Articole Godzilla

MOȘTENIREA LUI GODZILLA

„Omul e arogant crezând că el controlează natura, și nu invers.” - Dr. Serizawa

În 1954, compania de producție japoneză Toho Co. Ltd. a lansat filmul revoluționar regizat de Ishiro Honda Godzilla într-o țară care încă își revenea după ravagiile celui de-al doilea război mondial. Filmul a avut mare succes în Japonia și, după 60 de ani, continuă să aibă rezonanță în toată lumea insuflând frica și groaza epocii atomice printr-o uimitoare forță a naturii... Godzilla.

„Godzilla este piatra de temelie a filmelor cu monștri.” - spune Gareth Edwards, regizorul britanic din spatele noului film despre creația Toho. Edwards văzuse multe filme japoneze cu monștri înainte să descopere pe DVD capodopera din ’54 a lui Honda. L-au fascinat subtextul alegoric și relevanța poveștii în vremurile contemporane. „Dacă ai înălța deasupra orașului un balon uriaș, silueta unui dinozaur, toată lumea ar recunoaște că e silueta lui Godzilla, chiar și cei care n-au văzut filmul original. Mulți oameni nu-și dau seama că filmul japonez Godzilla este un film foarte serios. Cred că de asta a fost atât de îndrăgit de cultura japoneză, nu numai că este un film grozav cu monștri, dar este și o experiență cathartică oferită de imaginile acelea care par atât de reale.”

După doi ani, filmul japonez a fost filmat din nou parțial, metafora a fost puțin voalată, a fost dublat în mai multe limbi și relansat, astfel s-a născut o legendă. În ultimele șase decenii, Regele Monștrilor și-a cimentat locul în cultura populară, generând numeroase sequeluri, o armată de jucării și revitalizări în toate mediile, de la benzi desenate la jocuri video. S-a născut un nou gen de film - kaiju eiga - iar Godzilla a devenit unul dintre cei mai cunoscuți și îndrăgiți eroi de film din secolele 20 si 21.

Bryan Cranston, unul dintre starurile care joacă în noul film, își amintește cu plăcere de momentele când urmărea în copilărie la televizor filmul cu monstru care devasta orașul. „Godzilla cu suflul înflăcărat... distrugea tot ce îi stătea în cale.” - spune Cranston. „De fapt, era un bărbat costumat care călca pe o machetă a orașului Tokio, dar era uluitor de urmărit, pentru un copil. Întotdeauna o să fiu acel băiețel pasionat de filmul original, dar acum am o perspectivă mai matură asupra acestui gen de film. Cred că și publicul a evoluat. Nu se mai mulțumește văzându-l pe Godzilla devastând orașul. Oamenii vor fi de partea lui și acum, dar ne dorim să se identifice și cu acțiunea și să spere ca celelalte personaje să supraviețuiască.”

Ca și Cranston, Thomas Tull, de la Legendary Pictures, a devorat filmele cu monștri în copilărie, iar în fruntea lor era creația Toho. „De la răgetul inconfundabil la silueta înotătoarelor dorsale până la flăcările radioactive pe care le scoate pe nări, Godzilla e un simbol global.” - spune producătorul. „De-a lungul anilor, Toho a examinat personajelor din diferite ipostaze și l-a pus în adversitate cu tot soiul de creaturi gigante, dar filmul meu preferat a producția japoneză originală, care a fost odată un film înspăimântător și o poveste morală.”

Tull, care a produs Godzilla 3D cu Jon Jashni, președintele Legendary Pictures, producătoarea veterană Mary Parent și realizatorul de filme britanic Brian Rogers, spune că de mult își dorea să-l readucă pe monstrul titanic pe marele ecran într-un spectacol imagistic cu suflet, asemenea filmului original. „Intenția noastră a fost să redăm fidel elementele esențiale care au făcut ca personajul să rămână relevant o vreme atât de îndelungată.” - explică Tull. „Planul nostru era să realizăm un film, pe care noi, ca fani înfocați, ne-am dori să-l vedem - un film care să ofere ceva mai mult decât o experiență palpitantă, un film care să se întoarcă la origini și să prezinte o poveste umană în contextul lumii contemporane. Am așteptat filmul ăsta o viață întreagă.”

Provocarea de a reinventa un simbol presupunea angrenarea în proiect a regizorului potrivit, care să poată oferi o perspectivă proaspătă și o viziune estetică contemporană și, în același timp, să rămână fidel simbolului cinematografic Godzilla. Producătorii au găsit toate aceste calități la regizorul Gareth Edwards, un regizor în ascensiune, care a luat pe sus lumea filmului independent cu Monștrii, un film multipremiat. Edwards a scris și a regizat filmul, a realizat designul, l-a filmat și a creat toate efectele vizuale pe laptopul său.

„De la prima discuție cu Gareth mi-am dat seama că e un mare fan al filmului Godzilla.” - spune Tull. „După ce am văzut Monștrii, pentru care a avut un buget extrem de modest, am știu că, dacă ar avea mai multe resurse și o pânză mai mare la dispoziție, ar putea să creeze ceva extraordinar.”

Jon Jashni adaugă că tânărul regizor a redat echilibrul perfect dintre invenție și adevăr uman. „Doar pentru că poți să folosești o mulțime de resurse digitale pe marele ecran nu înseamnă neapărat că e cea mai bună alegere, pentru că publicul nu se poate identifica pe deplin cu lumea pe care încerci s-o redai.” - spune producătorul. „În filmul Monștrii, Gareth a fost nevoit să folosească mai mult de puterea sugestiei pentru că nu își permitea să investească mai mult în efecte vizuale. A pornit de la o perspectivă centrată pe personaje, ancorată în lumea reală, apoi a introdus elementele nelumești. Monștrii este o reprezentare la scară mică a ceea ce speram să creăm cu noul film Godzilla 3D: ceva autentic și adevărat.”

Producătoarea Mary Parent a fost impresionată de succesul filmului independent Monștrii, remarcând că abilitatea lui Edwards de a spune o poveste și experiența sa cinematografică a convins pe toată lumea că filmul Godzilla 3D va fi pe mâini bune. „Știam că Gareth se va folosi de toate cunoștințele sale ca artist vizual, narator și specialist în efecte vizuale ca să realizeze un film inovator demn de acest personaj.” - spune Parent. „Știam, de asemenea, că poate să dea viață unor noi personaje cu care publicul se poate identifica și de care se poate atașa pentru a-i oferi o experiență din prisma oamenilor care îi cad pradă lui Godzilla.”

Știind că e responsabil de continuarea unei legende, Edwards s-a inspirat din lumea care îl înconjoară, așa cum a făcut Ishiro Honda înaintea lui. „Știu că pare imposibil, dar imaginați-vă că pe planeta noastră sosește o creatură colosală cu care omenirea nu poate să comunice și nici atât s-o controleze... cum ar fi să treci prin așa ceva? Cum ar reacționa lumea? Fiecare dintre noi a văzut sau a trecut prin dezastre extraordinare, naturale sau de alt fel, care ar putea foarte bine să fie un scenariu de film. Miza noului film Godzilla era să reflecte o realitate, pentru că asta simbolizează această creatură.”

„Ceea ne ne-am dorit să facem în acest film, un țel împărtășit de partenerii noștri de la Toho, a fost să plasăm o parte din acțiune în Japonia și să ducem mai departe cauzalitatea dintre Godzilla și energia nucleară, dar într-un mod respectuos și diplomat cu privire la evenimentele recente.” - spune Tull.

