Articole Flight

În 1999, scenaristul și fostul actor John Gatins era tulburat și, în acelasi timp, incitat de poveștile colegilor de platou despre viața riscantă a piloților și despre adrenalina zborului. De aici a început odiseea de 12 ani care a culminat cu povestea din filmul ZBORUL.

Filonul dramatic principal al filmului este exploatarea neîncrederii pe care personajul principal, pilotul de aviatie Whip Whitaker, o are în sine însuși. Este o lupta cu proprii demoni, după cum declară scenaristul. Ceea ce ar fi trebuit să fie o zi obișnuită de lucru se transformă în seria de evenimente nefericite care culminează cu accidentul avionului condus de Whip. Și acest accident este, de fapt, numai începutul unei povești incredibile despre omul și profesionistul Whip Whitaker.

Gatins s-a documentat temeinic asupra accidentelor aviatice, dar, după ce primele 35 de pagini ale poveștii au fost gata, și-a dat seama că, pentru el, aceasta poveste înseamnă mai mult: “În această poveste se regăsește o parte din viața mea personală. Pentru mine a fost un exercițiu de introspecție, despre problemele și demonii pe care i-am avut de-a lungul vieții și despre modul în care toate acestea se pot regăsi într-un personaj căruia i se întâmplă în viață ceva de o asemenea gravitate.”

Scenaristul mai mărturisește că o parte din tertipurile de negare folosite de personajul său sunt probate chiar pe propria piele și știe că asta nu e o soluție, fiindcă totul iese la suprafață mai devreme sau mai târziu.

În 2006, Gatins i-a dat 40 de pagini din scenariu producătorului Walter Parkes, cu care tocmai lucrase la filmul Dreamer. “Era doar o schiță, ceva nefinisat, povestește Parkes, dar erau cele mai tari 40 de pagini pe care le citisem vreodată. Personajul principal, pe care Denzel îl interpretează extraordinar, era pe cât de elegant și puternic la suprafață, pe atât de sensibil și vulnerabil in interior.”

MacDonald, celălalt producător al filmului, adaugă: ”Ne-a plăcut potențialul pe care îl avea. Personajele erau complexe, compromise din punct de vedere moral, Un thriller în sala de judecată, cu o intrigă ce, pe măsură ce progresează, îți releva faptul că, pentru a câștiga, Whip trebuie să piardă, de fapt, mai mult, și, dacă nu se confruntă cu adevărul a ceea ce el este, va fi distrus și va pierde într-un mod mult mai profund.”

Au urmat luni întregi pentru dezvoltare care au dus în 2007 la un draft de scenariu care a stat la baza filmului produs. Parkes recunoaște că “filme atât de speciale precum ZBORUL au nevoie de o perioadă mai lungă pentru a ajunge pe ecran.” După ce Denzel a citit scenariul in 2009 și a acceptat rolul principal, a început căutarea regizorului potrivit.

Și se pare că a fost proiectul perfect pentru Robert Zemekis, care se întoarce astfel la filmele cu actori adevărați, după aproape 10 ani de filme de animație computerizată.
“Ceea ce m-a atras cu adevărat la acest proiect, mărturisește regizorul, este complexitatea caracterelor. Sunt multe nuanțe de gri, nu există “băieți buni și băieți răi”. Fiecare dintre personaje are ceva prin care contribuie la dramatismul poveștii.”

Contrar programului de filmare clasic, Zemeckis a ținut să filmeze în ordinea secvențelor, pentru a permite un crescendo real al atmosferei, pentru o evoluție emoțională a actorilor în timp real. Pentru a reuși asta, scenaristul a fost prezent pe tot parcursul filmărilor, a rescris și îmbogățit scenariul.

DISTRIBUȚIA

Laureat al premiilor Academiei de Film Americane, Denzel Washington joacă rolul unui pilot de avion, un personaj cu probleme personale adânci, dar bun profesionist, care reușește să salveze aproape toți pasagerii unui zbor care ar fi putut să se termine cu o catastrofă. Pentru media și pentru cetatenii Americii, el devine un erou. Și, cu toate acestea, viața lui este un amalgam de decizii greșite, vicii și fapte contradictorii. De-a lungul carierei, Denzel a întruchipat cu talent ofițeri de poliție, detectivi, avocați, ofițeri pe submarine nucleare și conductori de tren. Cu rolul din ZBORUL și-a adaugat la palmares și rolul de pilot.

