat cu Slade la aceasta productie, inclusiv directorul de imagine Jo Willems si proiectantul de productie Jeremy Reed.

Parte din strategia regizorului a fost sa puna in scena naratiunea cu elemente discrete dar puternice. Slade explica: „am creat un vocabular foarte strict al procesului de creare a filmului. Paleta coloristica a filmului, precum si tonul si densitatea au fost toate planificate dinainte. Culoarea a fost ca un al treilea personaj al filmului si avea sa contribuie la desfasurarea naratiunii atunci cand se spuneau sau se intamplau putine. Designul sunetului a fost indexat pentru fiecare personaj in parte; am avut patru moduri de design sonor pentru Hayley, in functie de dispozitia in care era. Am avut indicatori audio si color care aveau sa evidentieze sentimentele subconstiente ale personajului”.

Productia filmului Hard Candy a avut loc timp de 18 zile in iunie 2004 in Los Angeles. Casa lui Jeff a fost construita pe o scena, iar designul s-a bazat partial pe cel al casei moderniste a producatorului David Higgins. Cu exceptia scenei din cafenea, toate scenele s-au filmat in intregime secvential, ceea ce le-a permis lui Wilson si Page sa finalizeze scenele cele mai dificile din punct de vedere fizic intr-un anumit numar de zile, stiind ca ulterior va fi mai usor. Ambii actori si-au facut singuri cascadoriile, supervizati in mod riguros de coordonatorul de cascadorie Erick Brennan. Scenele erau in special solicitante pentru Wilson, care pe aproape tot parcursul filmului este legat, dar si batut si paralizat cu un pistol electric. Pistolul era autentic, doar bateriile au fost scoase. „Am lucrat in conditii complet sigure si supravegheate”, isi aduce aminte Slade. „Zgomotul pe care il scoate pistolul nu este nimic in comparatie cu zgomotul pe care il face in camera cand stai langa el. Cand veti vedea scantei albastre, sa stiti ca nu sunt efecte speciale, sunt reale.”

Slade declara ca este meritul actorilor de a fi creat cele doua personaje in asa fel incat sa nu poata fi usor de identificat ca erou sau personaj negativ. „Nici unul dintre cele doua personaje nu este pozitiv”, recunoaste Slade. „Nici unul din personaje nu este un arhetip si prin urmare sfideaza asteptarile”. Aceste personaje sunt ancorate in realitate, in felul in care vorbesc si joaca. Iar maniera convingatoare in care au fost jucate de Ellen si Patrick le face si mai reale.”

Page comenteaza: „Conceptul de bine si rau este relativ in acest film. Brian Nelson si David Slade au creat o atmosfera in care sunt momente cand simti intelegere pentru un personaj si apoi, imediat, incepi sa-l urasti.”

Page avea doar 17 ani cand s-a turnat filmul, iar Slade povesteste ca actrita a dovedit un angajament intens si arta fata de munca ei. „Dati-i lui Ellen o singura indicatie despre cat de important este un cuvant intr-o intreaga scena si ea poate crea un joc dramatic in jurul acelui singur cuvant”, se minuneaza Slade. „Pleca si lucra la scena si se intorcea cu o interpretare care te lasa cu gura cascata.”

Regizorul il admira la fel de mult pe Wilson. „Pentru Patrick au existat multe intrebari referitoare la felul in care ar fi trebuit sa joace o anumita scena. In cateva cazuri, instinctele lui au fost diferite de ale mele si in cateva randuri alegerea lui a fost mai inspirata decat a mea. Felul in care joaca scenele fizice este uimitor.”

Wilson considera ca HARD CANDY functioneaza atat ca un thriller psihologic cat si ca drama psihologica. „Acest film reuseste sa creeze un realism foarte tulburator”, remarca el. „Oamenii privesc si la un anumit nivel pot vedea aspecte ale propriei lor personalitati, ale personalitatilor unor oameni pe care ii cunosc. Acesta este un aspect convingator - si foarte tulburator”.

Scenaristul Nelson a fost impresionat de felul in care Page si Wilson au surprins relatia care se dezvolta intre Hayley si Jeff si dinamica ce in ultima instanta ii transforma pe amandoi. „Doar apropiindu-se unul de altul Hayley si Jeff isi pot face rau reciproc”, afirma Nelson. „Sunt incantat de felul in care Ellen si Patrick au surprins farmecul acestor personaje, precum si incapatanarea lor feroce de a proteja lucrurile la care tin, cu orice pret”.

Hard Candy a avut premiera la Festivalul de Film Sundance 2005, unde a provocat discutii aprinse, iar membrii juriului au dezbatut vina lui Jeff sau inocenta motivatiilor lui Hayley. Higgins recunoaste ca o oarecare ambiguitate a fost unul din scopurile creatorilor acestui film. „Nu am vrut sa oferim publicului un final comod si sa raspundem noi la toate intrebarile. Vrem ca publicul sa decida singur: Cine este Hayley si de ce a facut acest lucru? Personajele au primit ceea ce meritau? ” Acestea sunt lucrurile pe care as vrea ca publicul sa le dezbata atunci cand paraseste sala de cinema”.

Regizorul Slade impartaseste aceasta speranta: „Cred ca am reusit sa facem un film dupa care oamenii pot vorbi despre un subiect dificil de gasit si de discutat in cinema”, spune el. „Este un film pe care il traiesti. Da, este un thriller - si sper ca va captiva audienta si ii va face pe oameni sa reflecteze timp de mai multe zile.”