Producătorul Brian Rogers adaugă: „Ideile prezente în filmul din 1954 - echilibrul dintre om și natură și multitudinea de feluri în care acesta poate fi compromis - sunt relevante și în prezent, poate chiar mai mult.”

Lucrând din Londra, Edwards a făcut un maraton de ședințe pe Skype cu scenaristul din Los Angeles Max Borenstein pentru a da viață unei povești care face trimitere la originile lui Godzilla și care dezvăluie misterioasele evenimente care l-au făcut să se arate în contextul lumii noastre moderne.

Deși actorul Ken Watanabe a crescut în Japonia, abia recent a văzut filmul din 1954 și a apreciat meticulozitatea cu care Edwards l-a omagiat. „Filmul original Godzilla 3D ridică o problemă cu care se confrunta societatea japoneză de atunci, la nouă ani după bombardamentele atomice, când rănile fizice și emoționale erau încă foarte prezente.” - spune actorul. „Gareth înțelege în profunzime acel film, iar eu am apreciat curajul său de a readuce acele idei în discuție.”

Borenstein a scris un scenariu bazat pe o poveste a lui David Callaham, după ce s-a documentat îndelung și a vizionat toate cele 28 de filme Godzilla 3D produse de Toco Co. Ltd., inclusiv seriile Showa, Heisei și Millennium. „Ne-am dorit să prezentăm o poveste despre un incident real și înfricoșător în lumea contemporană, cu toate implicațiile unui dezastru real, și, în același timp, să realizăm un film spectaculos cu monștri.” - spune Borenstein. „Filmul original spune o poveste minunată despre insignifianța omenirii în fața naturii, care totuși dă dovadă de forță, rezistență și dorința de a supraviețui unui dezastru de o asemenea magnitudine.”

Înainte de a filma primul cadru din Godzilla 3D, regizorul și producătorii au realizat o mostră de 90 de secunde în care au stabilit atmosfera filmului și pe care au prezentat-o la evenimentul anual Comic-Con International în fața a 7 000 de fani entuziaști. Pelicula arăta un oraș în ruină, prin care monstruoasa creatură se arăta printre fum și praf, presărând spaimă cu răgetul său asurzitor. Imaginile lui Edwards erau însoțite de vocea lui Robert Oppenheimer, părintele bombelor atomice care au nimicit orașele Hiroshima și Nagasaki, lăsând în urmă numai cenușă radioactivă. Oppenhaimer rostește cuvinte din scripturile hinduse pentru a descrie cutia Pandorei pe care o deschisese: „Am devenit moartea, distrugătoarea de lumi.”

Godzilla dintotdeauna a cuprins un mister și o dualitate - e o ființă cu instincte pure care nu trăiește în armonie cu omenirea, ci se ridică deasupra ei de cum se înalță amenințător din mare. „Monștrii dintotdeauna au fost o metaforă.” - remarcă Edwards. „Monștrii reprezintă aspectele întunecate ale firii umane și fricile pe care nu le putem stăpâni. Într-un fel, Godzilla reprezintă mânia lui Dumnezeu, nu neapărat în sensul religios, ci al naturii care ne pedepsește pentru relele pe care i le-am făcut. În filmul nostru, cu siguranță am mizat pe aceste idei.”

POVESTEA ȘI PERSONAJELE

Godzilla 3D se desfășoară pe mai multe continente, de-a lungul a câteva decenii, urmărind traseul unor evenimente misterioase și catastrofice prin prisma câtorva oameni care se aflau în epicentrul dezastrelor. „Filmul nostru nu spune povestea dintr-o perspectivă omnipotentă.” - explică Tull. „În miezul acestei crize sunt oameni ale căror viață s-a schimbat pentru totdeauna de la aceste evenimente. Nu sunt supereroi, ci oameni obișnuiți în circumstanțe extraordinare - din acest motiv, alegerea actorilor potriviți era esențială.”

Edwards a vrut ca povestea să fie jucată de actori care să poată să confere realism și autenticitate experiențelor extraordinare ale personajelor. „Într-un film ca acesta, îți permiți o singură discrepanță față de realitate, anume că există un monstru gigant în lume. Restul trebuie să fie cât de real posibil, de asta cred că am fost foarte norocoși în ceea ce privește distribuția. Au dat viață cuvintelor de pe pagină și au creat o realitate emoțională care te ajută să crezi contextul incredibil.” - spune regizorul.

Membrii distribuției n-au putut să refuze șansa irezistibilă de a se implica într-un proiect vizionar condus de Edwards care urma să-l readucă la viață pe notoriul Godzilla. „În prima discuție pe care am purtat-o cu Gareth, mi-a spus să uit că e un film cu monștri.” - își amintește Aaron Taylor-Johnson. „Îmi place ceea ce înseamnă Godzilla pentru el și că a vrut să-l readucă pe ecran într-un spectacol al dezastrului, dar, în același timp, să spună o poveste emoționantă și artistică. Asta m-a convins să mă alătur proiectului, iar, datorită lui Gareth, a fost o experiență deosebită.”

Actorul interpretează rolul principal al lui Ford Brody, un ofițer naval specialist în dezarmarea bombelor, care se reunise de curând cu soția și fiul său în San Francisco când a fost chemat de urgență să-l ajute pe tatăl său, în Japonia.

„Ford este eroul filmului și e mereu în miezul acțiunii.” - spune Edwards. „Pentru că povestea este expusă vizual în cea mai mare parte, era important să înțelegem ce simte și ce gândește personajul. Aveam nevoie de un actor care să poată să transmită emoția printr-o singură privire. Văzusem John Lennon: Începutul unei legende, în care Aaron a jucat rolul lui John Lennon, iar interpretarea sa mi s-a părut remarcabilă. Ochii lui transmit intensitate și emoție. De atunci am știut că el e omul potrivit pentru rolul lui Ford.”

Datorită cunoștințelor sale ca genist, Ford este chemat în prima linie a frontului, unde omenirea s-a unit ca să se apere de cea mai mare amenințare cu care s-a confruntat vreodată, iar Ford trebuie să-și facă datoria ca soldat și, în același timp, să-și protejeze familia. „E genul de specialist de care armata are nevoie și se implică total.” - explică Taylor-Johnson. „Totodată, misiunea sa e de a se întoarce la familia sa, iar rolul pe care îl are în armată este singura cale de a ajunge cât mai aproape de San Francisco. Dar e sfâșietor gândul că există posibilitatea că nu va mai ajunge niciodată acasă.”

Soția lui Ford, Elle Brody, este blocată în orașul San Francisco, care i-a căzut pradă lui Godzilla. Rolul lui Elle este interpretat de Elizabeth Olsen. Elle lucrează ca asistentă la un spital asaltat de victime și e constrânsă să ia decizii grele ca să poată să facă față consecințelor dezastruoase suferite de locuitorii orașului și, totodată, să-și protejeze copilul.” - explică Olsen. „Povestea lor și strădania lui Ford de a se întoarce la ei este unul dintre subiectele care m-au făcut să îndrăgesc acest film - valoarea familiei este o temă centrală, de asemenea vedem cum momentele de criză scot la suprafață curajul și eroismul care se regăsesc în fiecare dintre noi.”

Edwards a fost impresionat de sensibilitatea cu care Olsen a abordat rolul. „Elizabeth are o tehnică de interpretare foarte sinceră, nu ai spune că joacă un rol. Datorită ei, am avut senzația că filmăm o dramă emoționantă, în care, întâmplător, se regăsește și un monstru uriaș.”