Încă de la prima lectură a scenariului, Washington a știut că personajul și povestea lui aveau emoții și trăsături menite să-l atragă. “Înainte ca filmul să prindă contur”, spune John Gatins, “am sta de vorbă cu Denzel vreo două ore, iar el mi-a explicat ce reacție a avut citind scenariul. I-a atins multe coarde sensibile! Mi-a spus, cu acel zâmbet unic al lui, că e un material foarte periculos. Vedeam că era fascinat. Denzel e genul de actor care trebuie să știe dedesubturile unui rol. Mi-a cerut să-I povestesc cum am ajuns la acea poveste; știa că am făcut multă muncă de documentare despre accidente aviatice, dar el era curios să știe cât de pasionat eram de acel subiect. Este un om care știe să poarte o conversație, e foarte deschis. A fost uimitor!” Washington a citit scenariul înainte ca Zemeckis să vină la bord ca regizor, dar a fost încântat să audă apoi că cineastul era interesat de proiect.

Încă de la primele faze ale dezvoltării proiectului, Starkey l-a întrebat ce ar putea face el, ca producător, să-l ajute să-și pregătească rolul, iar Denzel i-a spus că cel mai important pentru el e să învețe cum să fie pilot. Își dorea să lucreze cu un instructor de zbor, așa că a susținut sesiuni intensive de pilotaj, până ce meseria de pilot i-a devenit o a doua natură: “Am luat legătura cu un pilot din Atlanta, iar Denzel s-a dus într-un simulator de zbor și a petrecut acolo multe ore pentru a deveni expert în manevrarea instrumentelor de zbor. Când îl vezi comunicând cu turnul de control în film, e extrem de credibil, la fel atunci când discută cu copilotul său.”

Washington a făcut mari eforturi pentru ca breasla piloților să nu aibă impresia că filmul este o acuzație la adresa lor: “Am vrut să se știe că filmul nu încearcă să lovească în companiile aeriene sau în piloți. Filmul nu tratează atât despre pilotaj, cât despre dependențe, cel puțin, despre viciile personajului meu. Dar e și despre un om care are probleme pe care le-ar putea avea oricine, un regizor, un pilot sau un instalator. Dependența și refuzul de a o recunoaște sunt una și alta. Dar meseria de pilot e una extrem de dură. Te afli sub stres continuu, zbori de la Los Angeles la New York, apoi la Hong Kong, stai acolo 24 de ore, te întorci acasă, apoi o iei de la capăt. Fizic, e greu; ești singur în camere de hotel, înconjurat de străini, așa că membrii echipajului devin a doua ta familie. Dar oricine poate trece prin aceste nopți singuratice în camere de hotel, luptându-se cu proprii demoni.”

Washington, Zemeckis și Gatins au trecut prin scenariu împreună, l-au analizat, l-au discutat și și l-au însușit. A fost un proces care a ajutat echipa să înțeleagă personajul în toate profunzimile lui. Zemeckis spune: “Nu au fost repetiții în sensul clasic al cuvântului, dar am stat ore în șir într-o sală de ședințe și am luat la rând fiecare scenă, pentru a ne asigura că gândim în aceeași notă. Am pus toate întrebările-cheie, apoi am luat iar scenariul și am discutat replicile. Aceasta ne-a permis să înțelegem psihologia personajului și să înțelegem ce simte în fiecare moment. Iar un actor mare ca Denzel poate să asimileze totul și să-i dea viață într-o interpretare extraordinară.” Actrița britanică Kelly Reilly, un star în devenire, este Nicole Maggen, o tânără din Atlanta frumoasă, dar cu probleme, care se luptă cu propria sa dependență de droguri, și care se împrietenește cu Whip.

Realizatorii au făcut un adevărat tur de forță pentru a găsi actrița potrivită pentru acest rol atât de încărcat emoțional. Reilly, cunoscută mai ales pentru numeroasele roluri din filme și de la televiziunea britantică, a fost văzută recent alături de Robert Downey Jr. și Jude Law în seria-blockbuster “Sherlock Holmes”, a dat probe pentru rolul din Zborul în manieră tradițională. Zemeckis spune: “A fost ca în poveștile minunate de la Hollywood. Kelly știa că fac audiții și se întâmpla să se afle în vacanță, în Texas. S-a înregistrat singură și a trimis caseta directorului de casting. I-am văzut interpretarea și am fost uimit. O știam din seria Sherlock Holmes, dar, pentru că era britanică, nu am avut-o imediat în minte. Trebuia s-o întâlnesc, așa că a fost suficient să citească o dată rolul împreună cu Denzel ca să știm că era potrivită pentru rol. Am simțit cu toții, inclusiv Denzel, că funcționau perfect împreună. Nu a mai fost nevoie să facem și proba de ecran, pentru că ne-a convins prin pezența ei puternică; ne era clar că înțelesese vulnerabilitatea lui Nicole și felul ei tăcut de a face lucrurile.”