Olsen a înțeles prima oară abordarea realistă a lui Edwards asupra filmului când a văzut materialul promoțional pe care l-au prezentat la Comic-Con. „Am fost cucerită de modalitatea în care Gareth a abordat filmul prin imaginile care redau unele dintre dezastrele care s-au întâmplat în lume.” - spune actrița. „Povestea lui Elle reflectă prin ce trec oamenii prinși în astfel de catastrofe și arată până unde ești dispus să mergi ca să-i salvezi pe oamenii pe care îi iubești.”

Același impuls îl mână și pe Ford, iar Taylor-Johnson mărturisește că până și în secvențele de acțiune intensă, efortul fizic era depășit de greutățile emoționale cu care se confrunta personajul său. „Ford e pus la grea încercare pe tot parcursul filmului, din punct de vedere fizic și psihic.” - spune actorul. „Îl cunoaștem ca soț, tată și fiu. Încearcă să se ridice la înălțimea fiecărui rol sub presiunea unor mari frământări emoționale. Are dispute neîncheiate cu tatăl său, iar, în efortul de a-și consolida relația cu el, pleacă de acasă într-un moment în care familia lui are mare nevoie de el.”

Ford are sufletul greu din copilărie, când un incident din urmă cu 15 ani i-a dezbinat familia, cu care trăia în Japonia. Dar evenimentele din acea zi din anul 1999 s-au petrecut mai la sud, în Filipine, unde ne aflăm la începutul filmului.

O mină izolată din jungla filipineză se prăbușește, aducând la suprafață reziduurile radioactive a unei fosile foarte mari și foarte vechi. Oameni de știință dr. Ishiro Serizawa și dr. Vivienne Graham sunt trimiși de o organizație guvernamentală secretă să examineze straniul vestigiu.

Ken Watanabe joacă rolul lui Serizawa, un om de știință japonez care și-a dedicat viața căutării lui Godzilla și speră să găsească în peșteră dovezi ale existenței creaturii mitice. „Cercetările sale merg dincolo de curiozitatea științifică.” - spune Watanabe. „Se gândește cu groază la teroarea care s-ar putea dezlănțui asupra lumii și are o teorie despre Prădătorul Alfa și rolul său pe planetă.”

În film, originile lui Godzilla sunt explicate printr-o interpretare alternativă a istoriei recente, o moștenire întunecată care îl bântuie pe Serizawa, un personaj care ia numele unui personaj central din filmul japonez original. „Dr. Serizawa este omul de știință care are cele mai multe cunoștințe despre această creatură, iar Ken i-a conferit personajului complexitate, profunzime și emoție.” - spune Edwards. „Când filmam pe platou, glumeam pe seama faptului că Watanabe e în stare să redea nenumărate expresii faciale. E un actor fascinant, pentru că își afișează gândurile pe chip. Când filmam scenele cu el, mai făcea un gest sau suspina și nu-ți venea să oprești scena. Dublele nu se mai sfârșeau, pentru că voiam să-l urmărim la nesfârșit.”

Watanabe a apreciat ideea lui Edwards de a plasa subiectele filmului original în contextul lumii contemporane. „Cred că Japonia, întreaga lume de fapt, se confruntă azi cu aceleași pericole ca în anii în care a fost realizat primul film.” - spune Watanabe. „Godzilla nu poate fi disociat de elementul nuclear și cred că asta are rolul de a ne face să privim către viitorul apropiat și să ne gândim la ce fel de lume ne dorim. Când am citit scenariul, am rămas impresionat de faptul că filmul lui Gareth explorează în continuare consecințele care survin după ce încercăm să aducem pe lume forțe pe care nu le înțelegem.”

Sally Hawkins, actrița care interpretează rolul dr. Graham, adaugă că pasiunea lui Edwards pentru acest proiect a inspirat fiecare decizie artistică luată pe platou. „Cu toate că avea foarte multe pe cap, întotdeauna era atent la actori și la poveste și mereu ne amintea că e important să interpretăm fiecare moment cu suflet și sinceritate.”

Pentru că Hawkins joacă în fiecare scenă alături de Watanabe, cei doi actori au legat o relație de prietenie. „Graham și Serizawa trec prin această experiență împreună pentru că amândoi și-au dedicat viața cercetării acestei creaturi legendare.” - spune Hawkins. „Când îi cunoaștem, observăm că felul în care comunică e aproape telepatic. Ken este un actor genial. Are prezență pe ecran și a fost o plăcere să redau împreună cu el apropierea dintre personajele noastre.”

Pe măsură ce Graham și Serizawa avansează în adâncul muntelui, descoperă că întreaga structură a peșterii conținea carcasa unei creaturi gigante și încă ceva. Iar când ajung la capăt descoperă cu stupoare că ceva a creat o cavernă în interiorul muntelui, spulberând roca și lăsând urme adânci în pământ care duc prin pădure până la ocean.

Dincolo de marea Chinei de Est, pământul zguduie uzina energetică nucleară Janjira din apropierea cartierului din Tokio în care locuiește Ford, interpretat de tânărul actor CJ Adams, cu părinții săi Sandra și Joe Brody, interpretați de Juliette Binoche și Bryan Cranston. În 1999, ambii lucrau ca oameni de știință la uzina energetică nucleară, iar în dimineața în care uzina s-a cutremurat, tatăl lui Ford este cel care dă alerta. „Joe este un inginer nuclear foarte priceput. A detectat unde de sunet atipice în aceste zguduiri despre care alții spun că ar fi doar cutremure, dar datele descoperite de el nu-i permit să fie de aceeași părere. Știe că e altceva și vrea ca uzina energetică să se închidă, dar nu-l ascultă nimeni. Când, în sfârșit, îi dau crezare, e prea târziu. El este omul care deține adevărul și, din cauza asta, atrage necazurile asupra sa, iar asta îl urmărește până în prezent.”

Deși Cranston este renumit pentru interpretarea personajului tragic Walter White în serialul de televiziune Breaking Bad, Edwards și-l amintește din serialul Malcolm in the Middle, în care a jucat rolul tatălui, și de la început și-a închipuit că o să interpreteze personajul Joe. „Eram un fan înfocat al serialului. Cred că deseori e mai greu să fii un actor bun de comedie decât de dramă, iar Bryan spunea glumele cu umor de fiecare dată. De asemenea, poate să exprime emoția în diferite nuanțe. Când am scris povestea acestui personaj, mereu m-am gândit la Bryan în rolul lui Joe. Din fericire, a acceptat să-l joace.”

Cranston spune că îndrăgește filmele cu Godzilla, dar că nu și-a imaginat niciodată că va juca într-unul. „Dar, așa cum mi-a spus Gareth, acest film este diferit.” - spune actorul. „E centrat pe personaje, ceea ce face povestea mai satisfăcătoare pentru că, pe măsură ce-i urmărești pe acești oameni de-a lungul aventurii lor, vezi deciziile bune și deciziile rele, relații care se dezbină, iar apoi se reclădesc. Toate elementele unei drame bune sunt prezente în acest film cu monștri spectaculos.”

Juliette Binoche e de acord. „Monștrii sunt un catalizator cathartic puternic. Poveștile ca aceasta ne ajută să ne înțelegem pe noi înșine și să vedem emoțiile noastre la scară mare, iar Gareth înțelege asta instinctual. E un artist foarte talentat și a fost o plăcere să lucrez cu el la acest film.” - spune actrița.

Sandra Brody, personajul lui Binoche, este, ca și soțul ei Joe, un om de știință devotat. Dar în dimineața accidentului, instinctul matern o face să-și pună copilul mai presus de orice. „Când criza se amplifică la uzină, ea trebuie să facă o alegere.” - spune Binoche. „Situațiile de acest gen sunt momente de adevăr pur, iar acțiunile sale din acel context sunt mărturii ale dragostei ce le-o poartă fiului și soțului ei.”

15 ani mai târziu, când Ford călătorește în Japonia ca să se întâlnească cu tatăl său, îl găsește pe Joe la fel de frământat de accidentul care a distrus uzina și i-a dezbinat familia. „Joe a încercat toată viața să deslușească misterul a ce s-a întâmplat în acea zi, dar cea mai mare obsesie a sa este relația cu fiul său.” - spune Cranston.

Când fiul său merge la el ca să-l aducă acasă, Joe încearcă să demonstreze că forța care a distrus uzina energetică nucleară Janjira în 1999 a revenit și că declarațiile guvernului cum că sunt scurgeri de radiații au fost născocite pentru a ascunde adevărul. Reușește să-l convingă pe Ford să se întoarcă la casa lor în ruină pentru a recupera probele care dovedesc că n-a fost un dezastru natural. Dar, după ce sunt luați pe sus de forțele de ordine, descoperă ceva mult mai grav în zona de carantină.

Înăuntrul uzinei Janjira în stare de paragină, descoperă un secret guvernamental de proporții colosale: ceva s-a hrănit din reactoarele nucleare ale uzinei și, după 15 ani, s-a trezit la viață. „Am introdus în filmul nostru o forță distructivă care într-un fel reprezintă o consecință a haosului pe care omenirea l-a produs împotriva naturii. Astfel se creează un conflict cu planurile lui Godzilla care atrage năpasta asupra planetei noastre.” - spune Mary Parent.

În decursul evenimentelor înfricoșătoare, Ford și Joe sunt duși împreună cu dr. Graham și dr. Serizawa pe nava Marinei, care servește drept centru de comandă pentru criza care este în ascensiune rapidă. Amiralul Stenz este în fruntea operațiunii tactice menită să apere planeta în fața unei noi paradigme înspăimântătoare, iar el îl urmărește pe Godzilla prin oceanul Pacific până pe continentul Statelor Unite.

Actorul aclamat David Strathairn, care joacă rolul amiralului William Stenz, spune: „Nimeni de pe planeta noastră nu s-a confruntat cu ceva de o asemenea magnitudine, așa că Stenz e puțin depășit de situație. Nu poți să dobori un monstru cu muniție convențională, așadar ce opțiuni îți rămân? Un dispozitiv nuclear? Asta e ultima soluție la care se recurge în armată, dar astfel crește miza dramatic, iar Stenz și Serizawa propun strategii de apărare diferite și conflictuale.”

Strathairn a explorat cu interes conflictul filozofic dintre personajul său și Watanabe. „Serizawa este un om de știință dedicat. De asemenea, este măcinat de tristețe și frică din cauza aroganței omenirii față de natură.” - remarcă Strathairn. „Stenz trebuie să ia niște decizii importante care intră în conflict cu ideile lui Serizawa pentru rezolvarea situației, iar Ken a interpretat personajul cu grație în momentele intense dintre cei doi. Serizawa este personificarea compasiunii în această poveste.”

Asemenea colegilor săi de platou, Strathairn a fost impresionat de măiestria lui Edwards de a reda dimensiunea umană a poveștii despre Godzilla. „Cred că acest film vorbește despre cum noi, creaturi fragile și de cele mai multe ori iresponsabile în ceea ce privește mediul înconjurător, reacționăm la ceea ce simbolizează Godzilla. Este o metaforă complexă pentru problemele sau aspectele pe care noi, ca specie, încă încercăm să le înțelegem. Gareth a avut o sarcină monumentală cu acest film și sunt impresionat de felul în care a dus mai departe franciza, în același timp, onorând aspectul uman al poveștii.”

După ce a fost martor la intrarea zguduitoare a lui Godzilla în aeroportul Honolulu, Ford se alătură unității militare care se îndreaptă spre continent, văzând în cale orașele distruse de o forță nemăsurată și cutremurătoare. Ford profită de singura sa șansă de a-și proteja familia și se oferă voluntar într-o misiune mortală de a ajunge în inima orașului asediat San Francisco într-o încercare disperată de a-l salva de la anihilarea nucleară iminentă.

Zgârie-norii sunt zdrobiți ca niște jucării din plastic, iar refugiații au umplut până la refuz adăposturile subterane. Orașul fragil al oamenilor a devenit o arenă uriașă pentru Prădătorul Alfa care și-a încolțit prada răuvoitoare și își dezlănțuie furia într-o bătălie pentru dominanță, iar miza este soarta omenirii.

„A trebuit să decidem cum să-l prezentăm pe Godzilla în acest film.” - spune Edwards. „A fost o decizie grea, pentru că implicit oferă răspunsul la întrebarea dacă Godzilla e bun sau rău. Eu cred că reprezintă cu totul altceva. E ca și cum ai întreba dacă un uragan e bun au rău. Godzilla e o forță a naturii, dar mult mai violentă și imprevizibilă. Ceea ce îl mânie e abuzul nostru asupra naturii. Așadar, Godzilla se trezește la viață ca să regleze conturile.”

REINVENTAREA UNEI LEGENDE DE 60 DE ANI

Pentru realizatorii care au cârmuit acest film complex cea mai grea încercare și cel mai așteptat moment a fost crearea elementului central. „Toho ne-a dat undă verde să reinterpretăm vizual personajul, dar și pentru noi era la fel de important ca pentru Toho ca Godzilla să arate ca Godzilla.” - spune Tull. „Am vrut să-l introducem în realitatea contemporană fără să ne abatem prea mult de la silueta devenită clasică, pe care atâția și-o amintesc din copilărie. Iar Gareth și întreaga echipă au respectat această idee și au dezvoltat-o cu pasiune și inspirație.”

Pentru a-l readuce pe Godzilla pe ecran în detaliu, s-au unit multe minți creative, printre care oameni talentați ca designerul de creaturi și conceptual Matt Allsopp și echipa sa de la Weta Workshop, designerii de creaturi de la Toho Co. Ltd Andrew Baker, Christian Pierce și Greg Broadmore, precum și ilustratori de storyboard, artiști de animație și texturare de la Motion Picture Company, specialiști în sunet, mișcare și interpretare. Cu toții s-au unit pentru a da viață personajului în viziunea lui Edwards.

„Toată lumea a contribuit.” - spune Edwards. „Am încercat să ne închipuim cum ar arăta Godzilla, dacă l-ai vedea în viața reală. Deseori ne-am întrebat cum ar fi acest personaj, dacă ar fi un om. După ce ne-am gândit la asta o vreme, am ajuns la ideea că ar fi ultimul samurai - un războinic străvechi singuratic, care ar prefera să se izoleze de lume, dacă ar putea, dar evenimentele în constrâng să iasă la lumină. Am făcut multe ilustrații și a durat mai mult de un an până am ajuns la varianta finală.”

Creatura din Godzilla 3D are 105 metri înălțime și este cea mai mare reprezentare a lui Godzilla pe marele ecran. A fost concepută de la bun început ca o creație digitală, păstrând forma și identitatea personajului clasic. Un monstru marin biped, amfibian, cu înotătoare dorsale blindate și țepi amenințători care se preling până în vârful cozii lungi, Godzilla face parte din specia fictivă „Godzillasaurus”, pe care paleontologii au înrudit-o, în glumă, de Tyrannosaurus Rex sau Ceratosaurus.