Kelly spune că scenariul o obseda de câteva săptămâni: “Au fost mulți oameni care au participat la decizia mea, dar m-am trezit dintr-odată la LA, ca să mă întâlnesc cu Bob. A fost o zi extraordinară; eram extrem de emoționată, pentru mă aflam într-o cameră plină de oameni cu care îmi doream din suflet să lucrez. M-au făcut să mă simt binevenită și foarte în largul meu. Când am ieșit mi-am spus că și simpla întâlnire cu acești oameni a fost un dar în sine, un privilegiu și că, dacă primesc rolul, o să fie un dar în plus, apoi am fost anunțată că am primit rolul!”.

Reilly descrie experiența de a lucra cu Denzel Washington ca fiind “un boxer aflat în ring cu un campion de categorie grea”. Apoi, actrița continuă: “E atât de inteligent, de cald, de puternic. Aproape în fiecare scenă m-a emoționat enorm cu profunzimea la care ajunge cu personajul său.”

Pentru a o ajuta pe Reilly ca să-și pregătească personajul, realizatorii au apelat la ajutorul lui Mitchell Riley, un artist stradal din Atlanta, și fost dependent de droguri, care a lucrat cu actrița pentru tehnicile de injectare a heroinei și pentru senzațiile fizice provocate de drog, a familiarizat-o cu instrumentarul, cu seringile și cu lingurile folosite. S-au întâlnit de câteva ori înainte de începerea filmărilor, apoi Riley s-a aflat pe platou pentru a consultanță în timpul filmărilor. Reilly spune că adevăratul dar pe care l-a primit de la Riley a fost faptul că i-a vorbit despre dependența lui și despre drumul său spre reabilitare, iar această psihologie i-a ajutat pentru a-și construi personajul.

Apreciatul actor Don Cheadle este Hugh Lang, un avocat de top din Chicago, care e adus ca să-l consilieze pe Whip Whitaker în eventualitatea unor acuzații de neglijență criminală în manevarea avionului prăbușit. Pentru Cheadle această este prima colaborare cu Denzel Washington după thrillerul “Devil in A Blue Dress”, din 1995.

Relația complicată dintre personajul lui Don Cheadle și cel al lui Denzel Washington a fost atent analizată și asimilată de cei doi mari actori în urma numeroaselor discuții cu regizorul și cu scenaristul: „Personajul meu încearcă să-l ajute pe Whip, dar în același timp încearcă oarecum să-l ajute să evite și răspunderea, și aceasta e adevărata bătălie, eu încercând să-l protejez, iar el încercând să-și dea seama în ce constă această protecție.”

Cheadle continuă: “Cred că atunci când distribui un actor precum Denzel într-un asemenea rol, te poți aștepta din partea lui la o dorință reală de a merge până la niveluri deloc confortabile, atât pentru el, cât și pentru partenerii lui de joc. Vrei să fii plăcut, să fii văzut ca un om bun, dar Whip trebuie să dezlănțuie niște demoni și să arate publicului partea urâtă a personajului pentru a ajunge acolo.”

Laureat al Academiei Americane de Film, John Goodman, care a mai jucat alături de Denzel Washigton în thrillerul “Fallen”, în 1998, este Harling Mays în Zborul , cel mai bun prieten al lui Whip, sprijinul lui în acele momente extrem de grele. Harling este și personajul care va face publicul să râdă, chiar dacă nu pare forte de încredere. Este o frânghie foarte subțirte pe care Goodman face echilibristică cu mult aplomb. Washington spune: “Cei doi se sprijină reciproc; Harling îi face rost lui Whip de orice vrea, și știe și când s-o facă, știe cât de jos a căzut Whip, dar nu-l judecă niciodată, doar îi aduce ce are nevoie.”

Actorul canadian Bruce Greenwood, apreciat pentru versatilitatea sa, este prietenul vechi al lui Whip, Charlie Anderson, un fost pilot militar și comercial, care îl știe pe Whip de când erau amândoi în armată, iar acum este reprezentantul sindicatului aviatorilor desemnat să fie persoana de contact cu Whip în investigația accidentului. Greenwood are oarecare experiență în pilotarea avioanelor și chiar în prăbușirea cu avionul: “Bunicul meu a fost instructor de pilotaj și am luat câteva lecții cu el; nu am decolat sau aterizat eu însămi niciodată, dar am făcut multe viraje și coborâri, iar odată m-am prăbușit cu un avion de mică dimensiune și m-am scufundat. N-a murit nimeni, dar de atunci privesc altfel zborul cu un avion.”