În încercarea de a surprinde esența creaturii Godzilla, realizatorii s-au întors în 1954, la costumul de latex creat de Teizo Toshimitsu, de la Toho, pe care l-a construit împreună cu Eizo Kaimai, Kanju Yagi și Yasue Yagi. Costumul a fost purtat de actorul Haruo Nakajima și a fost transformat de lentilele obiectivului lui Ishiro Honda într-o fiară amenințătoare care suflă o explozie atomică nimicitoare asupra orașului Tokio deja decimat. Deși aceste efecte vizuale au fost revoluționare la acea vreme, realizatorii filmului știau că acum, 60 de ani mai târziu, au într-adevăr toate uneltele tehnologice la dispoziție pentru a-i da viață lui Godzilla.

„Filmele timpurii au fost o sursă de inspirație, dar Gareth a spus că de la bun început că își dorește ca toate creațiile pentru acest film să arate realist.” - spune supervizorul de efecte vizuale Jim Rygiel. „Trebuie să crezi că o fiară de 105 metri distruge în calea sa străzile din San Francisco.”

Pe la începutul producției, Rygiel le-a arătat realizatorilor primele teste ale creaturii în mișcare. „Toată lumea a rămas fără răsuflare.” - își amintește Tull. „Gareth și echipa de efecte vizuale au făcut o treabă extraordinară, personajul e atât de detaliat și se mișcă atât de natural, iar aceste efecte nu puteau fi realizate nici acum cinci ani. Am simțit că îl văd pe Godzilla în carne și oase pentru prima oară.”

Dar, dincolo de aparențe, Godzilla se deosebește prin identitatea și prezența sa unice. „Are un impact extraordinar asupra oamenilor, inspiră frică și atracție în același timp, iar ăsta este motivul pentru care personajul a avut o viață atât de lungă.” - spune Mary Parent. „Godzilla e o prezență periculoasă, dar, totodată, e inocent și integru. Nu știi niciodată ce îi dictează instinctele primare. Are și elemente eroice, iar această dualitate îl face atât de interesant.”

Asemenea colegilor săi de platou, sufletul lui Godzilla se reflectă pe chipul său. Are trăsăturile unui carnivor - craniu tasat, bot lat și gură de carnivor - dar, ca să-i confere o paletă largă de expresii faciale în bătălie, realizatorii au studiat figurile câinilor și urșilor și s-au inspirat din nobilitatea vulturului.

Pentru a-i da subtilitate interpretării personajului, Edwards a fost ajutat de Andy Serkis, un pionier al tehnicii de performance capture, care a colaborat cu Rygiel la filmele Stăpânul Inelelor. Serkis a dat viață personajelor digitate memorabile Gollum, Caesar și King Kong.

„La începutul procesului, am crezut că putem să decidem și să controlăm într-un fel personalitatea lui Godzilla.” - spune Edwards. „Dar, pe parcurs, am început să ne dăm seama că Godzilla o să ne spună cine e, la fel ca actorii prin interpretarea lor proprie a personajelor lor. Nu puteam să dictăm în totalitate cine e. Trebuia, mai degrabă, să încercăm diferite idei și permutări. Încet-încet, Godzilla ni s-a arătat.”

Elementul final din alchimia care îl compune pe Godzilla nu este imaginea, ci sunetul. Akira Ifukube, care a compus melodia memorabilă a filmului Godzilla din 1954, a avut ideea de a slăbi corzile unui contrabas și de a trece cu mâna peste ele purtând o mănușă de piele acoperită cu un strat de rășină pentru a crea răgetul celebru al creaturii. Efectul final a fost prelucrat de designerul de sunet și efecte muzicale Ichiro Minawa.

„Răgetul lui Godzilla nu e ceva ce poate fi fușerit sau neglijat.” - spune Tull. „Sunetul este unic și nu poate fi recreat, oricât ai încerca.”

Cu mult înainte să înceapă producția, realizatorii i-au contactat pe designerii de sunet Erik Aadahl și Ethan Van der Ryn (Transformers) ca să experimenteze cu diferite tehnici în scopul de a recrea răgetul cutremurător al lui Godzilla, precum și universul de sunete care să confere acțiunii o senzație viscerală și emoționantă. „Dacă am spune că Godzilla există în realitate, răgetul său din filmul original sună exact ca înregistrările audio din anii ’50.” - spune Edwards. „Am vrut să redăm sunetul în toată forța sa, cu acuratețea pe care ne-o permite tehnologia din prezent.”

Designerii de sunet au încercat diferite tehnici, până și aceea de a cânta la contrabas cu o mănușă acoperită cu un strat de rășină de pin, în scop de a realiza ceea ce părea imposibil. „Răgetul ăla cred că e cel mai cunoscut efect de sunet din istoria filmului și am vrut să-l omagiem și, totodată, să creăm ceva nou.” - spune Aadahl. „Am înregistrat sute de sunete cu calități și timbre asemănătoare cu ale originalului și, într-un final, am găsit combinația care ne-a făcut pielea de găină. Am vrut să încapsulăm într-un sunet puterea și ferocitatea lui Godzilla ca o forță a naturii, ca oamenii să închidă ochii și să spună: E Godzilla !”

Sunetul original a fost descompus în trei elemente: un țipăt metalic, urmat de un urlet cutremurător încheiat cu un răget adânc. Designerii de sunet au făcut numeroase experimente cu o mare varietate de sunete până când au ajuns la combinația care are textura și dramatismul impresionant al răgetului original al lui Godzilla. „Rezultatul o să-ți dea fiori. E răgetul uluitor și înmărmuritor pe îl merita Godzilla.” - spune Tull.

Miriada de efecte de sunet nelumești au fost înregistrate la o rezoluție mare, de 192 kilohertzi, apoi sunetul a fost încetinit pentru a putea fi perceput de urechea umană.

Sunetul, în Godzilla 3D, provine și din mediul real în care se desfășoară povestea, așa că Aadahl și Van der Ryn s-au deplasat în fiecare loc ca să înregistreze sunetul, de exemplu în tunele și pe avioane de război. „Gareth e vizionar și perfecționist, întotdeauna ne-a motivat să experimentăm dincolo de limite.” - remarcă Van der Ryn. „Realizarea filmului Godzilla 3D a fost o aventură pe care am trăit-o împreună și una dintre cele mai frumoase experiențe ale carierei noastre.”

Realizatorii au vrut să ca răgetul lui Godzilla să răsune în lumea reală, așa că designerii de sunet au montat un sistem de sunet de 4 metri înălțime, care se întindea pe lățimea unui bulevard din studiourile californiene Warner Bros., Burbank. Răgetul a răsunat din difuzoare de 100 000 wați, iar designerii de sunet au înregistrat reverberațiile sunetului din diferite locuri - din interiorul mașinilor, din spatele vitrinelor magazinelor și alei. Sunetul a zguduit acoperișurile și ferestrele și putea fi auzit de la aproape 5 km distanță.

În regatul animalelor, un răget poate să exprime o varietate de emoții, dar cel mai înfricoșător sunet din film este când Prădătorul Alfa vrea să-și impună dominația când se simte amenințat. „Iar asta se întâmplă des în film.” - spune Edwards. „În poveste, Godzilla nu este singurul care încearcă să distrugă lumea. El nu e conștient de prezența noastră, suntem ca niște furnici pentru el. Dar împărțim același habitat, iar acțiunile noastre au dus la crearea acestui pericol care amenință planeta noastră și pe Godzilla însuși. Am vrut să-i oferim lui Godzilla un dușman pe măsură și sper că, totodată, am creat ceva complet nou pentru public.”

ILUSTRAREA UNEI LUMI SCHIMBATE

Gareth Edwards are experiență în realizarea filmelor cu resurse limitate, dar s-a înhămat la această producție monumentală cu același entuziasm și inventivitate ca atunci când a realizat filmul său independent Monștrii. A unit artiști pe care îi admira de mult, formând o echipă de colaboratori talentați care i-au continuat și i-au îmbogățit viziunea.

„Când ți se oferă să realizezi un astfel de film, alcătuiești o listă cu cei mai buni profesioniști din lume cu care ai vrea să lucrezi, iar eu am avut norocul ca toți oamenii cu care am vrut să colaborez să se alăture proiectului.” - spune regizorul. „Toți șefii de departamente au inovat cinematografia într-un fel sau altul și au fost foarte dedicați să creeze o experiență cinematică emoționantă și profundă, în tradiția filmelor care le-au bucurat copilăria. Datorită acelor filme ne-am dorit să facem cinematografie. Toți au fost geniali și încurajatori. E primul meu film de asemenea proporții și mă tot întrebam dacă așa lucrează ei la fiecare film. A fost pur și simplu fantastic.”

Elizabeth Olsen spune că, în ciuda distribuției numeroase, a șapte unități de filmare și a echipajului tehnic de 500 de oameni pe care a trebuit să le dirijeze, Edwards nu și-a pierdut niciodată calmul. „Vorbea cu actorii despre povestea din spatele fiecărei scene, apoi stabilea aspectele tehnice cu echipa de producție. E un lucru admirabil la un regizor care realizează primul său film de proporții să poată să jongleze cu toate elementele de producției și să nu se lase copleșit. Îndrumarea sa și calmul său de nezdruncinat au creat o atmosferă care i-a ajutat pe toți să dea tot ce au mai bun.”

Aspectul pe care regizorul l-a considerat cel mai important la Godzilla 3D a fost povestea. „Pentru noi toți era esențial ca publicul să fie interesat de ceea ce se întâmplă și de ce, n-am vrut să-i oferim doar o înșiruire de momente spectaculoase.” - explică Edwards. „În schimb, am mizat pe ideea de cumpătare în scopul de a crea tensiune și a clădi suspansul până în punctul în care Godzilla ni se arată în toată splendoarea sa pentru prima oară.”

Această abordare a influențat fiecare proces creativ al filmului și a modelat un limbaj vizual care a conferit realism fiecărei scene, până și celor mai uluitoare și șocante. „Nu-mi place să filmez din locuri în care n-ar avea ce să caute o cameră de filmat, așa că n-am vrut să folosesc mișcări de cameră care să ofere perspective pe care în viața reală nu le-am întâlni.” - spune Edwards. „Unele dintre scenele în care apare monstrul au fost filmate de sus, cu efecte care se folosesc la filmarea evenimentelor sportive. Acei cameramani n-au cum să prezică ce se va întâmpla în continuare, așa că materialul filmat nu e niciodată perfect. Astfel, montează camere în locuri din care cred că o să surprindă cel mai bine acțiunea, ăsta e efectul pe care ne-am dorit să-l obținem.”

Directorul de imagine Seamus McGarvey a văzut primul film regizat de Edwards la Festivalul de Film de la Edinburgh și a rămas impresionat de abilitatea lui Edwards de a explora interacțiunile umane chiar și în cele mai grele circumstanțe. „În Godzilla 3D avem un monstru mitic, iar ceea ce este interesant din punct de vedere vizual e juxtapunerea experiențelor izolate care îi ating pe oameni cu magnitudinea monstrului uriaș care le provoacă.” - spune McGarvey. „Când vezi un om în fața acestei creaturi de o sută de metri, ți se taie răsuflarea.”

Orchestrarea acțiunii din spațiul real și a elementelor digitale a fost realizată prin procesul de previzualizare, asta l-a ajutat pe monteurul Bob Duscay să îmbine secvențele, care deseori presupunea contopirea imaginilor din previzualizare cu materialul filmat. „Este un film foarte complicat, dar a fost foarte satisfăcător să văd cum se întregește.” - spune Ducsay. „Gareth filmează foarte mult, ceea ce ne dă ocazia să explorăm nuanțele până și a celor mai complexe secvențe.”

Procesul de previzualizare este foarte permisiv și modelabil, astfel Edwards a putut să-i împărtășească viziunea sa întregii echipe de producție. „Până și secvențele din previzualizare ne-au ținut cu sufletul la gură, și rareori se întâmplă ca niște secvențe de animație brută să provoace această reacție.” - spune Tull. „Ne-a stârnit curiozitatea, iar misterul care învăluia povestea ne-a entuziasmat să vedem filmul terminat.”

Edwards le-a arătat materialul și actorilor, ca să-i ajute să se ghideze și să știe cum vor trebui să reacționeze la apariția colegului lor monstruos, fără să-l vadă. În timp ce filma, Edwards povestea acțiunea ca un comentator sportiv și, pe alocuri, se auzeau sunete de explozii, create de coordonatorul de efecte speciale Joel Whist, și răgetul creaturii.

„Puneam microfonul lângă iPod și plasam răgetele la momentele potrivite, a avut un mare efect pe platou.” - spune regizorul. „Cred că se simte diferența între dublele în care nu s-a auzit sunetul pe platou și cele în care îl auzeam pe Godzilla răgind din toți rărunchii, pentru că are o calitate primară la care nu poți să nu reacționezi.”

Coordonatorii de cascadorii John Stoneham Jr. și Jake Mervine și coordonatorul de cascadorii al unității secundare Layton Morrison dirijau cascadoriile în plin haos, ceea ce a rezultat într-o experiență palpitantă pentru actori. „Eram în miezul acțiunii, înconjurați de haos, așa că am simțit același lucru ca atunci când urmărești filmul.” - spune Aaron Taylor-Johnson. „Stilul cinematic al lui Edwards te face să simți că ești chiar în mașină sau pe acoperișul clădirii și e extraordinar de urmărit și fără efecte speciale.”

McGarvey este cel care a orchestrat atmosfera vizuală care alternează de la emoțional la acțiune folosind eficient surse de lumină, dar și întunericul. De asemenea, a creat un alt fel de contrast vizual montând obiective anamorfice din anii ’70 pe camerele digitale de ultimă generație Arri Alexa. „Acest film incorporează cele mai noi tehnologii de efecte vizuale și cinematografie digitală, dar ideea era să nu fie evident ca să transmitem spectatorilor senzația că tot ceea ce se desfășoară în fața ochilor lor se întâmplă cu adevărat.” - spune McGarvey. „Am folosit lentile vechi cu camere moderne pentru a recrea calitatea filmelor din acea eră pe care eu și Gareth o îndrăgim. Am folosit camera de mână în mai multe instanțe pentru a lăsa impresia că acțiunea e surprinsă în timp real de un cameraman. De asemenea, am filmat cu obiective anamorfice care pun în valoare aparițiile monstrului uriaș și creează atmosfera potrivită pentru un film de o asemenea magnitudine.”