Pregătirea de decolare

Primele filmări pentru “ZBORUL” au avut loc pe 12 octombrie, în Atlanta, Georgia și s-au desfășurat pe parcursul a 48 de zile. A fost nevoie de experți din diverse domenii, de la aviația comercială până la consumul de droguri. Producătorul Starkey explică: “Pentru un film de asemenea anvergură e nevoie de un număr uriaș de consultanți. Am avut un pilot care ne-a sfătuit pentru scenele de pilotaj și altul pentru dezastre aviatice. “

Larry Goodrich, un fost pilot Air Force și de linii comerciale, a fost unul din principalii consultanți pentru Denzel Washington și Brian Gerarty, cu care aceștia s-au pregătit în simulatorul de zbor din centrul de pregătire de pe aeroportul internațional Hartsfield-Jackso. Acolo actorii au învățat să folosească instrumentele de bord, să controleze înălțimea, viteza, altitudinea și alte mecanisme ale avionului; au fost instalați comod în scaune, după care au fost pregătiți în mai multe sesiuni.
De asemenea, actrițele Tamara Tunie și Nadine Velasquez, care sunt stewardesele de pe acea cursă, au luat mai multe lecții la o academie de elită care pregătește personal însoțitor de bord.

Scenograful Nelson Coates a lucrat cu echipa sa pentru a concepe stilul vizual al filmului, spune că a citit în avion, ultimul loc recomandat pentru o asemenea lectură. Dificultatea pe care a întâmpinat-o coates a fost să creeze pentru protagonist un mediu care să fie familiar spectatorilor, dar și grăitor pentru stiluld e viață al acestuia. Pentru că nu exista mult timp alocat ca să explice trecutul lui Whip sau al lui Nicole, scenograful a apelat la detalii sugestive, precum fotografii, sau obiecte personale.
Abordarea vizuală

ZBORUL avea nevoie de un director de imagine care să poată manevra dinamismul filmului, secvența prăbușirii, dar și portretizarea intimă a personajelor. Don Burgess, ASC, a colaborat cu Robert Zemeckis la toate filmele sale în afară de animații, începând cu “Forrest Gump”. Zborul marchează reîntâlnirea lor după “cast Away”.

Burgess a trebuit să lucreze cu un buget mult mai redus decât al filmelor cu care erau obișnuiți el și Zemeckis, dar consideră că astfel au avut ocazia să-și dea frâu liber creativității: “Aveam un program de filmări extrem de strâns, eram tot timpul sub presiune, dar și o recuzită limitată. Fiecare zi de filmare trebuia lucrată iar și iar pentru a rezolva probleme de logistică, de disponibilitate a actorilor, de construcție a decorurilor, și, cel mai important, trebuia să filmăm în continuitate.” Cei 25 de ani de lucru împreună și-au spus cuvântul, astfel că cei doi cineaști se aflau tot timpul într-o sincronicitate perfectăm, ceea ce a ajutat producția să înainteze în ritm rapid și eficient.

Despre stil și concept, Burgess spune: “Bob voia să folosim camera cât mai mult posibil, ca să păstrăm publicul aproape de căpitanul Whitaker. Când Whip e treaz, camera e destul de stabilă, dar când e beat sau drogat, camera tinde să se miște la nivelul privirii sale. Am folosit viteze diferite ale camerei ca să obținem efectele dorite în aceste situații.” Burgess a început de curând să lucreze cu camerele digitale, iar pentru Flight, Zemeckis a decis să se folosească camere RED EPIC, care sunt de mică dimensiune, lucru util mai ales pentru scenele din cabina piloților, unde era nevoie de Steadicam și de filmare din mână cu viteză mare și rezoluție de 5k pentru ecrane late, toate acestea fiind oferite de RED EPIC.

Pentru scenele prăbușirii, s-a filmat cu o machetă la dimensiune reală montată pe o macara tip “rotiserie”, care nu ar fi suportat greutatea tuturor pasagerilor necesari în secvență, așa că s-au filmat calupuri de câte 14 pasageri, care au fost apoi editate pe computer.



ZBORUL combină câteva dintre elementele reprezentative pentru stilul regizoral al lui Robert Zemeckis, tehnologie cinematografică avansată, personaje profunde și convingătoare aflate în situații care le schimbă viețile. Găsim în ZBORUL temele rederesării și redescoperirii personale, sau cum o spune chiar regizorul: “Francois Truffaut a spus un lucru la care subscriu și eu, și anume că un film reușit este o combinație perfectă de adevăr și spectacol. Un scenariu care are aceste două aspecte mă atrage întotdeauna să-l regizez, iar eu cred că ZBORUL este acest gen de film. Este o poveste plină de speranța mântuirii îmbrăcată într-un spectacol extrem de dramatic și de puternic. Iar pentru mine, așa trebuie să fie un film”.