Acțiunea filmului Godzilla 3D se desfășoară în două perioade de timp: în 1999, în Tokio și Filipine, și în prezent. Scenografului Owen Paterson i-a făcut mare plăcere să redea specificitatea fiecărui loc și timp și apoi să ilustreze dezastrul care a urmat. „Am realizat o mulțime de schițe și ilustrații pentru fiecare loc, apoi am construit aproape o sută de decoruri, un număr destul de mare pentru un singur film, iar unele dintre decoruri erau extinse. Ideea era să atragă vizual și să fie realiste în același timp.”

Designerul de costume Sharen Davis s-a inspirat din filmele din acea perioadă pentru a crea ținute care nu atrag atenția asupra lor, ci care își găsesc locul firesc în poveste. „Prezența militară e destul de mare în film, iar asta a presupus să creăm uniforme de ofițer din anii ’50, de personal de pază din Japonia anilor ’90 și uniformele din prezent ale armatei și pușcașilor marini și era foarte important să creăm replici fidele.” - spune Davis. „Dar la fel de fascinantă a fost urmărirea evoluției personajelor. Spre exemplu, Joe Brody se schimbă dramatic de-a lungul celor 15 ani. Fiecare ținută din film are rolul de a susține realismul vieții cotidiene, nu de a ieși în evidență. Sunt genul de haine pe care le-ai vedea purtate de oameni obișnuiți filmați în circumstanțe extraordinare.”

Susținând iluzia irealului care pătrunde în viața de zi cu zi, Paterson a realizat designul și a construit diferitele împrejurimi cu accentul pe autenticitate. „Gareth are un stil interesant de a spune povestea asta.” - spune scenograful. „Cred că vrea să ne facă să ne simțim ca niște realizatori de documentare în natură. Urmărim în liniște, ascunși în iarba înaltă, rinocerul hrănindu-se când, deodată, se năpustește asupra noastră! Numai că în loc de rinocer avem un monstru uriaș. Este un povestitor nemaipomenit, a fost o plăcere să realizez decoruri realiste care mai apoi să fie invadate de personaje digitale. Gareth a vrut să surprindă cât mai mult din film pe cameră, astfel a trebuit să realizăm decoruri detaliate, în perspectivă, care să poată fi extinse sau îmbinate cu ajutorul efectelor vizuale.”

Regizorul a acumulat experiență în domeniul efectelor vizuale când a lucrat în televiziunea britanică și a fost încântat de colaborarea cu pionierul efectelor vizuale Jim Rygiel, care a dat viață Pământului de Mijloc în filmele Stăpânul Inelelor. De asemenea, a avut ocazia să lucreze cu specialistul în efecte vizuale John Dykstra, o legendă în lumea cinematografiei, care a lucrat la Războiul Stelelor.

„Gareth știe să creeze monștri pe laptopul său, ceea ce mi-a făcut munca mai ușoară și mai distractivă.” - spune Rygiel. „La alt film aș fi folosit foarte mult ecranul verde, dar Gareth a vrut să filmeze în întregime în fața unui ecran negru ca să se muleze pe atmosfera cinematică creată de Seamus. Specialiștii în efecte vizuale urăsc fumul și praful, pentru că trebuie să-l extragă și să-l insereze la loc. Dar când vezi secvența finisată, simți profunzimea și toate straturile de textură mai bine decât dacă ai vedea toate detaliile în lumină puternică.”

Efectele vizuale au fost împărțite între două companii: Double Negative, cu sediul în Londra, a lucrat la decoruri, iar Motion Picture Company din Canada a lucrat la detalierea creaturilor. Misiunea lor a fost să îmbine cu subtilitate și realism interacțiunea dintre elementele digitale și cele ale lumii reale. „În film avem bătălii între monștri, orașe distruse, un tsunami, operațiuni militare și multe elemente ieșite din comun, iar fiecare componentă trebuia să fie înrădăcinată în realitate.”

Elementul final a fost coloana sonoră a filmului, pe care Edwards a gândit-o înainte ca Alexandre Desplat s-o compună. „La un film de genul ăsta, muzica e un element important care inspiră.” - spune Edwards. „Primul lucru pe care l-am făcut a fost să aleg melodii de pe coloane sonore care mi-au plăcut și care cred că redau atmosfera acestui film, starea de emoție și groaza latentă, iar Alexander a reușit să redea asta.”

Desplat a văzut filmul lui Edwards Monștrii și a apreciat faptul că regizorul se concentrează asupra substratul emoțional al personajelor printre momentele spectaculoase, iar asta l-a ghidat când a compus coloana sonoră a filmului Gorillaz 3D. „Deși pericolul este prezent, nu te afectează decât dacă empatizezi cu personajele.” - spune compozitorul. „Am considerat că e important să pun accentul pe sentimentul de pierdere care plutește deasupra lui Ford și Joe încă de la începutul filmului și să simțim ecoul acelui moment definitoriu pe măsură ce urmărim în prezent povestea acestor suflete chinuite.”

Catalizatorul acțiunii fiind forța nemăsurată a lui Godzilla, Desplat s-a bucurat de șansa de a crea un impact sonic și a înregistrat coloana sonoră cu Orchestra de Studio Hollywood. „Nu mai lucrasem la un film cu monștri. Am lucrat cu peste o sută de muzicieni la filmul ăsta, iar asta mi-a permis să-mi deschid imaginația către un teritoriu nou.” - spune Desplat. „Gareth are sensibilitate muzicală, iar asta m-a ajutat. Când îl chemam în studio, să asculte muzica, parcă vedea imaginile în timp ce auzea sunetele. Am încercat să mențin tensiunea la cote înalte, dar secretul este să știi când s-o eliberezi. Spre exemplu, o scenă în care vedem oameni mergând pe stradă poate fi destul de anostă. Nu se întâmplă nimic, dar în loc să pui capăt tensiunii, o menții. Am construit această structură împreună cu Gareth pe parcursul filmului, așa că există o comunicare directă între ceea ce se vede și ce se aude.”

„Alexandre este un idol de-al meu, iar coloana sonoră pe care a compus-o pentru acest film este pur și simplu uluitoare. Sunt foarte încântat. Nu-mi vine să cred că Alexandre a compus coloana sonoră a filmului Godzilla 3D, cu atât mai puțin că a compus muzica unui film regizat de mine. E cel mai frumos dar pe care l-am primit vreodată.”

GODZILLA LA FAȚA LOCULUI

Locul de origine al personajului și al poveștii acestui film este Japonia. „E locul în care s-a născut Godzilla, așa că ne-am gândit că se cuvine să începem povestea acestui film tot în Japonia. Apoi facem înconjurul lumii și ajungem în San Francisco, unde să de bătălia finală.” - spune Tull.

Filmul a fost filmat pe insula Oahu din Hawaii, în Las Vegas, Nevada, și în Vancouver, Canada și câteva scene în San Diego, California și Tokio, Japonia. Paterson și departamentul său artistic, supervizat de directorii de creație Grant Van Der Slagt, Dan Hermansen, Ross Dempster și Kristen Franson împreună cu scenografa Elizabeth Wilcox, au creat decoruri de interior și exterior complexe în studio și în spațiul exterior al companiei Motion Picture Park, în suburbia Burnaby din Vancouver.

Una dintre primele scene a fost filmată la Centrul de Convenții Vancouver, care a servit drept aeroporturile din Honolulu și Tokio.

Anumite locuri din Canada au fost folosite în cele mai dramatice scene din film, în care monstrul distruge ce-i stă în cale. „Nu se va întâmpla niciodată ca o creatură uriașă să ne spulbere orașele, dar cred că majoritatea oamenilor din lume au trăit pe pielea lor sau au văzut la televizor efectele unor evenimente dezastruoase.” - spune Edwards.

Străzile din centrul orașului Vancouver au fost transformate în districtul din San Francisco aflat sub asediu, unde s-au filmat câteva secvențe impresionante. Elizabeth Olsen a jucat într-una dintre scene, aflându-se printre o mare de refugiați care fug din calea monstrului nemilos. „Una dintre cele mai palpitante scene în care am jucat este cea în care oamenii fug care încotro, ca să se adăpostească.” - spune Olson. „Eram într-o masă de oameni care alergau disperați. Nu mai jucasem într-o scenă cu atât de mulți figuranți. Când ești înconjurat de o mulțime atât de numeroasă, ți se declanșează instinctele primare, iar, în contextul a ce se întâmpla în acea scenă, experiența a fost cât se poate de reală.”

Orașul San Francisco a fost reprezentat și în spațiul exterior al studiourilor MPP. Paterson a reconstruit decorul orașului în așa fel încât să semene cu o străduță din cartierul chinezesc, iar dedesubt a construit o gură către un sistem uriaș de canalizare care este ținta lui Ford când ajunge în oraș cu echipa tactică.

Sistemul de canalizare, pe care Edwards l-a supranumit „Vizuina Dragonului”, a fost construit pe un platou și a fost „împodobit” cu mașini distruse, fragmente de clădiri și alte rămășițe. După ce au filmat această secvență, au construit pe platou caverna uriașă de sub mina prăbușită din Filipine, unde oamenii de știință Graham și Serizawa descoperă prima oară că există ceva uriaș și necunoscut pe lume. „Descoperim că această peșteră nu este una naturală, ci o cutie uriașă, cu oase care se înalță la 7 metri în aer.” - spune Paterson. „E un punct bun de început de poveste. Spulberarea misterului.”

„Decorul era absolut uluitor. Extraordinar!” - spune Sally Hawkins. „Deși am filmat, pe alocuri, în fața ecranului verde, de cele mai multe ori n-a fost nevoie să ne imaginăm împrejurimile, pentru că erau acolo. Ne aflam în interiorul unei structuri gigante, lucrată în detaliu. Actorilor le-a fost de mare ajutor că au avut la dispoziție aceste lumi prezente în poveste.”

Edwards spune că faptul că au filmat ambele secvențe pe același platou reflectă simetria filmului. „Descoperirea lui Graham și Serizawa din interiorul cutiei toracice de la începutul filmului se leagă de ceea ce vede Ford în Vizuina Dragonului la sfârșitul filmului. Într-un fel, se încheie ciclul.” - spune regizorul.

La studiourile MPP, Paterson a construit și o replică de 121 de metri a podului Golden Gate, care are o lungime de 2 700 de metri. Edwards, ajutat de regizorul veteran de unitate secundă E.J. Foerster, a filmat aici unele dintre cele mai emoționante momente, pe fundalul siluetei orașului.

Pentru a crea acest efect, Rygiel a trimis o echipă să fotografieze panorama orașului San Francisco de pe zgârie-nori. Au făcut fotografii din mai multe unghiuri și, cu ajutorul metodei de fotogrametriei, au realizat un oraș tridimensional. „Folosind această tehnică, obții o imagine de maximă acuratețe a orașului, până la cel mai mic detaliu.” - spune Rygiel. „Astfel, am putut să îmbinăm filmările reale cu monștri animați care distrug clădirile digitale.”

Un alt loc în care s-a filmat este Finn Slough, un sat pescăresc finlandez de-a lungul râului Fraser, din Richmond, British Columbia. Satul este aproape pustiu, iar puținii oamenii rămași locuiesc în case lacustre de lemn dărăpănate. Edwards a filmat în acest loc și în câteva zone din New Westminster, care par a fi cotropite de natură, scenele cu zona de carantină din Tokio în care Ford pătrunde cu tatăl său ca să se întoarcă la casa în care a copilărit.

Uzina energetică nucleară Janjira a fost filmată în două locuri din Vancouver: la fabrica de celuloză abandonată s-au filmat scenele de exterior, iar la centrul de epurare a apelor reziduale Annacis Island s-au filmat scenele de interior. În plus, au construit pe platou laboratoare nucleare.

Pe lacul Alouette din parcul provincial Golden Ears, din Vancouver, Edwards a dirijat o operațiune de salvare cu elicopterul pe fundalul unui decor distrus. S-a filmat și pe cheiul Steveston din Vancouver, care a servit drept Fisherman’s Wharf, din San Francisco.

După ce au încheiat filmările în Canada, producția s-a mutat pe insula Oahu, din Hawaii, unde au filmat pe plaja Waikiki și într-o zonă muntoasă care, în film, este intrarea în mina prăbușită.

Pentru secvența în care este prezentat titlul filmului, realizatorii au călătorit în partea de est a insulei Oahu pentru a recrea un atol din oceanul Pacific, unde în anii ’50 s-au făcut teste cu bombe cu hidrogen în urma cărora, în mod tragic, un om și-a pierdut viața în anul în care a fost lansat filmul original Godzilla.

Apoi producția a călătorit într-un loc istoric din al doilea război mondial, Pearl Harbor, care în prezent este o bază navală și un loc comemorativ în onoarea celor decedați în evenimentul care a dus la implicarea Statelor Unite în război. Aici, Edwards a filmat trei scene la bordul navei USS Missouri, care servește drept nava de război USS Saratoga care îl urmărește pe Godzilla de-a lungul oceanului Pacific. La baza aeriană Hickam din apropriere, Edwards l-a filmat pe Aaron Taylor-Johnson zburând cu un avion de luptă C-17, înainte să se parașuteze în San Francisco.

James D. Dever, consultantul de tehnică militară, a participat în misiuni în care a sărit cu parașuta și a lucrat cu JT Holmes, coordonatorul de cascadorii specializat în salturi cu parașuta în operațiuni militare, pentru a conferi autenticitate scenei dramatice. „Cascadorii erau parașutiști antrenați și au făcut o treabă minunată.” - spune Dever. „În acest film, veți vedea cum forțele aeriene manevrează proiectile, pușcași marini care pilotează o navă de război și o mulțime de elicoptere Huey, avioane de luptă și F-35. Responsabilitatea mea a fost să mă asigur că totul este reprezentat în mod autentic.”

Pe lângă consultanța oferită pe aspecte militare, precum ierarhia, jargonul, echipamentul și armamentul, Dever a fost cel care a obținut de la ministerul apărării toate articolele militare, precum și un număr mare de soldați americani și canadieni pe care îi vedem în film. „Se pare că Godzilla are mulți fani la ministerul apărării.” - spune Edwards zâmbind. „Cred că s-au distrat.”

Dever s-a pensionat din Marina americană în gradul de sergent-maior și l-a ajutat pe Aaron Taylor-Johnson să se pună la curent cu viața de pușcaș marin. „I-am făcut o instrucție de trei zile. L-am învățat să folosească arma, să-și pună echipamentul, cum să se miște și să se prezinte ca ofițer al Marinei.” - spune Dever. „Iar Aaron a reținut toate informațiile, pentru că a vrut să facă totul ca la carte, și i-a reușit. A fost o plăcere să lucrez cu el.”

Realizatorii au ocupat timp de două zile o parte din plaja Waikiki ca să filmeze secvența în care un tsunami distruge cel mai cunoscut reper de pe plajă, Hilton Rainbow Tower. Au realizat imposibilul și au obținut permisiunea să închidă cea mai populată zonă comercială din Waikiki, strada Le